Ajutati-i sa traiasca fiindca si ei au suflet

IMPOTRIVA SATANEI ! Ajutati-i sa traiasca fiindca si ei au suflet

In tara unde , prin agresivitatea greu de imaginat a unui personaj desgustator care a facut sa fie ucisi zeci de mii de caini pentru ca, impreuna cu bandele lui de hoti , sa le ia pieile si sa le vanda in strainatate, abia acum animalele pot fi aparate printr-o lege care , totusi, intarzie din cauza uneltitorului ce asculta de Satana . Aparati vietatile fara grai si ale nimanui . Nu le lasati prada indracitilor cu spume la gura si iresponsabilitatii dezlantuite : ajutati-le sa traiasca fiindca si ele au un suflet.

Pentru a salva viata cainilor si a pisicilor avem nevoie de o lege care
sa ii protejeze. Pentru ca aceasta lege sa intre in vigoare avem nevoie de sprijinul dumneavoastra. Puteti ajuta la promulgarea acestei legi semnand o petitie pe site-ul http://www.vreausatraiesc.ro/ Aceasta petitie va ajunge in fata parlamentului Romaniei. Avem nevoie de cat mai multe petitii semnate pe acest site pentru a fi luati in seama. Fiecare persoana care completeaza aceasta petitie, creste sansele pentru
aceasta lege. Va rugam accesati site-ul http://www.vreausatraiesc.ro/ si completati formularul din acea pagina. Pentru a spori sansele pentru aceasta lege, va rugam trimiteti acest mesaj mai departe prin toate modalitatile pe care le aveti la dispozitie. Va multumim pentru ca , in ciuda vremurilor grele, ati ramas crestini .

Ion Marin Almăjan: „Nu vă purtaţi ca slugile, căci veti fi trataţi ca nişte slugi“

Excelent acest articol al lui Ion Maldarescu („Pagini cenzurate, pagini ocultate”)! Ar fi trebuit sa figureze pe prima pagina a tuturor ziarelor din Romania.Ca romanii sa -si aduca aminte sau pentru ca cei tineri , multi dintre ei imbecilizati de political correctness si de alte asemenea ideologii subversive, sa priceapa de ce am ajuns in situatia de acum, de tara fara capatai, de tara pusa la mezat de catre banditi, tradatori si alte asemenea ipochimene.Cu argumentele evocate si aici, istoricii si presedintele Ion Iliescu ar fi trebuit sa i se opuna evreului roman Elie Wiesel si celorlalti conationali ai sai care au acuzat Romania de holocaust. Sa se dovedeasca lumii intregi, americanilor, celor doi senatori care s-au opus reabilitarii maresalului Antonescu ca acesta a fost unicul aparator al evreimii in Europa bantuita de ciuma hitlerista, reusind cu demnitatea sa care i-a impus si dementului Hitler sa nu aplice solutia finala.Imi pare rau ca cei ce au incercat reabilitarea juridica a lui Antonescu nu s-au adresat si Tribunalului de la Haga.Merita aceasta experienta cu toate ca solutia data de acesta este lesne de ghicit.Am scris la randu-mi, ca nu inteleg de ce statul roman , prin reprezentantii sai nevrednici, fie ei de dreapta sau de stanga sau de cacao, nu au facut demersuri pentru ca evreimea si maghiarimea , respectiv statele lor, sa-si cera scuze pentru holocaustul facut romanilor in Ardealul de Nord si in Basarabia si Bucovina de Nord.De ce suntem umili? >>>>

FARA MENAJAMENTE – Ion Măldărescu: „Pagini cenzurate, pagini ocultate“

„Istoria neamului românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit într-un uragan şi am crescut între vifore. Popor de frontieră, luptam şi muream pentru toţi” (Mircea Eliade)

“Vreme trece… vreme vine!” Omenirea evoluează… Spre bine, spre rău? Dar asta-i altă poveste. În zilele noastre nu se derulează numai o transformare firească a structurilor si a institutiilor ci şi crearea unei noi caste, stăpână atotputernică a destinului celorlalţi şi al controlării istoriei, conştientă fiind de sensul şi de absurditatea ambelor, dar ignorându-le deopotrivă.

“Ne-am născut într-o lume controlată de forţe nevăzute care au invadat şi care manipulează omenirea de mii de ani. Nu, acesta nu este un scenariu de la Hollywood, este chiar ceea ce trăim în prezent. Dacă privim în jur, am putea crede că ceea ce vedem este “real”. De fapt trăim în iluzie, o iluzie proiectată să ne menţină într-o închisoare mentală, emoţională şi spirituală.” (David Icke, COPIII MATRICEI, Bucureşti, Ed. DAKSHA, 2008)

Au trecut anii… Numeroase documente, sau aspecte ale celei mai mari conflagraţii din istoria omenirii au fost fie uitate, fie mistificate de către “fabricanţii” de istorie, fie ocultate de cei interesaţi, însă ştergerea memoriei este definitivă numai dacă raţiunea umanităţii dă semne de oboseală. Din când în când, memoria trebuie reînprospătată. >>>>

BUCURESTIUL SECRET vazut de Alexandru Nemoianu: „O tabără de laieţi“

In jurul Spitalului de Urgenta Floreasca este asezata o tabara de laieti , probabil parte a unei satre.
Acest grup tiganesc este temeinic organizat.
La vremea noptii ,separat barbatii de femei,ei dorm sub cerul liber sau,la vreme de ploaie,sub colonadele cladirii din apropiere,o fosta posta.
Cum spuneam , acolo dorm si vietuiesc.Dimineata pot fi vazuti sfatuind si band cafele.Traiesc din doua florarii ,la capatul dinspre strada “Stefan cel Mare” al Caii Floreasca si din controlul parcarilor la spital.
Femeile si cei tineri fac “lucrul” iar barbatii maturi se ocupa de furnizare si paza,control al eventualilor “recalcitranti”.Domina lumea interlopa din jur prin numar si organizare.Fara indoiala ca politia locala li se supune,voit(coruptie) sau nevoit(intimidare).
In jurul taberei tiganesti roiesc cersetori de “mana a doua”,care fara indoiala sunt taxati de catre laieti,curve,copii fara capatai,care se prostitueaza sau cersesc.Supunerea acestor “auxiliari” este neconditionata. >>>>

