~Emil Bucureşteanu: „Omul Trestie“ (fragment din COGITO – din jurnalul unui comunist)

Începutul

1989

De Anul Nou lumea nu este chiar aşa de veselă. S-a bucurat că a găsit o bucată de carne sau de salam. Oamenii s-au bătut pentru câteva portocale, pentru ouă, pentru puţin vin.

Vis

Din pereţi ţâşneau flăcări albastre, de aştri.

Pe masă, lingurile, cuţitele şi celelalte conga dansau.

Frigiderul se burduşise ca o vacă a fata.

Parda! mereu striga.

Explodă:  şunci, ouă, cârnaţi şi măsline, fasole şi afine, curechi şi dovleci, toate prinseră viaţă.

Fasolea se agăţase până la tavan;

şunca deveni porc şi-şi făcu sub masă, de sforăit, loc;

peştii înotau în chiuvetă, nemulţumiţi că apă nu era suficientă;

cârnaţii se făcură viţel. Se plângea că bucătăria este prea mică pentru el;

găinile ieşite din ou cotcodăceau mereu;

un cocoş, roş, bătu din aripi şi cântă de trei ori…

Mă trezii. În casă lucrurile toate se aflau la locul lor.

Frigiderul, scos din priză, cu uşa deschisă, mai avea iz de brânză.

1 ianuarie

Televizorul a funcţionat de la ora zece. Singurul program bun – concertul Filarmonicii din Viena. De mult timp nu am mai văzut ceva străin la televizor. Autarhia culturală e mai rea decât cea economică. Am devenit o insulă izolată, departe de furtunile spirituale. Totul e liniştit. S-o creadă ei. Uraganul  este departe. Se apropie însă. Primele semne încep să se simtă

3 ianuarie

Au început trâmbiţele pentru sărbătorile din ianuarie – 6 şi 26. Lipsiţi de orice bun simţ, intelectualii bat tobele şi cântă pentru ceauşeşti.

4 ianuarie

Am trecut prin alimentare. Sunt goale. Ca să poţi cumpăra benzină trebuie să treci pe la circa financiară să-ţi dea dovadă că ţi-ai plătit impozitele.

Prietenul meu, profesorul Ursu, mi-a mărturisit  că de Anul Nou a avut un singur litru de vin.  I-l dusesem eu de ziua lui onomastică, sfântul Ştefan.

5 ianuarie

Trebuia să  avem apă caldă. Oamenii s-au spălat de Anul Nou, aşa că s-a trecut la economii.

* * *

Au loc consfătuirile cadrelor didactice  care predau ştiinţe sociale. Vine şeful cel mare, primul-secretar al comitetului judeţean de partid. Sunt prezenţi toţi activiştii de partid şi inspectorii şcolari pentru a face ordine. Teroare: „Să nu mişte nimeni! Să scrie toţi!” Lumea se ridică, aplaudă când intră pe scenă mai marii judeţului în frunte cu M.G. (Maria Gheorghe). Şefa se uită în sală. Inspectorul general, Adriana Gagiu, se boldeşte ca nu cumva să fie ceva nereguli de la ordinele comuniste. Îmi notez. N-are importanţă cine a spus. „Munca politică – corolar unificator al tuturor activităţilor educative”. „Curăţirea străzilor înseamnă înţelegerea rolului social al muncii de către elevi”.

Profesorul Dumitrescu de la Iaşi: „În capitalism banii rezolvă problemele economice, interesul. În socialism, banii să fie înlocuiţi de cultură. Să munceşti pentru că ai cultură”.

Eu pe caiet:

- Dar, domnule, cultura se face cu bani.

Tot el:

- Motivaţia trebuie să fie istoria ţării.

Eu:

- Motivaţia este de natură materială, indiferent de cultură. Mai ales la oamenii cu şcoală.

Unul, la tribună, se exprimă: „Această ultimă cuvântare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu…”

Eu îmi notez:

- Fi-ţi-ar gura aurită!

* * *

A fost o zi plină de învăţăminte. Să fii slugă este totul. O lume plină de slugi. O ierarhie de slugi. O piramidă de slugi. Iată adevărul. Alte învăţăminte: învăţământul este o înşiruire de insulte. Profesorii îi insultă pe elevi, directorii îi insultă pe profesori. Vine apoi insulta inspectorilor, a activiştilor de partid, în ordinea funcţiilor.

* * *

A învăţa de la altul nu înseamnă că eşti mai prost decât el. Sau: A învăţa   pe altul nu înseamnă că eşti mai deştept ca el.

Specialiştii ascultă, profanii ( eufemism, desigur) dictează. Aşa a fost făcută lumea, aşa va fi în continuare.

* * *

Similitudine: socialismul şi religia. Socialismul are legi generale – dogme. Religia are dogme – legi generale. Socialismul se particularizează. Şi religia se particularizează, s-a particularizat. Marile religii au un singur dumnezeu, văzut diferit. Socialismul, are şi el un sigur dumnezeu – Marx – văzut diferit. Schismă bisericească – schismă socialistă. Ambele nu sunt admise, ambele sunt condamnate.

* * *

Azi am aflat că Cioran consideră că scrisul, chiar şi însăilarea de nimicuri, menţine sănătatea. Ca şi munca, munca de plăcere.

