■ Adrian Botez

DE CE NE FURAŢI ISTORIA, DOAMNELOR ŞI DOMNILOR?!“

Conform declaraţiei doamnei Ministru al M.E.C.I., doamna ECATERINA ANDRONESCU (cea despre care avuseserăm, în mandatul trecut al domniei sale, cuvinte bune, pentru că stopase, cât de cât, mafia manualelor alternative…), începând cu Programa şcolară a anului viitor, 2009-2010, Istoria va fi scoasă – din manualele elevilor de clasa a XII-a, “filiera tehnologică”… - numai elevii de la liceele “de elită” vor mai putea studia faptele înaintaşilor.

“Mai precis, această disciplină va dispărea din clasa a XII-a la 80% din licee, începând cu anul şcolar 2009 -2010.

Programa şcolară la disciplina istorie, atât la învăţământul primar cât şi la gimnazial, este astfel structurată încât evenimente esenţiale ale istoriei românilor sunt fie ignorate, fie insuficient studiate, spun specialiştii în educaţie. Istoria a fost ştearsă pur şi simplu din orarul elevilor de clasa a XII-a, la puţin timp după ce orele de educaţie fizică, diriginţie, latină şi a doua limbă străină au fost scoase din programa obligatorie. Drept urmare, istoria nu mai are nicio oră alocată în programul elevilor de clasa a XII-a, la 80% dintre unităţile de învăţământ. Această materie a fost exclusă din aria curriculară la aproape 60 de specializări – industrial, agricol, telecomunicaţii, silvic, textile, construcţii etc. Conform noului ordin al ministrului educaţiei, începând cu anul şcolar următor, istoria se va preda la clasa a XII-a doar în liceele de elită” – cf. Obiectiv sucevean, articol semnat de Oana PAULIUC.

Dar, stimate doamne şi stimaţi domni din M.E.C.I. – CE ÎNSEAMNĂ, ÎN MINTEA DVS., “LICEE DE ELITĂ”?! După înţelegerea/mintea noastră (…care se poate să fie puţină, dar aşa gândesc majoritatea oamenilor din ţara numită România, în cazul când le pasă, fie şi cât negru sub unghie, de soarta Neamului Românilor… – şi să vedeţi cât de puţină înţelegere/minte se va obţine, abia de-acum încolo, tocmai dacă se va şi urma, ceea ce, deocamdată doar propuneţi : scoaterea Istoriei, din Programa şcolară…!!!), “liceele de elită” , pe lângă factorul, criminal de discriminatoriu, pe care-l introduc, s-ar putea să fie “liceele de fiţe”, în care “studiază” (?!) copiii de “mahări” şi “ştabi” din politică şi, eventual, din “finanţe”…!!! Şi, Dumnezeu să ne ierte bănuiala, dar aceşti copii, fiind cu părinţi sus-puşi, deci fiind …”asiguraţi pe viaţă”, nu credem că ar fi grozav de interesaţi să înveţe – nu doar Istoria, ci, aşa, în general…!!!

…Sau, cine ştie, veţi fi vrând să formaţi (în aceste licee “de elită”…) - “elite secrete” (şi “discrete”…!), de tip masonic, care să conducă, cu aroganţă, “masele”, “turma”ignorantă/”vite ignorante”, care vom fi devenit noi!!! Doamnelor şi domnilor, vă declarăm că, din acest moment, dacă vom fi avut vreo brumă de încredere în domniile voastre, acum, prin această decizie (venită, chipurile, “din milă faţă de elevi”, pentru descongestionarea orarului etc. etc.), ne-am pierdut-o complet, şi vă acuzăm, direct şi fără menajamente, de trădarea intereselor naţionale româneşti!!! De ce suntem atât de vehemenţi?! Pentru că simţim că executaţi planuri care nu vin din “arealul” românesc:

1-dacă v-ar fi fost CU ADEVĂRAT milă de elevii de la profiluri tehnice, aţi fi reuşit, de 20 de ani încoace, de când vă tot lăudaţi cu “reforma” (şi mult trâmbiţata “reformă” începe să semene, leit, cu aruncarea în aer a învăţământului românesc! – transformarea învăţământului românesc nu în “altar de Duh”, ci în “zonă crepusculară”, de pericol maxim pentru duhul copiilor/tineretului în formare… – pericol de grad ZERO!!!) să introduceţi diferenţierea bacalaureatelor, în funcţie de numărul de ore al materiilor cerute la bacalaureat: “celebrele fantasme”, de-acum: bacalaureat I (pentru liceele de filologie şi pedagogice, unde Românei, spre exemplu, i se atribuie 5-6 ore pe săptămână!) şi bacalaureat II (pentru liceeale tehnice, unde Românei i se acordă doar 3 ore pe săptămână!);