VIZIUNEA RADICALA – Vasile I. Zărnescu: „Monarhia secătuieşte România!“

În ultimii ani, unele publicaţii de orientare promonarhistă, dar în special ziarul Ziua, au tipărit tot mai multe materiale de propagandă pro-monarhică. Între timp, ziarul Ziua devenise un ziar patriotic, dar nu ştiu ce virus ocult (de tip SIDA) l-a determinat să capete acest tropism monarhic. S-ar părea că, de vreme ce avem politicaştri care se împăunează, fără să-i doară, cu titulatura imposibilă logico-politic de „liberal-monarhist“ (sic) – precum numiţii Crin Antonescu (era să scriu Crin Halaicu!), Adrian Iorgulescu-Decerebratu’ ş.a. -, nu ne mai miră şi contradicţia de fond dintre orientarea generală, patriotică, românească, a ziarului Ziua, şi „erupţia“ antiromânească şi pro-monarhistă care-i maculează, sporadic, paginile, în special prima pagină. >>>>

MITURILE EPOCII – Gabriela Căluţiu Sonnenberg(Spania): „Deporte si, violencia no!“

(sport da, violenţă nu!) – efectul fotbalului asupra valsului vienez -

„Expect emotions” a fost mottoul de care ne-am izbit – la propriu şi la figurat – la tot pasul, cinci săptămâni de-a rândul. La propriu pentru că era afişat pe toate gardurile. La figurat pentru că ne-a preocupat minţile, accentul căzând pe prima parte, cea cu aşteptarea. Am zăbovit aşadar în expectativă, tot sperând să se dezlănţuie spiritele. Nu zic că nu s-ar fi dezlănţuit ele până la urmă. Atâta doar că le-a luat ceva timp. Au venit „chibzuit şi pritocit”, cumva mai „pe europeneşte”. Nici urmă de dănţuiri frenetice de-ale fanilor pe străzi, nici vorbă de hore încropite spontan la margine de cartier. Nexam polemici aprinse prin ziare sau la radio. Sau mai bine zis, hai să nu minţim, polemicile au fost, dar nu neapărat pe teme fotbalistice. >>>>

DOCUMENTE SI MODELE – Bogdan I . Stanciu: „Un glas din mulţime“

Ne numaram printre cei care considera ca ingerintele politice si ideologice in stiinta nu pot decat sa dauneze, prin compromiterea chiar a conceptului de stiinta. Interpretarea unor evenimente istorice in functie de interesele politice ale momentului, relevarea doar a unor aspecte, atent alese, si adesea prezentate deformat, reprezinta o adevarata siluire a stiintei istorice. Emiterea unor judecati de valoare asupra unor personalitati ale istoriei trebuie sa fie bazata pe o profunda cunoastere a surselor istorice, indiferent de natura lor. Din acest motiv, publicarea unui document inedit, cuprinzand cateva din gandurile maresalului Antonescu, putin inainte de executia asa, credem ca va contribui la o conturare mai adecvata a acestui personaj.Acest document nu a fost emis de vreo institutie, nu are caracter oficial dar spune multe despre perceptia pe care o buna parte a romanilor o aveau asupra personalitatii maresalului Ion Antonescu, in ciuda propagandei imense si a procesului regizat de comunisti. Este vorba de un simplu bilet anonim ajuns in mainile condamnatului la moarte – care tocmai facuse recurs. >>>>

ANTOLOGIE DE OPINII , ATITUDINI SI DEZVALURI

• Artur Silvestri:”Mostenirea lui Dragan “
• DEZASTRE PREVIZIBILE – Camelia Ciobotaru: „De ce se duce de râpă învăţământul românesc“
• AUGUST 1968 , PRAGA IN BATAIA PUSTII – Gabriel Mareş: „Patruzeci de ani de când a început sfârşitul durerii“
• PARADOXURI – Eva Iova: „Festivaluri hibride“
• FARA MENAJAMENTE – Cezar Adonis Mihalache: „Arvuna fondurilor europene“
• LUMEA VAZUTA DE LA MALOVAT – Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Vremuri grele, sărăcie lucie“
• ROMANIA FARA SOLUTII – Ionuţ Ţene: „Democraţia fanariotă“
• ADEVARURI ASCUNSE- Ovidiu Creangă: „O prioritate românească ; o invenţie importantă“
• NU CA SPUN DAR ZIC – o rubrica de scriitorul Nicolae Rotaru: „Visul“
• FARA MENAJAMENTE – Iulian Gavriluţă: „Multiculturalismul, uium sau lapte bătut al marxismului? (Între Soljeniţin şi Goma)“
• Ioan Mugioiu: „Amestecul în treburile interne = garanţia războaielor“
• OPINII – Ioan Miclău: „Ce trebuie ţinut minte“
• ATITUDINI – Alexandra Zărnescu: „Când libertatea cuvântului devine periculoasă!“
• „Ecumenismul este o păcăleală“
• Madi Lussier (Canada): „Aborigenul european“
• Adrian Botez: „Pentru o altfel de intelectualitate“
• Episcopul Sofian Brasoveanul: „Muntele Athos – o republică monahală“
• Prof.dr.Viorel Roman (Germania): „Ce este Europa?“
• FILE RISIPITE – Mircea Micu: „Despre câini“
• Al. Stănciulescu-Bârda: „Dumnezeule! Aceea era Europa!?“
• Vasile I. Zărnescu: „Benedictus al XVI-lea = Maledictus I-ul!“
• N.D. Rusu(SUA): „Să reînviem Oina, precursoarea base-ball-ului american“
• CINEMATOGRAF ON-LINE – Filme de Ben Todică, Australia
• Bogdan I. Stanciu: Proiectul ARCHE
• Puterea Rugăciunii in fenomenul vindecării