Răspuns:

- Scrisul este o plăcere când îl faci liber, când scrii ce vrei şi cum vrei.

***

Pitagora ar fi spus că principiul binelui cuprinde ordinea, lumina, bărbatul iar principiul răului : dezordinea, întunericul şi femeia.

De când la noi conduc femeile, ideea lui Pitagora prinde să se implanteze tot mai mult în conştiinţa noastră.

* * *

Îţi este oare voie să gândeşti? S-ar părea că nu din moment ce te obligă să scrii ce spun ei şi să faci cum zic ei. Dreptul de a fi singur cu gândurile tale nu ţi-l poate lua nimeni. Dar omul est om nu numai pentru că gândeşte ci şi pentru că îşi transmite gândurile.

9 ianuarie

Început de trimestru. Elevii au venit cu lecţiile neînvăţate. Totuşi mai echilibraţi, mai liniştiţi. Vacanţele mai dese par a fi  bune. Le trebuie elevilor mai mult timp liber. Să înveţe şi singuri. Să înveţe mult  despre puţine. La şcoală în multe ore se transmit cunoştinţe puţine despre multe. Elevii stau prea mult timp la şcoală, stau prea mult timp degeaba.

10 ianuarie

Am fost la Miliţie cu maşina de scris. Comuniştii se tem cel mai mult de duşmani, deşi ceea ce facem noi comuniştii e cel mai bun lucru din lum.Toţi ne temem de toţi. Fiecare este un disident la un anumit nivel de organizare a societăţii. Unii sunt dizidenţi în faţa frigiderului când este gol. Un disident mai avansat este în faţa televizorului, atunci când îşi exprimă opoziţia  şi nu mai urmăreşte o emisiune politică demagogică. Pe o treaptă mai sus sunt dizidenţii de grup; ca de pildă colectivele formate ad-hoc la coadă la pâine, la brânză. Sunt dizidenţi şi de şedinţe dar în număr foarte mic. Mai uşor îşi spun oamenii păsurile faţă de necunoscuţi decât în faţa colegilor de serviciu. Îşi păzesc oamenii pâinea fiindcă aici se află controlorii. Toată viaţa o să fim controlaţi.

* * *

În calendarul ortodox editat de Mitropolia Moldovei şi tipărit la Mânăstirea Neamţ, la capitolul sărbători naţionale este trecută ziua de 26 ianuarie, ziua de naştere a domnului Nicolae Ceauşescu, preşedintele R.S.R.

Tot în acest calendar se scrie, cu aer de creaţie ştiinţifică, că românii au ca origine etnică pe daci şi romani. Un film, Columna, sugerează că dacii ar fi fost mamă (Andrada) iar romanii tată (Tiberius) poporului român. Normal din armata romană nu făceau parte şi femeile care să atragă măcar atenţia vreunui dac iar femeile din Dacia nu şi-au urmat bărbaţii în păduri. În consecinţă, logica nu are greşeli. Totuşi, biologic, nu cred că romanii au avut o mare contribuţie al formarea poporului român. N-au existat la Roma atâţia masculi încât să însămânţeze o Europă întreagă. Originea noastră romană este de natură culturală şi mai puţin biologică.

În zilele noastre, ruşii, cât sunt ei de amatori de hazaici, nu pot asimila alte popoare. În timpul războiului multe românce au fost siluite de soldaţii ruşi, dar au născut români şi s-au format ca români cu tot sângele lor slav.

Instrumentul de copulaţie care a dat roade, şi dă, în formarea altor popoare este cultura.

15 ianuarie.

La televizor am urmărit o emisiune dedicată lui Eminescu. A fost scurtă, de calitate. Mai există oameni pricepuţi şi în ţara noastră. Am auzit că şi la Chişinău a fost organizată o emisiune Eminescu. Spre deosebire de Bucureşti, la Chişinău s-a recitat Doina.

De la Nistru pân-la Tisa

Tot românul plânsu-mi-sa

La Chişinău  şi nu la Bucureşti. Or fi basarabenii mai români decât românii din celelalte provincii? Până la probă doveditoare de contră, răspunsul este afirmativ.

19 ianuarie

Construcţia socialismului este considerată un fenomen general care se realizează în mod particular în fiecare ţară, în funcţie şi de tradiţie.  Comentariu: Şi drepturile omului depind de tradiţie. Toate depind de tradiţie. Statul la coadă pentru cumpărarea benzinei a devenit o tradiţie. Abonamentele la alimente au devenit, de asemenea, o tradiţie. Fiecare femeie, căsătorită sau necăsătorită, cu soţ sau fără soţ, ar trebui să nască cinci copii. Încă n-a devenit o tradiţie.

Prin tradiţie, românii sunt credincioşi; nu prea mult, dar sunt. De ce atunci, nu li se respectă tradiţia. De ce nu mai sărbătorim Crăciunul şi Paştele? După tradiţie. De ce nu suntem lăsaţi să gândim liber, după tradiţie?

Al dracului tradiţie! E cu două capete, ca băţul. Depinde cine ţine mai tare de capătul lui.

21 ianuarie

De la calea regală la gândirea cu fundul. Titlul de eseu? Posibil, din moment ce aceste două sintagme au fost enunţate la aceeaşi adunare selectă a profesorilor de filosofie şi de istorie cu prilejul consfătuiri didactice pe teme educative.