2-dacă v-ar fi fost milă, CU ADEVĂRAT, de elevii liceelor cu profil tehnic, nu-i condamnaţi, prin însăşi “profilarea tehnică”, la şomaj sau la…”luarea câmpilor”, peste hotare… – ci le asiguraţi cadrul legislativ pentru stabilirea de contracte FERME, cu intreprinderi din România, contracte care ar fi implicat:

a- datoria intrepriderilor de a da burse elevilor, pe perioada studiilor, iar

b- după încheierea perioadei studiilor, datoria absolvenţilor de a se integra în munca pentru care au fost ajutaţi şi stimulaţi, prin burse, să se pregătească…I-aţi probozit în toate felurile pe “comuniştiii dinainte de 1989”, dar voi, doamnelor şi domnilor de după 1989 – n-aţi reuşit să asiguraţi, acestei ţări, nici măcar cât i-au asigurat comuniştii: locuri de muncă, iar nu …“loc de fugă”, pentru tineretul ţării, care, orice s-ar spune, TREBUIE să fie şi viitorul ţării!!! Or, după cum arată acum tineretul ei, debusolat şi disperat…, numai viitor bun nu poate avea ţara asta!!!

Un studiu sumar asupra situaţiei absolvenţilor de licee tehnice arată că, în mod paradoxal, în loc să aibă EI loc de mumcă în România, aceste locuri de muncă sunt ocupate tocmai de cei fără pregătire specializată, în licee de tahnice / de specialitate! Să nu veniţi iar cu “caterinca” veşnică, a “libertăţii de opţiune”, că un ţine! Subsemnatul este cadru didactic cu vechime de peste 3 decenii în învăţământul tehnic, şi a făcut destule anchete, în rândul elevilor şi a părinţilor lor: ei (şi unii, şi alţii!!!) “fac ceva” pe ipocrita libertate de care faceţi dvs. atâta caz – şi se pronunţă, ÎN UNANIMITATE, pentru siguranţa locului de muncă ÎN ŢARĂ!!! Mai ales acum, în condiţiile “crizei” (artificiale, dar al naibii de dure!) din lumea “Imperiului Mondial American”… cât şi după experienţele dureroase, suferite în Italia (şi nu numai: cu acelaşi comportament discriminatoriu s-au confruntat tinerii absolvenţi în TOT VESTUL EUROPEI!!! – numai că M.E.C.I.- şi, în genere, mass media… - păstrează o discreţie cu totul nelalocul ei, legată de celelalte ţări ale UE, din Vest…);

3-Istoria NU ESTE UN OBIECT PENTRU ELITELE UNUI NEAM!!! – ci pentru toţi fiii şi pentru toate fiicele unui Neam!!!

4-Ce înseamnă această mizerabilă discriminare, DISCRIMINARE DE CLASĂ SOCIO-SPIRITUALĂ, demnă de un Hitler ori Stalin!… – dar un credeam, până azi, că şi de o…Ecaterina Andronescu?! Care va să zică, de la anul, 80% dintre tinerii români vor purta în piept “steaua galbenă” a interdicţiei civilo-intelectivo-spirituale: “TU N-AI VOIE / DREPTUL LA CUNOAŞTERE DE SINE!” Dar, DE UNDE ŞTIŢI DOMNIILE VOASTRE, DOAMNELOR ŞI DOMNILOR, CĂ TOCMAI ÎN CEI 20% SE AFLĂ ELITELE?!

…Nu zicem să scoateţi, din Programa şcolară, alte obiecte, în detrimentul tehnicii, DAR, ÎN NICIUN CAZ, NU AVEŢI DREPTUL MORAL SĂ SCOATEŢI ISTORIA, ADICĂ SĂ SCOATEŢI UMANITATEA DIN OAMENII ACESTUI NEAM!!!

Dincolo de truismul (de acum.!), precum că “Istoria este buletinul de identitate al oricărui neam” - trebuie să remarcăm că, din 1989 încoace, în România se face simţită o mare frică, faţă de Istorie…! De ce?! E atât de ruşinoasă istoria românilor?!