Artur Silvestri:”Mostenirea lui Dragan “

Incheierea vietii pamantesti a lui Iosif Constantin Dragan , petrecuta recent la o varsta de patriarh ,ingaduie un bilant care ar fi fost mai bine oranduit astazi daca s-ar fi schitat anterior in forme preliminare sau daca, asa cum ar fi fost firesc , s-ar fi pregatit pana acum macar in sistematizarea izvoarelor documentare care sunt in cantitate impresionanta .Aceasta amanare inexplicabila presupunand , poate , o prea ridicata incredere in judecata mai dreapta a posteritatii sau , mai degraba , o lipsa de intelegere a vremurilor pe care le traim , a dat ocazia unui sir de evocari facute in registru senzationalist unde cantitatea de concluzii prefabricate -vehiculand perspectiva negativa -sufoca aproape orice efort in a crea un portret mai adevarat si , in orice caz, util. Si aici, ca si in nenumarate alte situatii cand omul harnic lasa dupa el opera, efecte si materie bogata ce se impune analizei laborioase , rauvoitorii isi dau mana spre a aseza peste toate acestea nu o piatra de mormant -unde pomenirea trebuie facuta dupa datina – ci o placa uriasa de plumb simbolic ce ar trebui sa aduca manie , sa trezeasca repulsie si sa provoace triumful versiunii istoriografice simplificate in rau . Rand pe rand , tot felul de neispraviti a caror unica indemanare consta in a se increde in opinia comuna si a o impune cu o salbaticie iresponsabila s-au repezit asupra unei biografii care va fi studiata cu timpul abia -si daca va exista buna-credinta -insa nicidecum astazi ,in aceasta epoca de triumf al ideologismului vulgar cand insasi nazuinta de a intelege elementar pare sa lipseasca de tot . Obiectul acestor stereotipuri cu un caracter lichidatorist izbitor nu merita examinat acum fiindca a corecta pe mistificatorul marunt si obraznic (chiar daca influent) nu-i nici recomandabil si nici folositor in a se obtine o perspectiva echilibrata . Mai importanta este insa tema”mostenirii lui Dragan ” despre care multi tinatori de condei din categoria “jurnalistilor cu foamea in gat” au gasit in aceste zile ocazia nimerita sa se exprime aiuritor . Pentru acestia , esential ar fi a se cauta in maniera detectivistica sursa averilor oricum cu greu de evaluat in scurte insemnari de gazeta si , ca atare , a se face socoteli in materie de>>>>>>

DEZASTRE PREVIZIBILE – Camelia Ciobotaru: „De ce se duce de râpă învăţământul românesc“

A fi dascăl în şcolile româneşti astăzi, este mai mult ca oricând…o provocare! Despre partea financiară nu o să vorbim. Subiectul s-a epuizat, desigur… fără rezultat. Dascălul dăruit profesiei sale a fost totdeauna „un trăitor pe o altă planetă”care a pus înaintea bunăstării sale materiale împortanţa formării (pentru o viaţă) a sufletelor care i-au fost încredinţate. Fiecare dintre noi poartă în suflet „icoana” unui dascăl drag , care , la un moment dat, şi-a pus amprenta asupra formării noastre existenţiale. Iar când ai curajul ( ca să nu spun nebunia ) de a porni pe „drumul dăruirii pentru ceilalţi”, nu poţi decât să-ţi doreşti să-i faci mentorului o bucurie…întrecându-l.

Desigur o să vă întrebaţi: ” Dacă nu banii…! Ce o nemulţumeşte?”. Şi o să răspundeţi în grabă: ” Cu siguranţă copiii! Nu mai sunt ca altădată! Nu mai au respect şi nici dragoste de carte”( cum aud adesea în jurul meu ). Poate nu mai sunt ca altădată ( la fel cum tot ce ne înconjoară nu mai este la fel cu ce a fost cândva ), dar au suflete minunate, însetate de a fi iubite şi modelate. Ei sunt singurul motiv pentru care dascălul, dăruit profesiei sale, „înfruntă” ŞCOALA ROMÂNEASCĂ. Nu copiii sunt problema! Ci …dulapurile! Aţi citit bine! DULAPURILE…, ele sunt problema!

Nu este vorba de o glumă şi nici de o pierdere a lucidităţii! Dar am simţit că trebuie să ştiţi care sunt criteriile după care sunt evaluaţi cei cărora vă încredinţaţi copiii spre educare. Şi printre multe altele, la fel de nepotrivite, se numără şi …dulapurile. >>>>

AUGUST 1968 , PRAGA IN BATAIA PUSTII – Gabriel Mareş: „Patruzeci de ani de când a început sfârşitul durerii“

Cu patruzeci de ani în urmă, la Praga, se întrezărea speranţa. Nădejdea, nu doar a cehilor şi a slovacilor, ci şi a românilor şi a cetăţenilor altor naţiuni care duceau, fără voia lor, povara dureroasă a „secerii şi a ciocanului”, credinţa că poate exista o alternativă reală la maşinăria comunistă. Deşi era parte la Tratatul de la Varşovia, România nu a înţeles această speranţă ca pe un strigăt de luptă.După o perioadă de destindere politică, cunoscută sub denumirea generică de „Primăvara de la Praga” (începută însă încă din luna ianuarie 1968, când conducerea Comitetului Central al Partidului Comunist Cehoslovac a fost preluată de Alexander Dubcek), în noaptea de 20 spre 21 august 1968, jumătate de milion de soldaţi din URSS, Ungaria, Polonia, R. D. Germană şi Bulgaria, au invadat Cehoslovacia pentru a pune capăt reformelor de parţială democratizare iniţiate de noua conducere de la Praga. >>>>

PARADOXURI – Eva Iova: „Festivaluri hibride“

Dupa 1990, odata cu democratizarea, comunitatile locale din centrul si estul Europei au inceput sa-si creeze o imagine aparte, sa-si caute specificul local. La acest demers au contribuit in mare masura si festivalurile de vara, care ajungand la mai multe editii, si-au pus amprenta pe cate-un oras sau sat.