Calea regală, sintagma, a revenit adesea în cuvântul profesorului Dumitrescu de la Universitatea din  Iaşi. Dar cine este calea regală? Tezele de la Mangalia, pe care trebuie să vehiculeze tânăra generaţie.

Dar de ce calea regală şi nu calea prezidenţială? Un logos despre tezele lui Ceauşescu asimilează mai uşor calea prezidenţială. Nu de alta, dar comuniştii i-au dat cu piciorul în fund regelui în 1947.

Sintagma gândirea cu fundul este de origine băileştiană (Amza Săceanu). Relaţia dintre cele două concepte a apărut când nimeni nu se aştepta. Dacă într-o astfel de ambianţă se vorbeşte astfel, ce s-o fi vorbind de la catedră.

26 ianuari

Termometrele arată 0 grade Celsius. Termometrele adulaţiei au depăşit 100 grade. Atenţie! Pot plesni.

27 ianuarie

Ieri a fost ceaţă, a burniţat. Am crezut că va ninge, că se va face frig.

Azi a apărut iar soarele. E cald. Ce ianuarie bun pentru săraci!

* * *

Ceauşescu are dreptate. M-am convins. Ceauşescu are dreptate când vorbeşte de racolarea de inteligenţă. Doi tineri au încercat să treacă graniţa în Apus. Un inginer şi un necalificat. Inginerul a fost primit, cel necalificat a fost trimis înapoi. Ceauşescu este sprijinit de duşmani. Apusul nu este interesat de starea mizeră a poporului român.

14 martie

Lumea se mişcă, se zbate, se chinuieşte. Da, se chinuieşte că de făcut tot nu face nimic. Trebuie să vină un Mesia. Dar când va veni ? Deocamdată a apărut un sextet. Muzica e veche, instrumentele dezacordate, instrumentiştii îmbătrâniţi. Este un cântec de lebădă convertită? O trezire din somn? Un regret?  O recunoaştere? O conştiinţă târzie?

Tardive toate. Scot din noroi ce au călcat în picioare. Sunt prea murdare lucrurile ca să fie spălate, mai ales că noroiul e hleios, se ţine de picioare şi se continuă cu aruncarea de gunoaie.

Există  o stare a bătrânilor – întoarcerea la anii copilăriei. Actele lor nu pot fi însă atât de pure. Părul alb, rar, nu mai poate fi nevinovat ca părul bucălat. A trecut prin lume şi a adunat păcatele vieţii. Mai mari sau mai mici. Pentru bătrâni este valabilă doar spovedania, căinţa. Când păcatele sunt prea mari, nici acestea nu-şi au rostul, fiindcă nu scuză ci acuză. Mântuirea, dacă totuşi este posibilă, ea trebuie să vină de la Lupeni, de la Braşov, de la oameni care n-au fost sus, care nu s-au înfruptat cu păcate. Basarabenii se pare că au înţeles acest lucru.

22 februarie

Paradoxal, cu cât viaţa-i mai grea cu atât sunt mai mult zile fericite. Este normal, totuşi. Găsirea unui pachet de unt, cumpărarea unui kilogram de carne sau de brânză, un litru de ulei căpătă dimensiuni uriaşe pentru fericirea individului socialist.

* * *

Oamenii se transformă. Sau poate aşa eram şi înainte şi nu ne cunoşteam. Lipsa, mai bine zis, lipsurile creează monştri, nu numai somnul raţiuni. Omul e o turmă. Se îngrămădeşte, se loveşte, este stăpânit de egoism. Spun unii că albinele au alt mod de viaţă. Ori trăiesc toate, ori mor toate.

* * *

Dialog:

- Ne merităm soarta! Priviţi ce lipsă de civilizaţie.

- Lipsurile nasc egoism, brutalitate.

- Şi alte popoare s-au confruntat cu lipsuri dar au ştiut să rabde, au fost disciplinate. Nemţii, de pildă.

- Ei aveau o speranţă. Noi…

- Noi tot aşa ne-am manifestat şi în timpul foametei. Puţini se ajutau şi atunci. Aşteptam să ne aducă americanii dar până n-am reuşit să ne hrănim singuri nu ne-m văzut sătui

- Am fost şi  sătui?

- În raport cu acum, da.

- Cine a fost interlocutorul?

- Eu. Cine să fie?

* * *

Alt dialog. Locul acţiunii, cantina partidului – U.C.A.

- Se dă ceva? îl întreb pe vânzător.

- N-am primit nimic.

Se aude foşnet de hârtie.

- Se fac pachete!

- Nu pentru noi, îmi răspunde un coleg în ale aşteptatului.

Pe uşa laterală  iese un bărbat îmbrăcat în haină de piele. Îl întreb:

- Se dă  ceva?

- Brânză  la putină, pe la ora cinci.

Oamenii vin, cumpără un corn, biscuiţi…Pleacă.

- Se dă  ceva? sunt întrebat.

- Nu ştiu! Aştept o cunoştinţă.

În sfârşit…Brânza e iute, de culoare roşiatică.

- Dacă o mai ţineau se altera complet. De aceea o vând.

- Or fi mâncat şi ei brânză din asta?

- Care ei?

- Hai, nu te face că nu ştii.