Eminescu spunea, amicului Panu, cu totul altceva: “Panule, ştii tu că în lumea aceasta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui tot, tot este un şir neîntrerupt de martiri?” (Tudor Nedulcea: “M. Eminescu – V. Micle. Corespondenţa” Craiova, “Scrisul Românesc” 1992, p. 29.) …

…Ce vrem a spune, prin această intervenţie a noastră? Simplu ca bună-ziua: N-AVEM DE GÂND SĂ AŞTEPTĂM, CU MÂINILE ÎNCRUCIŞATE, SĂ FIM FURAŢI DE IDENTITATE, ADICĂ MĂCELĂRIŢI SPIRITUAL, PRIN DEZNAŢIONALIZARE ŞI PRIN ŞTERGEREA IDENTITĂŢII NAŢIONALE ŞI RELIGIOASE!!! Dacă veţi persista în împlinirea planului diabolic, de a scoate Istoria şi conştiinţa istorică/identitatea de Duh, de la nivelul a peste 80% dintre viitorii români ai României (lăsând „grija” identităţii/identificării neamului nostru pe „umerii” unei minorităţi, de, cică, 20%, „minoritate” fie total dezinteresată de soarta României şi românilor, fie care a semnat pactul cu dracul, pentru a dez-identifica Neamul Românesc…), atunci vă veţi trezi în faţa unei realităţi paradoxale: desfiinţând un obiect, el va renaşte prin toate celelalte obiecte de catalog!!! De exemplu, noi, subsemnatul, profesor de Română, ne vom strădui să ne planificăm de aşa natură munca la catedră, încât să predăm, în cei patru ani de liceu, în paralel cu Româna (…limbă şi literatură…), şi ISTORIA ROMÂNILOR!!! Şi ca noi, vor face toţi profesorii care au mai păstrat sentimentul responsabilităţii, faţă de acest Dumnezeu, faţă de Neam şi faţă de această ţară, România-Grădina Maicii Domnului…ca să n-o năpădească…”plante parazite”…Plante cu care, ciudat, au început să semene, teribil de mult, şi înalţii demnitari din M.E.C.I…!!!- doamne şi domni, deopotrivă!!!

prof. dr. ADRIAN BOTEZ

__________________

NOUL MARTIRIU AL ORTODOXIEI

CE ESTE ORTODOXIA? OARE ÎN 12 SEPTEMBRIE 2007 S-A POGORÂT SFÂNTUL DUH, ASUPRA A.N.B.?

Pentru a afla esenţialul despre noima şi starea creştin-religioasă specifică a Duhului nostru (prin comparaţie cu celelalte Duhuri ce-şi zic „creştine”), preferăm să-l întrebăm pe “Prinţul Ortodoxiei” secolului XX – părintele DUMITRU STĂNILOAE – care iată ce ne răspunde:

“Catolicismul nu vede varietatea eternă a neamurilor şi reduce apreciabil chiar sensul şi valoarea personalităţii. În el se manifestă, aproape cu exclusivitate, tendinţele uniformizatoare, centralizatoare, autoritare; el e prea mult juridic şi prea puţin duhovnicesc, prea multă poruncă omenească şi prea puţin har dumnezeiesc; el e colectivist, în paguba personalismului. Protestantismul cade în alte extreme: e individualist şi fără nicio credinţă în ajutorul dumnezeiesc şi în posibilităţile de îmbunătăţire a vieţii omeneşti în viaţa aceasta.

Oricare viaţă funcţionează după aceste ritmuri defecte ajunge repede la tulburări, la epuizare.