Asa cum la Jula s-a incetatenit deja traditia organizarii Festivalului Renascentist, de numele orasului Sighisoara se leaga strans Festivalul Medieval si am mai putea insira numeroase exemple din ambele tari, tot asa si in comunitatile locale romanesti din Ungaria s-a cautat un element specific in jurul caruia, in cursul verii, sa se organizeze cate-un festival.
La Micherechi, intelectualii din sat si cei originari de acolo, au inceput discutiile pe aceasta tema mai ales dupa asezarea de catre fosta conducere a primariei a bustului Sfantului Stefan al ungurilor, in centrul satului, tocmai in fata cu biserica ortodoxa romana. Multi se intrebau: ce avem noi, romanii din Micherechi, cu Regele Istvan? Fostul primar a primit atunci multa critica pentru aceasta. Insa bustul troneaza pana in ziua de azi in parcul central, pentru ca un monument este mult mai usor de asezat decat de desfiintat. Polemica pe tema bustului Regelui Istvan a avut totusi si un rezultat: micherechenii si-au clarificat care sunt acele lucruri care ii reprezinta cel mai bine: dansul popular si castravetele. >>>>

FARA MENAJAMENTE – Cezar Adonis Mihalache: „Arvuna fondurilor europene“

Din România s-a furat masiv. Şi totuşi, marele jaf abia acum urmează. Nu se mai taie din trupul ţării, pentru ca nu mai sunt resurse, în schimb va începe marea bătălie pe banii care ar trebui, teoretic, să ne scoată din starea de umilinţă materială în care am ajuns. De data aceasta, marea bătălie se va pentru banii Europei, iar fleicile se vor împărţi între clicile structurate regional şi local. Pentru că banii care vin dinspre UE reprezintă o ispită uriaşă, iar felul furăciunii se va vedea în felul de selectare al zonelor care vor benefica de fondurile din Programul de Dezvoltare Regională.

Evident, banii se vor îndrepta spre urbele ocârmuite de reprezentanţii următorului partid de guvernare. Formaţiune sau alianţă, acesta va trece ca prioritate în programul său anumite oraşe. Nu contează că, raportat la restul ţării, acestea ar putea fi suficient de dezvoltate, foamea de clică va trebui stăvilită. Dar foarte mulţi bani vor ajunge în zonele cu adevărat sărace. Acolo de unde, lipsurile fiind atât de mari, furtul din banii destinaţi dezvolării nu se va observa. Desigur, nu va fi un furt făţiş, ci unul de tip şperţar, al comisionului obţinut şi împărţit de fimele alese să rezolve problemele locale. >>>>

LUMEA VAZUTA DE LA MALOVAT – Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Vremuri grele, sărăcie lucie“

După o secetă cumplită, care a durat câteva luni, priveam neputincioşi cum se usucă totul şi toată osteneala noastră de acest an este zadarnică. De Sfântul Ilie, credincioşii participanţi la slujba de la Bârda au cerut preotului să facă rugă pentru ploaie. Am săvârşit slujba aşa cum ne-am priceput, dar rugăciunea credincioşilor cred că s-a ridicat până la porţile cerurilor, fiindcă era pornită din inimă şi din nevoie. A mai trecut o zi, iar de marţi, 22 iulie, a început un adevărat sezon de ploi. Din mila lui Dumnezeu, în zona noastră a plouat cum nu se putea mai bine. Ploaie liniştită, cu puţine descărcări electrice, ploaie în reprize întrerupte de pauze, care uneori se prelungeau la câteva ore. Apa a avut toate condiţiile să se prelingă printre crăpăturile şi porii pământului spre adâncime, aşa că în cele câteva zile ploioase s-a schimbat faţa câmpului şi speranţa a revenit în sufletele oamenilor. Ar fi fost de aşteptat ca, duminică, 27 iulie, biserica să fie mult mai plină de lume decât este de obicei. Era de aşteptat ca oricare să simtă nevoia să vină să mulţumească lui Dumnezeu! Din păcate, s-a petrecut ca-n Evanghelie, cu cei zece leproşi vindecaţi: unu a venit să mulţumească, iar ceilalţi nouă au uitat de binefacerea lui Dumnezeu! Fiţi siguri că vom avea nevoie în continuare de ajutorul LUI! Nu în toată ţara lucrurile s-au derulat ca în zona noastră. Judeţe întregi au fost grav lovite de ploi şi inundaţii. Bacăul, Iaşul, Botoşaniul, Suceava şi Maramureşul au fost înghiţite de ape. Mii de case, de hectare de teren cultivat, de vite au fost distruse. Zeci de oameni au murit înecaţi, sute au fost grav răniţi şi mii au rămas sub cerul liber. >>>>

ROMANIA FARA SOLUTII – Ionuţ Ţene: „Democraţia fanariotă“

Eram copil în întunecaţii ani 80, când tata lucra de dimineaţa până seara la o bază de aprovizionare cu „otrăvuri” pentru agricultură, iar mama după ce fusese maltratată de Securitatea clujeană şi dată afară de la serviciu- fiind printre primii şomeri ai lui Ceauşescu -, am trăit cea mai grea perioadă din viaţa mea. Locuiam în cartierul Mănăştur în care se lua curentul seara, zilnic, şi învăţam la lumina lumânării. Dimineaţa, bunicii mei, după ce stăteau la coadă de la orele două, veneau cu o pâne neagră şi mucegăită şi o margarină tare ca piatra. Carnea era un lux la sărbători şi atunci luată la negru. Nu aveam bani să trăim de pe o zi pe alta. Au fost ani în care mâncam o ciocolată la doi ani, iar o portocală o împărţeam cu felia de Revelion, împreună cu fratele meu. Televizorul era un lux de două ore, în care se aduceau laude Marelui Cârmaci. Aveam toate motivele să-l urăsc pe Ceauşescu din toată inim a mea de copil. Nu toţi o duceau la fel. >>>>

ADEVARURI ASCUNSE- Ovidiu Creangă: „O prioritate românească ; o invenţie importantă“

Eram cercetator ştiinţific la INCECHIM (Institutul de Cercetari Chimice) din Bucureşti unde lucram din 1948, cînd împreună cu alţi cîţiva ingineri am pus bazele cercetării ştiinţifice în România. Țin minte ca era anul 1961, eu lucram la îmbunătăţirea bateriilor galvanice Leclanche pe care le fabrica „Electro Banat” din Timişoara şi care aveau o „durată de viaţă” foarte scurta din cauza calităţii proaste a Piroluzitei, (Bioxit de Mangan) de la Iacobeni-Bucovina. Într-o buna zi mă trezesc că mă vizitează în laboratorul unde lucram, doi colonei de armată, nu securişti. Colonelul inginer Ștefănescu şi colonelul inginer Lică Stancu. Pe Lică Stancu îl cunoşteam că îi controlasem lucrarea de diplomă şi îi dadusem nota mare, era o lucrare bună Eu eram utilizat de Politehnica în funcţia de specialit, ca să controlez lucrările de dilomă ale absolvenţilor şi să le dau un calificativ. Am controlat şi lucarea lui Pacepa, care este tot inginer chimist, şi a avut o lucrae bună.