- Să  mergem! E mai bine…

Plecăm mulţumiţi, totuşi. Sacoşele nu sunt chiar goale.

21 martie

Ruşine nouă. Să vezi şi să nu crezi. Noi românii îi sfidam pe bulgari, îi priveam de sus. Şi aveam şi pentru ce, pentru că le acordasem exil, i-am eliberat de turci.Acum, noi românii am ajuns să ne ploconim lor, am ajuns să ne hrănim, nu cu alimentele, ci cu ideile lor, cu spiritul lor.

Unde eşti Eminescule  ca să vezi cum  stau la rând pentru o emisiune bulgărească oameni cu carte şi fără de carte, de toate categoriile? Ruşine nouă că nu ne hrănim neamul cu cultura românească şi mondială autentică, de valoare.

5 aprilie

Aşa e românul! Un mare mincinos. Şi nu de ieri de azi. De la origini. Povestea cu Dromihete şi Lisimah.

Ţăranul are o cameră curată pentru oaspeţi dar el trăieşte ca vai de el, cu oile şi caprele la un loc. Ospitalitatea este o minciună şi o întâlneşti la cei săraci. Vor să arate că sunt altceva.

Azi s-a filmat în liceu. Totul a fost regizat. În sens peiorativ. Aşa n-au fost elevii noştri niciodată. S-a mâncat la cantină. Elevii-fasole, oaspeţii (televizionarii) – ciorbă de carne, friptură. Minciuna s-a împletit cu hoţia, hoţia din banii copiilor. Aşa-i românul: hoţ şi mincinos, ospitalier şi lăudăros. Altfel, la drept vorbind, n-ar putea trăi. E natura lui.

17 aprilie

Alimentaţie raţională. L-am întâlnit ieri pe N.B. Împlinise 75 de ani. Nevastă-sa făcuse chifteluţe cu urzici. Alimentaţie raţională, demnă de epoca de aur.

Demnitate: Tot N.B. mi-a povestit că a şters cartela şi a mai cumpărat o dată ouă. Îi era ruşine că a înşelat.

Bucurie: Fata lui N.B., ingineră, şi-a cumpărat un trening. Era bucuroasă ca un copil când primeşte un dar, bucuroasă că a găsit un trening.

26 aprilie

Se apropie Paştele. La alimentare, cozile sunt mai lungi şi aşteptările, uneori, zădarnice, mai de durată. Teoria ateistă nu foloseşte la nimic. O bucată de drojdie, o lămâie, un kg. de brânză, un litru de lapte ar fi mai convingătoare. Paradoxul este că deşi lipsa produselor în alimentare este aproape absolută şi cronică, oamenii reuşesc totuşi să se aprovizioneze. Cu voinţa cui nu se ştie. Şi biserica capătă teren, preoţii daruri şi oamenii o bucată de pâine mai albă. Temporar.

1 mai

A fost Paştele, ieri şi azi. Un Paşte fără pălărie nouă, fără ghete noi, fără nimic nou. Ce e şi copilăria asta! Totul pare frumos. Aşa era când eram mic. De ce or fi oamenii răi şi iau astăzi aceste bucurii copiilor? Cum poţi să-ţi iubeşti ţara dacă n-ai micile bucurii care te leagă de neam, de glie?

9 mai

Exterminarea oamenilor se face de către natură şi de către …oameni. Să lăsăm la o parte războaiele. Ele au o altă raţiune, dacă au…A fost exterminarea religioasă. În numele credinţei, în numele lui Dumnezeu. A fost exterminarea hitleristă. Tot pentru un ideal, pentru o lume perfectă, pură, germană. A fost exterminarea stalinistă, în numele comunismului, al luptei de clasă. A fost exterminarea chineză. S-a numit revoluţie culturală, cu extindere şi la noi, Tezele de la Mangalia.

Dar ce contează cum au fost numite, ce idealuri au avut, cum s-au numit cei care le-au făcut. Toate au avut un numitor comun: omucidere şi manifestarea ei va continua. Se vor găsi destui nebuni să-şi realizeze interesele în felul acesta, barbar.

18 mai

Primăvara trece,  minciuna înfloreşte. De ce o fi trăind oamenii în minciună? De la cele mai mărunte fapte până la cele de nivel naţional.

Ieri au avut loc trageri P.T.A.P. Comandantul: Vedeţi cum întocmiţi tabelele cu rezultate. Ce dorea? Să nu se treacă rezultatele slabe. O profesoară a venit cu tabelele deja întocmite. Le pusese calificative de „bine” şi „ foarte bine”. În ţinte nimerise doar cinci sau şase trăgători.

* * *

La Berlin, Ceauşescu declară omologului să din R.D.G. că în România construieşte socialismul cu poporul şi pentru popor, pentru ridicarea nivelului de trai, pentru înflorirea ţării.

Elevii au avut rezultate bune şi foarte bune la tragere. În ţară creşte nivelul de trai. Minciuna stare de spirit a românului. Păcat.

* * *

Diferenţele între revoluţiile sociale sunt instrumentele cu care îşi lichidează adversari. Una cu spânzurătoarea, alta cu sabia, alta cu puşca, alta cu scaunul electric şi alta, mai de curând, se numeşte exterminarea culturală, spirituală. Este cea mai îndrăcită, se simte în toată lumea, se practică şi la noi.