Ortodoxia este, însă, ritmul în care se regăseşte însăşi suflarea cea mai autentică a vieţii totale, a vieţii în dorire spre progresul prin care se vindecă răul care a rănit-o şi prin care se înalţă spre perfecţiunea care este adevărata ei stare de normalitate. Ortodoxia este adevărata entelehie a vieţii, drumul drept al ei, legea care o duce spre idealul cuprins virtual în real. (…). Sfântul Maxim Mărturisitorul, un mare filosof antropolog creştin, zicea odată: <<Dacă suntem după chipul lui Dumnezeu, să devenim de fapt ai noştri şi ai lui Dumnezeu>> (Migne, P.G., vol. 90, col. 1189). Realitatea autentică din noi, nu cea accidentală, este imaginea dumnezeiască. Să urmăm regimul prescris de Ortodoxie, ca să ajungem la adevărata noastră realitate, care acum este pentru noi un ideal: să devenim noi înşine, ceea ce-i totuna cu imaginea dumnezeiască(…). Ortodoxia este ritmul, e măsura, nu melodia vieţii înseşi. Şi câte melodii nu pot exista pe aceeaşi măsură? (…) Mai aproape de Ortodoxie înseamnă mai aproape de noi înşine şi de misiunea noastră” (cf. Ortodoxie şi românism, Sibiu, 1939, p. 48-52-69).

Deci, Ortodoxia înseamnă însăşi starea de normalitate a Fiinţei Umane – şi ca trup, şi ca Duh. Ortodoxie înseamnă şi diagnoza bolii, dar şi leacul, oferit din toată inima şi cu toată mila şi răspunderea, întru deplin-îndreptăţita nădejde a lecuirii/MÂNTUIRII. Ortodoxia şi numai ea corespunde râvnei spre libertate a Duhului şi Fiinţei noastre – dar Adevărata şi Cosmica libertate – iar nu surogatele şi iluziile hipnotice pernicioase, pe care le propagă, cu multă perversiune şi cu intenţii distructive, diversele sisteme politice – dar chiar şi diversele doctrine religioase, care-l propagă în vorbe pe Dumnezeu, dar îl alungă, din punct de vedere soteriologic, pe Dumnezeu, întru…ţinta demersului umano-meschin-demagogic (demers înjosit/înjositor satanic…)! Îl alungă pe Dumnezeu din noi, ne alungă pe noi departe de Dumnezeu, departe de sinea noastră cea vie şi autentică, renovatoare fiinţială.

Şi dacă Ortodoxia este (şi s-a dovedit că asta este şi aşa este, prin milenii de experienţă a Fiinţei Umane!)“ritmul în care se regăseşte însăşi suflarea cea mai autentică a vieţii totale, a vieţii în dorire spre progresul prin care se vindecă răul care a rănit-o şi prin care se înalţă spre perfecţiunea care este adevărata ei stare de normalitate” – pentru care motive, oare, unul, născându-se întru leacul şi lecuirea Ortoxiei, ar părăsi-o, precum bolnavul aflat în plin tratament recuperator de fiinţă, pe medicul său?! Numai că ar fi Nebun/Rătăcit! Şi de ce acesta, oare, ar sfătui şi îndemna, într-adins (cu stăruire adânc bolnăvicioasă), prin nebunia sa autodistructivă, şi pe alţii, a-şi părăsi tratamentul vindecător şi pe cel care se osteneşte a-i aduce la Lumina Vindecării?! Numai că, în rătăcirea sa, şi-a aflat cu totul alt stăpân al Duhului său, decât pe Cel al Luminii!!!

Astfel de nebuni, adânc bolnavi şi aducători de sminteală întru norodul pe care-l păstoresc (din îndelungă vină a celor care le tot încredinţează turma, deşi îi văd, după ochi şi după Duh, că sunt desăvârşit pătimitori!), prin stăruinţă oarbă, sunt şi cei care, pe 9 iulie 2008, ar fi trebuit să urmeze tratamentul de adâncă iluminare, prin pocăinţa înlăuntrul mânăstirii: Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu şi Episcopul Oradiei, Sofronie Drincec.

La judecata Sfântului Sinod s-au petrecut ciudate sminteli: purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, C. Stoica, anunţă, pe 8 iulie, că opinia generală, în Sfântul Sinod, cu privire la ispăşirea vinii, de către cei doi, ar fi fost întoarcerea acestora la Lumina dinlăuntrul Mânăstirii – iar a doua zi, pe 9 iulie, doar UNUL dintre membrii Sfântului Sinod votează pentru această creştinească lecuire – ceilalţi 64 votând pentru lăsarea întru boală, a celor doi (boala a şi grăit, dintr-înşii, prin oarba sfidare a bunului-simţ, ÎNCĂ Mitropolitul Corneanu afirmând vina Sinodului de a-i judeca, iar nu a lor, de a se sminti!), şi pentru răspândirea epidemică a bolii celor doi, nedaţi tratamentului de Duh, al pocăinţei!