Coloneii lucrau în laboratorul de cercetări al Academiei Tehnice Militare din Dealul Spirei, comandantul unităţii era Generalul inginer Burlacu. Coloneii mi-au spus că scopul vizitei lor este să mă roage să accept să lucrez o perioadă în cadrul Academiei Militare ca şef al unui colectiv de cercetători militari ca să descoperim o sursă de curent primară deoarece elemntul Leclanche nu corespunde scopului, în primul rînd ca nu se poate reîncîrca, apoi curba tensiunii este inconstantă. De la tensiunea iniţială de 1,5 Voltţi scadea treptat pînă la zero. România care era membră în „Tratatul Miltar de la Varşovia” coordonat de Uniunea Sovietică, a primit ca sarcină să descopere o sursă de curent care să aibă o tensiune constantă pînă la epuizarea depolarizantului şi să poată fi folosită de mai multe ori, adică să fie un acumulator nu o pilă, cum era Leclanche. >>>>

NU CA SPUN DAR ZIC – o rubrica de scriitorul Nicolae Rotaru: „Visul“

“Tot ceea ce nu este ilegal e permis”, spune un precept juridic. Este şi o cerinţă emisă de un şef… democratic. “Legi, regulamente, dar şi drepturile omului!”, subliniază personajul… contradictoriu.Pentru a-l ajuta să prospere în “renume”, l-am întrebat dacă este ilegal ca un ofiţer, aflat în concediu de odihnă, să facă striptis. “Binenţeles că nu”, a zis. “Dar să poarte barbă?” “Nu e interzis defel”, mi-a răspuns. “Dar să poarte cizme, în plină vară, pe carâmbii cărora să scrie o dorinţă (de pildă, “Jos… cineva!”). “Nu, nu e ilegal!” “Atunci, luaţi act că ieri, aflându-mă în concediu, nebărbierit, de trei săptămâni, purtând cizme pe care scria ceea ce… scrie presa că… scria, adică “Jos dumneavoastră!” şi-n rest… costumul lui Adam, am defilat prin faţa clădirii Ministerului, dar am fost reţinut şi blasfemiat. “Păi, bine, domnule, cum să faci aşa ceva?! Dar e incredibil!” Noroc că toată această întâmplare s-a petrecut în somn. A fost un vis. Un coşmar, de fapt. >>>>

FARA MENAJAMENTE – Iulian Gavriluţă: „Multiculturalismul, uium sau lapte bătut al marxismului? (Între Soljeniţin şi Goma)“

Clar…utopia multiculturalismului nu este ceva nou, nici macar original, ci o gaselnita utopica imbracata in straie recente. Eu plec in demonstrarea incercarii lamentabile de la Daniil, profetul, nu patriarhul de carton si de la Ovidiu Hurduzeu, romanasul stabilit in tara unchiului Sam. Pai sa mestecam si adulmecam pe rand: Daniel in Cap 2, versetul 43 descrie vedenia colosului revelata lui Nabucodonosor, regele Babilonului: “si dupa cum ai vazut fierul amestecat cu lutul, asa se vor amesteca prin inrudiri, dar nu vor avea legatura temeinica intre ele, dupa cum fierul nu se poate amesteca la un loc cu lutul”, deci multiculturalismul este incercarea de a te…usura in contra vantului, sau daca va convine ceva mai cosmopolit: de a scuipa in sus! Rezultatul este acelasi ras patriarhal! Alta explicatie, mai aproape de mintile noastre inglodate este aceea oferita de scriitorul roman stability in Tara Fagaduintei: ” multiculturalismul este o ideologie stangista ce pune semnul egalitatii intre toate culturile lumii”. Deci traducand mai pe romaneste ce a zis al nostrum maian: nici o cultura nu detine standarde estetice si morale general valabile, valoarea este relativa, iar nulitatile crase sunt declarate valori universale, dar cu o singura conditie….sa apartina unui grup minoritar. Plodul hibrid (multiculturalismul), masterat de europa este acel avorton greu de inteles pentru noi, pentru ca incruciseaza o politica economica ultraliberala cu o ideologie tampa de stanga, nu lipsita de tendinte totalitare. . . >>>>

Ioan Mugioiu: „Amestecul în treburile interne = garanţia războaielor“

Langenthal 24.5. 2008. În această seară tîrzie, programul german de televiziune 3 SAT a oferit un interviu deosebit de interesant cu fostul cancelar german Helmut Schmidt (cancelar al Germaniei între 1974-1982) pe tema de actualitate: Olimpiada 2008 din China şi Minoritatea etnică tibetană. Boicot sau nu ? Cîteva date din viaţa d-lui Schmidt: Născut în Hamburg în 1918, 1937- diploma de maturi-tate, 1949- facultatea de stiinţe economice. Serviciu militar în 1939. În 1940 absolvă Şcoala de Ofiţeri din Berlin cu gradul de Locotenent major. Luptă pe Frontul de est: 1941-1942. Luptă pe frontul de Vest: 1944-1945. Prizonierat la britanici: Aprilie – August 1945. În 1958, ofiţer în armata germană, avansat la gradul de maior. În vara anului 1936, vara Olimpiadei, ia parte la marşul „Adolf Hitler” de la Hamburg la Nuernberg, la Congresul Partidului nazist NSDAP. El făcea parte, precum mulţi alţi tineri, cu toate că nu era nazist, din organizaţia „Tineretul Hitlerist”. >>>>

OPINII – Ioan Miclău: „Ce trebuie ţinut minte“

“Testamentul politic al Maresalului Ion Antonescu” este bucata de istorie, fapte si cugete ale oamenilor de seama ROMANI, deci trebuiesc cunoscute fiind parte ale sufletului acestui popor al nostru cu visele si sperantele lui de viitor, atat de cerute pana in ziua de azi ! La fel si despre Codreanu ! Ma atasez esentialitatii gandirilor antonesciene deci, si nu oarbei politizari scoase din fel si chip de unghiuri de vedere si interpretare. E vorba de suferinta si speranta neimplinita a romanilor tocmai cand momentul istoric avea mai mare nevoie, precum un pamant secetos de o ploaie curata ! Atunci a intervenit oculta, moment in care regele s-a clatinat si el iresponsabil de ceea ce se va intampla. Dar Dumnezeul Cel Adevarat, nu ne va lasa. Chiar si ceea ce cladisem sub comunisti, in agricultura si industrie, nu trebuia distrus ci doar aplicata o noua forma de retribuire a muncii, si apoi treptat o privatizare slefuita cu intelepciune, dar…, cere cariului din lemn sa faca miere de albine ! Ai Doamne grija de noi. >>>>