4 iunie

Ţăranul român obişnuia să vină cu carul plin  să-şi umple  hambarele. Acum, pe căruţe asociaţi-i-le cu vapoarele, cu trenurile. Aceste care moderne iau drumul străinătăţii. Se umplu hambarele şi burţile altora. O mică deosebire.

6 iunie

La alegerile din Polonia,  opoziţia a reuşit să aibă mai multe voturi decât comuniştii. În Ungaria apar forme de proprietate nesocialiste, organizaţii necomuniste. În Rusia manifestările necomuniste se ţin lanţ. De ce este aşa? Cine-i subminează? Comuniştii sunt proprii lor gropari. Teoria lui Marx, atât partea economică cât şi cea politică pare a fi bună. Aplicarea este defectuoasă. Mulţimea şi-a dorit dreptate, egalitate. Cei care au cucerit puterea au început să-şi facă propria lume în afara celor pe care-i conduc, o întreagă suprastructură politică, economică, de drept, culturală.

Comuniştii, nu e un secret pentru nimeni, au venit la putere cu forţa. E şi normal. Nimeni nu-şi lasă prada de bună voie. Nici animalele, darmite oamenii. Şi burghezia a făcut la fel. Burghezia, însă, a avut de înfruntat un duşman mai slab decât este burghezia pentru comunişti. Dictatura comunistă a adus pentru muncitori mai puţine avantaje decât a adus revoluţia burgheză pentru burghezie. Iată cauze ale victoriilor necomuniştilor.

* * *

Puterea se menţine cu putere. Nemţii lui Hitler, ruşii lui Stalin, chinezii lui Mao au apelat la forţă, la moarte cu ajutorul cuptoarelor, armelor, deportărilor.

Puterea se poate menţine şi prin foamete. Câinele flămând e mai credincios, cel prea sătul turbează. Democraţie prea multă duce la turbare, supuşii nu-şi mai ascultă stăpânii.

Forma generală de menţinere a puterii este minciuna. O otravă care ucide încet dar sigur şi nici nu poate fi adusă ca acuzat în faţa legii. Minciuna este cea mai perfidă armă de asuprire, cel mai greu se luptă împotriva ei. Sunt şi mulţi pricepuţi în ale minciuni, minciuna fiind o formă de existenţă a omului. Minciuna apare înaintea adevărului, îl predomină.

25 iunie

Serbare şcolară. Cei mai în vârstă, mai de seama mea, mai ţin minte serbările şcolare. În curtea şcolii se făcea o scenă (se procedează şi acum la fel). Se dădeau premii. Premiaţii spuneau poezii (acum nu se mai face aşa). Era proba lor de foc în faţa publicului, dovadă că dascălii i-au premiat pe cei mai buni. Atunci premiul I îl lua, cu mici abateri, cel mai bun elev din clasă. Acum îl iau cei mai buni. Câţi? Doi, trei, patru…zece. Aşa este acum. Lumea celor mici s-a deşteptat. Toţi sunt primii.

7 august

Este o adevărată tragedie. Nepoţii nu mai vor să stea la bunici, la ţară. În sate, curţile nu mai sunt pline de orătănii, în grajduri nu mai sunt vite, în pod nu mai este făină pentru pâine, dimineaţa beau ceai ca la oraş, la prânz mănâncă cartofi, la fel ca la oraş, seara servesc iar ceai, ca la oraş; doar gorgoazele, încă necoapte, mai reprezintă ceva pentru copii.

18 august.

Fără  libertatea criticii nici-o ţară nu progresează. Totuşi, în libertate se gândeşte critic mai puţin. Numai existenţa gândurilor nu înseamnă şi progres, trebuie să existe şi libertatea realizărilor lor. Iată de ce după perioade de dictatură au existat adevărate explozii ale progresului. Zăgazul opreliştilor fiind rupt, gândurile stând ca nişte pungi magmatice au erupt şi s-au transformat în fapte. Omenirea face mari paşi înainte, magma mentală, venind la suprafaţă, se solidifică în valori economice, politice, sociale noi.

Istoria omenirii este o înşiruire de oprelişti şi dezlănţuiri. Va veni şi timpul românilor să erupă? Fără îndoială!

* * *

În Polonia comuniştii fac un pas înainte şi doi paşi înapoi. Cine sunt vinovaţi ? Comuniştii.

Nu totdeauna cel ce te ajută îţi este prieten. Unei ţări ca şi unui individ nu i se iartă… împrumuturile băneşti fără acoperire. Comuniştii ar trebui să înţeleagă că autodistrugerea, ca fapt dialectic obiectiv, nu-i ocoleşte nici pe ei.

În viaţă lucrul cel mai rău nu este să fii învins, ci să te învingi singur.

* * *

Nu trăieşti ca să mănânci ci mănânci ca să  trăieşti. Mai nou, comuniştii susţin că trăieşti ca să munceşti. Cel puţin aşa rezultă din obligaţiile ce le ai.

Există  o triadă în următoarea ordine: muncă, hrană, viaţă. Nu se poate trăi fără muncă dar viaţa nu este făcută pentru muncă, sau numai pentru muncă. Chiar dacă admitem că munca l-a creat pe om, scopul vieţii nu este munca. Este cea mai mare prostie să consideri că ai venit pe lume pentru ca să-ţi rupi oasele trudind.