Iar zilele astea, auzim, cu mirare îndurerată, că Preafericitul Daniel n-a aflat un mai bun şi strălucit reprezentant/delegat al Luminii Ortodoxiei (delegat OFICIAL al BOR!!!), la o întrunire de ecumenism pietist (în Liban, în cadrul mişcării ecumenisto-papiste a “focolarelor”), decât pe mereu orbul, stăruitor în orbire, Episcopul Oradiei, Sofronie Drincec…[1]Iar altă vestire spune, despre tovarăşul său întru orbire, Mitropolitul Corneanu, căruia nu i s-a luat turma, cum se cuvenea unuia care, orb fiind, nu mai ştie încotro s-o îndrume, ca să n-o prăbuşească în râpă - că a participat, ca episcop, la o adunare/conferinţă a episcopilor catolici…[2]. Totdeauna, râiosul, pentru a acoperi vocea celor care-l trimit la spălare/lecuire, întru curăţare/luminare, este obraznic şi sfruntat cu GURA MARE, cu desăvârşită lipsă de măsură…Noi am sugerat, încă din iunie 2008, ca, de acela care-şi lasă de izbelişte turma şi BISERICA (şi dacă nici mustrarea n-o are în sine, şi nici n-o acceptă dinafară), să se lepede şi Biserica de el, pentru a nu strica mai mult turma şi a o repezi spre moartea din râpele iadului…Atunci, am crezut că sugestia noastră era prea aspră – …acum socotim că era exact ceea ce trebuia să se facă! Dar, fireşte, se poate întoarce şi altfel problema: CINE S-O FACĂ, ATUNCI CÂND ORB PE ORB CĂLĂUZEŞTE?!

Fireşte, oricare dintre noi, cei care n-am luat parte la Sfântul Sinod, ne gândim că Preafericitul Patriarh Daniel ar fi trebuit să aibă o atitudine de Bun Vindecător, prin bună îndrumare şi folositoare sfătuire, iar nu de susţinător al Orbirii şi Smintelii. Fireşte că, pe oricare dintre noi, cei dinafara Sfântului Sinod şi dinafara ANB (din 12 septembrie 2007), îl încearcă şi chiar îl covârşeşte gândul că, la Alegerea Noului Patriarh, din pricina păcatelor noastre şi ale unora dintre ierarhii noştri, despre care Dumnezeu ştia că sunt orbi care stăruiesc şi vor stărui în orbire (oricâte semne s-ar arăta, din Ceruri!) – NU S-A POGORÂT SFÂNTUL DUH!

…Şi atunci, fireşte, lucrarea a fost preluată de Duşman…!!! Duşmanul a luat în puterea sa vremelnică, dar nouă, vremelnicilor, ni se arată ca de strivitoare durată… – pe cel care s-a desprins de Bine, şi a început dajdie a da numai răului: Preafericitul Daniel nu va putea fi simţit şi unanim recunoscut ca Înalt Păstor de Neam, atâta vreme cât se însoţeşte cu Orbii şi-i prigoneşte şi asupreşte (şi lasă, cu ştire, a fi asupriţi de alţii, duşmănoşi Adevărului!!) pe slujitorii cei adevărat smeriţi şi plini de cicatricile Luptei pentru Hristos-Uşa spre Mântuire.

Iar pedeapsa stăruinţei în orbire, a unora dintre înalţii ierarhi ai BOR, o vom ispăşi cu toţii, prin amară şi mânioasă şi fără hodină prigoană, din partea celor neiubitori de Ortodoxie, adică de Singura Dreaptă şi Adevărată Slăvire a Domnului Dumnezeului nostru…Vin vremi grele, de fapt, se repetă vremurile cele vechi, ale lui Nero, Caligula, Hadrianus etc. – de grea prigonire, din partea Duşmanului, prin mâna nelegiuiţilor lumii, pentru cei care-l mărturisesc pe Hristos-Lumina Lumii…Ştim că orice prigoană oţeleşte sufletele, dar durerea clipei covârşeşte (în pieptul nostru, de bieţi muritori, pulberi purtate de Vântul Lui, Vârtej spre Cerească şi Definitivă Schimbare!), deocamdată, viziunea Luminii de dincolo de hotarul pus, de Dumnezeu, puterii Duşmanului…

Până când nu vom simţi iarăşi, cu toţii (simpli mireni şi înalţi ierarhi, deopotrivă!), dimpreună cu Părintele nostru de Duh şi “Prinţ al Ortodoxiei”, DUMITRU STĂNILOAE, că “Ortodoxia este ritmul, e măsura” şi că “Mai aproape de Ortodoxie înseamnă mai aproape de noi înşine şi de misiunea noastră” – să nu îndrăznim a socoti (NICI ÎN VAN A SPERA, CA NEBUNII!) că ne-am vindecat/MÂNTUIT.