ATITUDINI – Alexandra Zărnescu: „Când libertatea cuvântului devine periculoasă!“

Denigrarea continuă : În ultimul timp ne-am obişnuit cu prezenţa din ce în ce mai mare a cetăţenilor străini. Cunoscuţi mai nou sub denumirea de expaţi, s-au stabilit aici din diferite motive: unii în spiritul „dezvoltării şi interculturalităţii“, dar, în realitate, puşi pe căpătuială, pentru că astfel funcţionează sistemul capitalist aplicat la noi – adică în forma sa iniţială, primitivă! -, iar alţii pur şi simplu de plăcere, curiozitate şi cu cele mai bune intenţii.

Definirea termenilor : Neologismul expat provine din verbul englezesc expatiate, care înseamnă: „1. (upon) a se întinde (asupra – cu gen.), a vorbi mult (despre); a o lua razna. 2. (rar) „a rătăci, a pribegi, a hoinări“ (vezi: Academia Republicii Socialiste România, Institutul de lingvistică, Dicţionar englez-român, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1974, pag. 256). >>>>

„Ecumenismul este o păcăleală“

Documentul de la Ravenna si primatul papei de Arhim.Gheorghe Kapsanis (Staretul Manastirii Grigoriu din Sfantul Munte Athos )

În prima sa întrunire de la Ravenna (octombrie 2007), Comisia Mixta Internaţională pentru Dialog Teologic între ortodocşi şi romano-catolici susţine că a pus „o bază fermă pentru discutarea viitoare a chestiunii primatului la nivelul universal al Bisericii” (Documentul de la Ravenna , paragraful 46)[1]. „Baza fermă”, după cum reiese din cele 46 de paragrafe ale documentului de mai sus, este accepţiunea că în timpul primului mileniu, înainte de Schisma finală din 1054, episcopul Romei era recunoscut ca primul între cei cinci patriarhi în cadrul sinodalităţii bine funcţionabile de atunci. Se anunţă discutarea în continuare asupra primatului după cum urmează: „Chestiunea rolului episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor romane să fie studiată în profunzime. >>>>

Madi Lussier (Canada): „Aborigenul european“

Dacă nu eşti jurnalist profesionist, conform unei recente legi din Franţa, nu ai dreptul să filmezi, fotografiezi sau distribui scene de violenţă. De pildă, în cartierul unde locuiţi, are loc o demonstraţie, poliţia intervine, sunt răniţi etc. Dacă nu aveţi legitimaţia de ziarist atîrnată la gît şi vă apucaţi să documentaţi evenimentele, încălcaţi legea şi vă veţi trezi în dubă. Poate că vă aminitiţi de George Holliday care, în noaptea de 3 martie 1991, i-a filmat pe ofiţerii de poliţia din Los Angeles bătîndu-l pe Rodney King. Că ofiţerii au fost achitaţi, este o altă poveste. Dar ceea ce doresc să subliniez este faptul că interzicerea de a face fotografii sau a filma ceea ce se petrece pe stradă legiferată într-o ţară ex-comunistă, ar face întreaga lume „democratică” să explodeze, să umple ziarele cu infamia petrecută, iar ţara în cauză s-ar trezi cu sancţiuni sau ameninţări de sancţiuni. Legea din Franţa l-ar face chiar pe Ceauşescu să crape de invidie. Că, nu-i aşa, doar comunismului i se potrivea emblema cu încălcarea drepturilor omului. >>>>>

Adrian Botez: „Pentru o altfel de intelectualitate“

Nu există altă ştiinţă (ca obiect şi subiect, totodată), decât Legea Divină, care domină Fiinţa şi Cosmosul. Ceea ce intelectualii (de fapt, pseudo-intelectualii) din ultimul secol numesc “ştiinţe” – nu sunt decât încercări neisprăvite şi nevolnice de a descoperi părticele infime şi aleatorii din Unitatea Absolută a Legii Divine. Până şi acestor părticele infime, prin atitudinea non-spirituală, aflătorii lor le pervertesc esenţa, le pierd semnificaţia şi finalitatea (reală). De aceea, este o imbecilitate perfectă aşa-zisa “frământare”: a pseudo-intelectualilor (români şi străini, egal!), de a “moderniza” ORTODOXIA (cf. Andrei Pleşu, apud I.P.Culianu…). Pe Dumnezeu Atoatecreatorul, Logos-ul Divin – nu-L poate “moderniza” creatura Sa, cumplit de bâlbâită (devenită, între timp, prin păcatele istoriei fenomenale, stârnite tot de către ea – STÂRPITURA UMANĂ). Dumnezeu (şi, prin El, ORTODOXIA) nu e vechi, nu e nou – ESTE ACTUAL ÎN ETERNITATE. >>>>

Episcopul Sofian Brasoveanul: „Muntele Athos – o republică monahală“

Pentru multi, insasi biserica reprezinta un anacronism. Referitor la Muntele Athos, care este o republica monahala: acolo sunt doar manastiri de barbati, care si-au facut aceasta randuiala monahala, o randuiala care exista si la alte manastiri ortodoxe sau catolice. Este vorba despre acea „clauzura”, prezenta si in manastirile catolice in care nu exista barbati. Clauzura si-o creeaza calugarii, pentru ca sa aiba conditii in care sa-i poata duce viata in regimul pe care si-l impun. Deci, nu este vorba de o desconsiderare a femeilor, ci de faptul ca, pentru a nu fi ispititi, la un moment dat, calugarii isi impun anumite reguli. Muntele Atos ar putea fi considerat „o clauzura extinsa”. Nu are nimic de-a face cu dispretul fata de femeie, ci dimpotriva: ei o cinstesc acolo foarte mult pe Maica Domnului care este o prezenta feminina si este considerata ocrotitoarea Muntelui Athos. >>>>