2 octombrie

Sintagmă  autumnală: bureţii = carnea Epocii de aur.

* * *

La Budapesta s-a desfiinţat partidul comunist. Sunt două esplicaţii posibile:

- actuala putere  a fost şi este ostilă socialismului şi s-a infiltrat pentru a submina partidul comunist. În acest caz patriotismul sau democraţia lor, sau dreptatea lor, sunt minciuni fiindcă au jefuit până acum, au trăit de pe spinarea membrilor de rând, iar dacă n-ar fi fost Gorbaciov erau în continuare de acord cu partidul leninist, ar fi mâncat bine, ar fi trăit bine, de altfel ca şi acum. Este un act de cea mai joasă speţă a imoralităţii, acolo unde se află cloaca politică, cenuşie şi fetidă.

Cealaltă  esplicaţie ar fi dată de încercarea de a salva socialismul printr-o reformă, o încercare de înşelare a maselor, desigur.

Cei din fruntea partidului socialist dacă ar fi sinceri, dar nu se poate, în politică sinceritatea este o imprudenţă, şi-ar da demisia şi s-ar alătura colegilor de muncă de unde au plecat, dacă au avut vreodată colegi.

25 octombrie

Azi a fost sărbătorită Ziua Armatei. N-ar fi fost mai nimerit ca Ziua Armatei să fie ziua cuceriri redute Griviţa. 25 octombrie e prea puţin semnificativ din moment ce Basarabia este sub ruşi. Preţul este prea mare.

* * *

Ieri, adică pe 24 octombrie, a avut loc în liceu adunarea generală a oamenilor muncii. S-a vorbit mult, deci s-a minţit. La fel ca la raportarea producţiei agricole. Ce frumos e când se minte!

7 noiembrie

S-a schimbat ceva în Rusia. De 7 noiembrie au prezentat un film fără propagandă, fără activistul de partid, fără eroul revoluţiei. Este ceva nou, deosebit, în comparaţie cu trecutul nu prea îndepărtat, trecutul sovietic, şi cu prezentul românesc. Pe când şi la noi?

* * *

Nemţii din răsărit au dat drumul la graniţe. Sentimentul naţional nu şi-a pierdut valoarea (Ceauşescu: Naţiunea va juca încă mult timp un rol important în istorie). Ideea, nu ştiu dacă nu este a vreunui istoric, este confirmată şi de mişcarea moldovenilor de peste Prut.

* * *

Sunt şi bătrâni inteligenţi. Jidkov şi-a dat demisia. La idei tinere, oamenii bătrâni nu se potrivesc.

* * *

În socialism mijloacele de producţie, adică mijloacele de muncă şi obiectul muncii, aparţin statului.

În şcoli obiectul muncii este elevul. Şi este adevărat. Prin lege, absolvenţii sunt fixaţi la locurile de muncă. O nouă formă de sclavie trăieşte în România. Elevul este, deci, proprietatea statului.

20 noiembrie

Lumea aşteaptă. A aşteptat de la congres, aşteaptă după congres. Unii zic că zilele îi sunt numărate (lui Ceauşescu ). Alţii spun că înapoi nu se mai poate întoarce (E vorba de bruma de alimente ce se dau pe cartelă ).

Lumea aşteaptă. Doar viaţa este făcută din aşteptări. Aştepţi să termini şcoala, să  termini armata, să-ţi nască nevasta…Să aşteptăm?…De asta românul nu prea progresează, fiindcă aşteaptă mereu.

4 decembrie

Răsăritul se răzvrăteşte. Pentru ce? Pentru libertate sau pentru o nouă formă de dictatură? Există democraţie fără dictatură? Ce va fi nu se ştie. Cei ce vor democraţie nu au o viziune clară. Sau e tot drumul socialiştilor. Dracul să-i înţeleagă!

* * *

Când eşti singur la putere nu ai controlul actelor politice.

5 decembrie

Acum e-acum!

Viaţa e amară şi grea:

Iarna nu mai are nea,

Vara nu mai are soare,

Pomii nu mai dau în floare,

Câmpul nu mai are grâne,

Ţăranul rabdă de pâine.

În sat câinii nu mai latră,

Foc nu mai arde-n vatră,

Pe coş nu mai iese fum,

Copii nu mai sunt pe drum,

Bătrânii nu spun poveşti,

Nu mai ştii de ce trăieşti.

În sat nu se joacă hora,

Sora noastră, a tuturora;

Cântecul e mut şi el,

Nu e viaţă de rebel;

Păsările nu cântă-n crâng,

Boi nu sunt să tragă-n jug,

Nici mirese nu mai plâng.

Totul e aşa tăcut

Cum „eroul” a şi vrut:

Să  stea omul sub papuc.

Hei! fecior de neam român

Nu mai sta! Acum e-acum!

Dialog în piaţă

Mă  scol, ca muritorul, de dimineaţă

Mă  duc, nu la şcoală ci în piaţă.

Lipoveanca Marusia strigă:

- Pătrunjel, castraveţi, ceapă,

Marfă aleasă, în zori culeasă.

- Ia prietene şi te îndoapă!

E timpul să-ţi crească burta mare,

Marusia îţi dă de mâncare.

- Ce tot vorbeşti, vecine?

Îţi baţi joc de mine?