***

ÎNCHISOARE PENTRU LUMINĂ?!

Iată ce citim, despre prigonirea monahilor de la Afântul Munte, chiar de către un alt vlădică ortodox, dar predat, pe calapodul de faptă al vlădicii Daniel, de la Bucureşti… – e vorba de ortodoxul ierarh, prigonitor de fraţi întru Hristos… – e vorba de un apropiat al lui Daniel, Patriarhul Constantinopolului, BARTOLOMEU I:

“ABUZURI SI VIOLENTA FATA DE MANSTIREA ESPHIGMENOU

Manastirea Esfigmenu este cea mai mare manastire din Sfantul Munte, cu o vechime de peste o mie de ani. Aici s-au nevoit mari sfinti ca Sfantul Antonie (intemeiatorul monahismului rus), Sfantul Grigorie Palama (care a fost si staret al acestei manastiri) si Sfantul Antipa de la Calapodesti (singurul roman praznuit de intreaga ortodoxie). Dar iata ca datorita opozitiei acestei manastiri fata de politica ecumenista a Patriarhului de Constantinopol, Bartolomeu, calugarii de aici sunt sechestrati in propria manastire de ani de zile, fiind lipsiti de alimente si medicamente, uneori batuti de fortele de ordine sau de oamenii Patriarhului Bartolomeu. Un atac de acest gen a avut loc chiar in Postul Craciunului cand un grup de calugari fideli patriarhlui ecumenic au atacat cativa parinti din aceasta manastire, provocandu-le rani grave, fiind la un pas de moarte. Prin acest act huliganic tolerat, daca nu chiar initiat de Patriarhul Bartolomeu, un apropiat al IPS Daniel, avem inca o dovada asupra “democratiei” contemporane si a grijii pe care patriarhul ecumenic o afiseaza fata de supusii sai. Mai mult, cu ajutorul politicului – a guvernului grec, care nu are nici un drept asupra Sfantului Munte, mai ales in ce priveste disputa religioasa – patriarhul Bartolomeu a creat o replica fidela a manastirii Esfigmenou, pentru a redirectiona corespondenta si pentru a dezinforma opinia publica cu privire la adevarata manastire Esfigmenou. Lucruri ingrozitoare, violenta, incalcarea unor drepturi fundamentale, manipulare, dezinformare, de toate acestea este responsabil patriarhul Bartolomeu. Observand cum stau lucrurile la nivel inalt, nu ne mai miram de controlul pe care doreste sa-l instaureze cat de curand IPS Daniel si la noi. Fereasca Dumnezeu s-ajunga patriarh! Si mai fereasca Dumnezeu s-ajunga – si mai rau – Patriarh de Constantinopol. Doamne apara si pazeste!

***

SCURT ISTORIC PRIVIND PROTESTUL DE LA ESPHIGMENOU

1972: Monahii de la Esphigmenu ridica steaguri negre pentru a protesta împotriva rugaciunilor comune între patriarhul Atenagoras si papa.

1974: Comunitatea Muntelui Athos la instigarea Patriarhiei de Constantinopol îl condamna pe staretul de la Esfigmenu si pe trei dintre monahii de la aceeasi manastire la expulzarea din Muntele Athos. În fata refuzului acestora de a se supune, armata greaca (!) impune o blocada maritima si terestra vreme de patru luni; monahii desfasoara deasupra manastirii lor binecunoscutul steag cu inscriptia “Ortodoxie sau moarte”.

1992: În luna mai patriarhul de Constantinopol îi expulzeaza în forta cu politia înarmata (!) pe monahii Schitului athonit rusesc Sfântul Ilie, pe care îl confisca. Monahii vietuitori ai schitului nu îi pomeneau înca din anii ’50 pe patriarhii constantinopolitani, din pricina ecumenismului lor, iar Schitul Sfântul Ilie era de drept proprietatea Bisericii Ruse din Afara Granitelor.