Prof.dr.Viorel Roman (Germania): „Ce este Europa?“

Dupa Herodot (484-425), primul care pomeneste de Europa, Persanii vedeau Asia , cu popoarele ei, ca tara lor. Europa si grecii era complet in afara granitelor lor. Au fost necesare polisurile grecesti si Imperiul Roman pentru aparitia unui Continent in jurul Mediteranei, si numai dupa ocuparea nordului Africii de catre islamici s-au conturat: Asia, Africa si Europa.
Imperiul Roman de rasarit a rezistat, in timp ce Roma pierde sudul Mediteranei, trece Limesul si ajunge in Scandinavia. Astfel Sacrum Imperium Romanum si Imperiul lui Carol cel Mare devin sinonime cu Europa, UE.
Paralel apare si constiinta Europei orientale. Bizantul a rezistat barbarilor. De aceea, similar evolutiei vestice, expansiunea grecilor, in lumea românilor, a slavilor, are elemente comune cu vestul. Ideea imperiala, biserica unesc cele doua Europe. In Bizant Imparatul este vicarul lui Hristos. In apus Papa si Imparatul au misuni separate, nici unul nu pot ajunge la puterea totalitara, ca in Bizant. Aceasta diviziune a puterii a format Europa occidentala, dar este si o sursa perena de criza – care-i calea adevarata? >>>>>>

FILE RISIPITE – Mircea Micu: „Despre câini“

Bunica mea care avea o hodaie (casa in camp) in pusta Aradului, crestea in jurul casei singuratice sapte caini obisnuiti, maidanezi, cum se zice. Erau sapte progenituri nelegitime ale unei catele vargate care semana cu u n tigru sip e care o chema, paradoxal, Vidra. Niciodata nu i-am vazut pe cei sapte caini intrand in casa, iar batrana catea obisnuia, toamna mai ales,sa prinda iepuri sis a ni-I lase plocon in prag. Ii aducea in gura, morti evident, si dup ace-I depunea in fata usii isi anunta isprava cu un latrat vessel. Rasplata modesta o primea fiind lasata sa intre in cerdac unde primea o mangaiere. Niciodata n-ar fi depasit pragul care delimita spatiul stapanului.
2 Timp de doua zile am urmarit . la Sinaia, un maidanez care isi ascunsese rezerva de oasela radacina unui stejar. Saptamanal dezgropa de sub frunzele vestede oasele descarmate si le muta in alta parte. Vrand sa vad cum reactioneaza, i-am asezat alaturi un cap de femur achizitionat de la cantina. In ziua in care si-a dezgropat rezerva personala nu s-a atins de osul strain. >>>>>>>

Al. Stănciulescu-Bârda: „Dumnezeule! Aceea era Europa!?“

Poate mulţi dintre Dumneavoastră aţi privit în câteva seri pe diferite posturi de televiziune o situaţie penibilă. Aţi văzut un om, care coborâse atât de jos pe scara morală, încât se cutremura şi cel mai puţin familiarizat cu principiile morale. Conştiinţa fiecăruia dintre noi se revolta la vederea acelor fapte oribile, scârboase, pe care acel individ le săvârşea împreună cu alţii. Omul acela era din Italia, din Roma. Poate aţi răsuflat uşuraţi, numai că, din păcate, omul acela era român şi, mai mult, era preot. Eu însumi am simţit un fel de uşurare de moment, când patriarhia de la Bucureşti a declarat public că nu-l cunoaşte, iar el a precizat că nu este sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Române, ci a unei alte patriarhii. Omul acela apărea la televizor şi avea neruşinarea să-şi susţină viciile scârboase, care-i erau prezentate pe fond. Conştiinţa lui era atât de adormită, încât îşi apăra cu ardoare păcatul. Te îngrozeai de liniştea şi seninătatea lui sufletească, de revolta lui că noi nu-l înţelegem. Reieşea din argumentaţia lui că noi, românii de acasă, suntem înapoiaţi, tributari unor idei învechite şi nu ştim ce este libertatea, civilizaţia şi moravurile europene. Dumnezeule! Aceea era Europa!? >>>>

Vasile I. Zărnescu: „Benedictus al XVI-lea = Maledictus I-ul!“

Timp de peste două decenii, papa Ioan Paul al II-lea s-a străduit să concilieze cele două mari Biserici creştine, „surori“, Catolică şi Ortodoxă, făcând şi o sinteză a acestei poziţii a sa îndeosebi în Enciclica Ut unum sint, din 1995. Spre a-şi atinge acest obiectiv, a încercat, cu multă perseverenţă, să vină în vizită oficială, „ecumenică“, la capii primelor două cele mai mari Biserici ortodoxe: din Rusia şi din România. Alexei al II-lea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe a tuturor Rusiilor, s-a opus vehement venirii sale. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Teoctist, a făcut un act de concesie (îndeosebi la presiunea unor oficiali români, manevraţi de Occident!) şi a acceptat vizita papei Ioan Paul al II-lea, ştiind că papa catolic vrea reconcilierea şi reunificarea acestor Biserici, dar cu condiţia să rămână tot el, papa, cap – ceea ce nu se putea. În timpul vizitei în România, nu s-a discutat acest aspect, iar presa obedientă şi handicapată la istoria şi cultura religioasă a cântat osanale, că, vezi Doamne!, ce importantă a fost vizita sa! Dar, în Occident şi, în special, în S.U.A., cum relevase o revistă a Bisericii Ortodoxe din SUA, nu s-a scris nimic despre această vizită! >>>>

N.D. Rusu(SUA): „Să reînviem Oina, precursoarea base-ball-ului american“

Dl. N.D. Rusu (SUA) , jurnalist , ne trimite o propunere interesanta insotita de documentarul de mai jos; este o tema asupra careia merita nu doar sa reflectam ci sa ne-o insusim :

„Să reînviem Oina, precursoarea base-ball-ului american“

Oina se mai juca inca in copilaria mea, fiind sport national romanesc; prima competitie a fost organizata in 1899 de ministrul invatamantului Spiru Haret, oina fiind cu mult precursoare baseball-ului american. Reinvierea acestui sport nu este lipsita de interes.