- Nu glumesc de loc, bag mâna-n foc

La castraveţi şi ceapă

Ar merge o friptură de vacă.

- Fii atent! Maţele îţi crapă.

6 decembrie

Sunt 45 de ani de la Ialta. Stalin, Roosevelt şi Churchill au fost eroii. Anul acesta a fost Malta. Sonoritate asemănătoare. Eroi au fost Gorbaciov şi Bousch.

Dacă  sfidarea de la Yalta avea o justificare, la Malta nici această variantă nu există. Cei mari dirijează, cei mici dansează.

Ce vrea Ceauşescu? Egalitate. Ce răspund? Egalitate! Da, dar nu pentru căţeii. Ceauşescu a început să latre mai tare.

* * *

Yalta- Malta

Ialta – Malta,Yalta – Malta,

A fost una, este alta,

După  Yalta a fost „pace”,

După  Malta ce vom face?

- De aici şi pân-aici!

Bine! Fie precum zici.

Nu mai faci un pas în plus!

- Ai încredere în rus?

Stalin cere în Carpaţi,

Churchill zice: daţi-i,…daţi!

- În America la noi

Să  nu vii balşoi rusoi!

- Nici în Europa noastră

Lângă marea cea albastră.

- Fiţi pe pace! Am ce face

lângă Dunăre, în Cehoslovace.

Cu Berlinul cum rămâne?

- Îl împărţim în două:  ca pe pâine.

R. pleacă peste ocean

Ch. Dă cu gura-n van.

S. face cum îi place

Răsăritul, rabdă tace,

Europa are pace.

Vai de noi şi brav de ei…

Haraşo  şi cu O.K.

Yalta-Malta, Yalta- Malta

Una a fost, acum e alta:

Haraşo  şi cu O.K.

Gorbaciov şi cu Bouch, smei.

Răsăritul nu mai vrea

Iar Apusul: ha,ha,ha,…

„Europa” latră urlă,

Europa e o turmă.

Malta, Malta, La Valeta,

Europa-i cucuiata.

15 decembrie

Am fost pe stradă la o plimbare. M-am întâlnit cu două grupe de gărzi patriotice şi poliţişti. Oamenii purtau pistoale automate.

16 decembrie

Ascult „Europa liberă”. Se aude foarte prost.

17 decembrie

În şcoală se tace. Nimic nu se spune despre Timişoara. S-a primit ordin ca elevii să fie scoşi la o demonstraţie de protest împotriva  huliganilor de la Timişoara. Informaţiile de la „Europa liberă” se prind foarte greu.

22 decembrie

Ascult la televizor „Deşteaptă-te Române”. Urmăresc ce se întâmplă în Piaţa „Republicii”. Ies în stradă. Un grup de oameni dădea jos nişte drapele. Plec la liceu. În cancelarie îl întâlnesc pe director urmărind la televizor desfăşurarea evenimentelor. Vin nişte tineri nu prea bine îmbrăcaţi şi ne spun să dăm drapelele jos. Mă duc apoi la ziarul „Ceahlăul”. Redactorul şef nu prididea cu arderea unor hârtii. Nu vorbeşte cu mine. Nu mai era nimeni prin birouri. Plec acasă. În faţa televizorului meu se afla şi familia vecinului. Transmisia era în culori iar eu îmi cumpărasem cu câtva timp în urmă un televizor „Cromatic”. Îmi venise rândul după ce mă adresasem şi tovarăşului Săceanu, secretar la comitetul judeţean de partid. Mă costase 18000 de lei iar salariul meu era de 4200 lei. A meritat fiindcă transmisia de la Revoluţie a fost în culori. Până atunci se transmiteau astfel doar imaginile cu cuplul Ceauşescu.

Pe stradă treceau maşini claxonând. Erau revoluţionari nemţeni. Nu am auzit nici un foc de armă. La Consiliu judeţean s-a dat foc la un brad din faţa clădirii. De ce? Poate pentru impresie.

23 decembrie

Îmi notez impresiile despre revoluţie. Ceauşescu s-a arătat un laş. A fugit când oamenii s-au ridicat să ceară dreptate. Să te baţi singur e cea mai mare neghiobie a omului. Ideile lui Ceauşescu trebuie judecate drept. Aceasta se va realiza însă peste ani, zece, douăzeci, treizeci, fără ură şi fără părtinire. Ceauşescu va putea fi blamat, blestemat, înjurat, condamnat la moarte (pentru suferinţele provocate merită această pedeapsă) dar Dâmboviţa canalizată, metroul, Canalul Dunărea Marea Neagră, Casa Poporului vor fi veşnice. Vrând, nevrând, duşmanii lui îl vor avea permanent printre ei.

* * *

După 1944, legionarii au devenit ce-i mai activi comunişti. Pedepsele cele mai aspre pentru încălcarea legilor socialiste erau date de procurori, judecători anticomunişti.

Şi în actuala revoluţie (22 decembrie) este la fel; oamenii sinceri luptă pe baricade iar cei mai inveteraţi ceauşişti sunt şi cei mai înfocaţi adepţi ai democraţiei. Prezentatorii de la televiziune, diferiţi ziarişti etc. se manifestă cu cea mai mare neruşinare. Aşa-i românul! Trebuie să ne recunoaştem slăbiciunile. Altfel nu vom progresa niciodată.

* * *

Cine a făcut revoluţia? Tineretul, pentru că are o doză de iresponsabilitate în faţa morţii, pentru că este preocupat mai puţin de ce rezultă din actele sale. El nici nu vrea, după cât se vede, să ajungă la conducere. De rezultatele jertfelor tinerilor se bucură alţii, bătrânii.

* * *

La 22 decembrie a fost revoltă, răscoală sau revoluţie? I se zice revoluţie. Desigur, s-a schimbat, teoretic, socialismul cu capitalismul. Dinescu şi Caramitru au spus că au luptat pentru cruce. Trebuie să fie membrii unor secte, sectanţii rezistă la represalii, la chinuri.

Ruşii spun că Frontul Salvării Naţionale luptă pentru socialism. Mulţi visează la reîntoarcerea vechilor stări de lucruri. La Europa Liberă, o transfugă a vorbit de un astfel de scop. Dacă există un asemenea obiectiv, revoluţia este contra revoluţie. Şi aşa va fi dacă nu se vor căuta structuri noi, de progres.

* * *

Un pronostic: viaţa va fi grea. Ne vom îngloda din nou în datorii. Va urma inflaţie. Să dea Dumnezeu (se poartă expresia) să nu fie aşa.

* * *

N-am mai scris de la 23 decembrie. Nu din lene ci pentru a mi se clarifica gândurile.

25 decembrie

„Cu comunişti sau fără comunişti” a fost un comentariu a lui Emanuel Valeriu, corespondent al  „Europei libere”, om care a supt mult timp la sânul comunismului. Românii nu se dezic. Duplicitatea este prezentă în funcţie de interese. Mereu sunt cu fundul în două luntrii, luntrile se despart şi românii cad mereu în apă. Când va depăşi această stare îşi va făuri adevărata istorie.

* * *

Socialismul, imperiul socialist poate fi asemănat cu imperiul lui Napoleon. Franţa a fost învinsă, imperiul s-a destrămat, au revenit la putere forţele monarhice dar ordinea burgheză s-a păstrat. Revoluţia franceză n-a fost decapitată, s-a păstrat peste decenii, secole. În unele ţării coexistă monarhia, rămăşiţă feudală, cu  burghezia.

Oricât de mult ar urî capitaliştii socialismul, peste un secol, două sau trei vor trebui să-l accepte, dar nu alături ca până acum ci în viaţa lor.

Orânduirile nu se nasc ca oamenii, o singură dată, au o altă legitate, mereu reapar din propria cenuşă, până devin stăpâne pe sine. Au o copilărie lungă din cauza oamenilor care ajung la putere.

* * *

Pe Dâmboviţa va trebui să curgă multă apă pentru a spăla mizeria făcută neamului de ceauşism. Apa, însă, curge încet şi duhoarea va persista mult timp asupra Capitalei.

* * *

După război se arată mulţi viteji, Mulţi revoluţionari mai sunt azi. De unde au oare atâta cenuşă pentru aş turna pe cap?

* * *

Ieri am văzut, prin intermediul Televiziunii, Casa  Poporului. Toţi arhitecţii spun că este de prost gust, că e făcută după indicaţiile lui Nicolae Ceauşescu. Dacă este aşa, cu patru clase primare ce le avea, Ceauşescu nu a fost chiar atât de prost.

O întrebare pentru arhitecţi: Toate proiectele oraşelor au fost controlate de Ceauşescu? Greu de crezut că numai ei erau nepricepuţi.

* * *

Au fost multe revoluţii în lume. Oamenii au murit pentru pâine, pentru un loc de muncă, pentru un adăpost. La Bucureşti, tinerii au murit şi pentru muzică.

* * *

După  manifestările tinerilor pe care-i cunosc, revoluţia a fost binevenită. Sunt ţigări străine, programe T.V., aparatură audio-video. Prea mult pentru prea puţin.

31 decembrie

O lume nouă pe pământul României. Ce a făcut Ceauşescu din români? Ne-a transformat în cerşetori chiar dacă nu cerşim. Cel ce primeşte ajutor îşi pierde independenţa. Dacă ai cuvânt nu poţi să nu fii recunoscător. Şi atunci, capul plecat spre mulţumire, spre a mulţumi nu este supunere? Nu este lipsă de independenţă? Să dea Dumnezeu să nu fie aşa cu România!

* * *

Azi dimineaţă au fost două ore de slujbă religioasă  la Televiziune, efect direct al Revoluţiei. Acum  două sute de ani, Revoluţia Franceză punea la stâlpul infamiei biserica. După două sute de ani de progres, în România se repune în drepturi biserica . Oricum, preoţii ar trebui să-i mulţumească lui Ceauşescu, cel mai mare duşman al lor. Fără actele lui antibisericeşti, astăzi nu ar avea atâţi enoriaşi.

* * *

Primul revelion post Ceauşescu – un revelion super. O baltă de sânge pentru o melodie. Dobitoc ai mai fost Ceauşescule!

* * *

Unii mor alţi cântă. Viaţa este plină numai de neînţelesuri.

* * *

Aici s-au terminat însemnările din anul 1989. A fost un an greu pentru români. A adus însă libertate. Cum vor arăta  anii următori e greu de presupus. Vom vedea câtă democraţie va fi.

EMIL BUCUREŞTEANU