Montaniada cu oina - succes de zile mari (20.06.200
Muntomanii participanti la “Montaniada” din acest an, desfasurata pe marginea lacului de acumulare Vidraru, au avut ocazia pentru prima oara sa asiste la un meci de oina, iar unii chiar sa joace. Organizatorii Montaniadei, Asociatia Turistica Ghizii Romaniei, au dat o mana de ajutor “oinasilor” ce militeaza pentru recapatarea demnitatii acestui joc traditional romanesc si au inclus in programul evenimentului un joc demonstrativ de oina. >>>>

CINEMATOGRAF ON-LINE – Filme de Ben Todică, Australia

CATEVA CUVINTE ALE AUTORULUI
Dragii mei, apasti pe siteul de mai jos si veti vedea aproape 10 minute, dintr-un interviu, cu o tanara romancuta nascuta in Australia. Ea a invatat limba romana acasa de la parinti si ne declara ca e mandra de originea ei.
Puteti trimite adresa in toata lumea la prieteni, s-o vada, si sa-si dea cu parerea – unii isi pierd limba, altii descopera o comoara. Cu mult drag, Ben
>>FILMELE>>LUI>>BEN>> TODICA :”LOREDANA”>>apasa>>aici>>
Dragi prieteni, apasand pe adresa de mai jos puteti viziona 10 minute din filmul „Mormintele cu Crucile’.
Un omagiu adus credintei si respectului pentru cei dusi.
http://www.youtube.com/watch?v=1ZzweXkCq5Y
Daca va place va rog sa-l marcati (rate), sau sa-i faceti un comentariu si daca se poate sa-l trimite-ti si la alti romani din lume. >>>>>continuarea aici>>>>>

Bogdan I. Stanciu: Proiectul ARCHE

ARCHE – UN DISCURS METAPOLITIC DE DREAPTA

Ce e Proiectul Arche?

Proiectul de fata (descris aici >>> ) se doreste a fi un grup de studiu si dezvoltare a unei directii metapolitice, capabil de a propune intelectualitatii actuale o alternativa la ideologia de stanga cvasi-dominanta. Constituit sub forma unui think-tank, Proiectul Arche ridica ideea indelung suprimata conform careia Dreapta este o solutie viabila la marxismul mai mult sau mai putin disimulat al unei importante proportii a mediului academic. Totodata, Proiectul Arche isi propune sa studieze, la modul cel mai liber, diferite curente, idei, scoli de gandire ce au marcat umanitatea, cautand sa sublinieze fundamentele ideatice ce au stat la baza constituirii unei gandiri de Dreapta. De aceea, Proiectul nostru evita atributul de “politic”, preferandu-l pe cel de “metapolitic”, avand in vedere ca cercetarile noastre nu vizeaza la modul concret scena politica si manifestarile ei, ci mai degraba ideile fundamentale pe care notiunea de politic se construieste. >>>>

Puterea Rugăciunii in fenomenul vindecării

Dr Costin Laurenţiu Chitimia – asist univ Facultatea de Medicină “Titu Maiorescu”, Dr Elena Armenescu Ciuhrii , membră a Uniunii Scriitorilor

Numeroase au fost şi sunt vindecările miraculoase ca urmare a rugăciunilor îndreptate direct spre divinitate ori prin intermediul Maicii Domnului şi sfinţilor cu renume de taumaturgi cum în ultima vreme, în spaţiul ortodox este Sfântul Nectarie. Ce este rugăciunea? Este singura metoda care ne poate ajuta sa ne implinim scopul, de a urma curentul nostru de constientizare in drumul lui spre treapta cea mai de sus a tronului dumnezeiesc. Cu cat ne apropiem mai mult de Duhul, de Spiritul Universal, cu atat devine imaginea din interiorul nostru mai cuprinzatoare, crescand astfel puterea noastra de recunoastere a Puterii Sale. >>>>

Marin Toma: „Pe bietul ţăran l-a cuprins deznădejdea ; să râdem sau să plângem?!“

Toate-s vechi şi noi sunt toate! Eu zic, că, de unele din cele trăite de român în general, dar ţăranul în mod special, putem să ne amuzăm fără a deschide gura prea mult. De unele trebuie să ne întristăm până la lacrimi. Când pe bietul ţăran l-a cuprins deznădejdea, după ce şi-a întors grâuşorul, porumbul şi floarea-soarelui îi sunt în pericol din cauza atacului dăunătorilor apar tocmai acum un alt tip de dăunători văzuţi pentru prima dată pe la poarta lui şi tot mai insistent trec tot soiul dintre aceştia ce-l terorizează chiar. Aceştia sunt speculanţii. Cei care-l speculează cel mai tare sunt cei care-l conving să-şi scoată porcul din bătătură la preţul batjocoritor de 22 mii/lei kg viu. Unii dintre aceşti speculanţi îi mai propun şi plata la o săptămână. Laptele predat la firmele private cade şi el în derizoriu, acesta fiind plătit cu cinci mii de lei litru. Vezi Doamne, el devenind mai subţire din atâta iarbă mâncată pe izlazul comunal, care nu prea mai există pentru lumea satului de azi. Sigur, va veni o vreme când ţăranul va fierbe mămăligă dacă se va face, cu lapte precum în vremurile consemnate de cronicar, deoarece el este mai ieftin ca apa (minerală, îmbuteliată) de câteva ori. >>>>

Uluitor: o încercare organizată de sterilizare în masă

GARDSIL ; sau cum se incearca sterilizarea femeilor in Romania

OFICIAL – Trimiteti va rog tuturor celor dragi din tara, mai ales doamnelor si domnisoarelor, este esential sa cunoasca pericolele vaccinului pe care Madame Albright vrea sa-l vada introdus obligatoriu in tara noastra: La Bucuresti ieri, Madeleine Albright fosta Secretar de Stat SUA, a presat pe Primul Ministru Tariceanu, sa adopte vaccinul Gardasil, pentru “prevenirea cancerului de col uterin”. http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-05-23&id=237691
Adevarul despre Gardasil, este cu totul altul: In SUA unde s-a incercat deja administrarea “obligatorie” a vaccinului Gardasil, de catre politicieni vanduti cartelului farmaceutic, initiativa a fost deja invinsa, in toate statele in care-a fost propusa. >>>>