1993-1994: În luna decembrie a anului 1993 Comunitatea Muntelui Athos scrie o scrisoare patriarhului în care condamna Acordul de la Balamand unde Patriarhia de Constantinopol si unele dintre Bisericile locale (inclusiv B. O. Româna) recunosc papismul a fi “Biserica sora”. Patriarhul Bartolomeu nu doar ca nu îngaduie nici o discutie asupra ereziei ecumenismului, ci reactioneaza în forta depunând câtiva stareti si dând pedepse severe celorlalti. Supusi la presiuni foarte mari acestia dau înapoi, si într-o scrisoare de apel din mai 1994 implora iertarea… Astfel, protestul împotriva Balamandului a fost redus la tacere.

2002: În luna noiembrie, Comunitatea Muntelui Athos convoaca pe monahii de la Esfigmenu în fata unui tribunal pentru a raspunde la 88 “capete de acuzare”. Monahii nu se prezinta însa raspund în scris. Comunitatea Muntelui Athos declara obstea Manastirii Esfigmenu ca ilegala si impune ca termen 8 ianuarie 2003 pentru parasirea manastirii.

2003: Politia greaca asediaza manastirea începând din luna ianuarie. În februarie, un tânar monah moare la volanul unui tractor al manastirii care ramasese afara si pe care încerca sa-l recupereze la adapostul întunericului noptii. În martie, la presiunea miscarilor de protest în sprijinul Manastirii Esfigmenu, Consiliul de Stat al Greciei dispune ridicarea blocadei asupra manastirii.

2005: Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu înfiinteaza o obste monahala impostoare, careia îi sunt atribuite toate bunurile Manastirii Esfigmenu (conturile din banca, vaporul…) În octombrie, blocada revine si mai în forta; manastirea nu se mai poate aproviziona cu alimente si medicamente, nici nu mai poate primi vizite ale medicilor. Acestea pricinuiesc moartea a patru monahi.

2006: În octombrie un tribunal (civil!) grec îi condamna pe monahii de la Esfigmenu la doi ani de închisoare pentru “ocupatie ilegala” si “tulburarea linistii publice”… Monahii fac apel în justitie contestând sentinta.

La 20 decembrie, membrii obstii impostoare a patriarhului Bartolomeu îi ataca violent în timpul noptii cu bare de metal si topoare pe monahii din birourile Manastirii Esfigmenu din Careia (capitala peninsulei Athos) pe când acestia dormeau. În urma bataii patru monahi esfigmeniti au multiple rani, unul dintre ei chiar fractura craniana.

La 25 decembrie, sub o puternica presiune mediatica, guvernul grec anuleaza operatiunea expulzarii monahilor Esfigmeniti; cu toate acestea însa, blocada dura impusa manastirii nu este ridicata.

La 30 decembrie cele 20 de manastiri mari [6] (inclusiv noua obste înfiintata de patriarh), ca urmare a recentei vizite a papei la Constantinopol, publica la presiunea credinciosilor un comunicat în care condamna ecumenismul [7] si afirma ca se întorc la hotarârile dublei întâlniri din 1980 a Sfintei Chinotite a Athosului, [la care a luat parte si Manastirea Esfigmenu] [8]. Unele dintre manastiri au chemat la a urma Manastirea Esfigmenu în întreruperea comuniunii cu Patriarhia prin încetarea pomenirii patriarhului, iar Avva Efrem – ucenicul si urmasul lui Gheron Iosif – fostul staret al Manastirii Filotheu, a cerut de asemenea potrivit învataturii Sfintilor Parinti, ca manastirile athonite sa opreasca pomenirea patriarhului eretic.” (cf. http://ournet.md/~calendarortodox.

Alte articole la http://orthodoxinfo.com/ecumenism/ea_calendar.aspx).

BLOCADA IMPUSA ABUZIV MANASTIRII ESFIGMENOU

Batalia noastra se da pentru dreptate si pentru adevaratul mod ortodox de a trai, pe care patriarhul incearca sa le reduca la tacere.” (Staretul Methodios)

Sf. Mt. Athos (24 octombrie) – La mai mult de 2 ani dupa ce a l-a ridicat, guvernul grec a instituit un si mai dur embargo asupra livrarilor esentiale vietii la Manastirea Esfigmenu din Sfantul Munte. Pe 12 octombrie, liniile telefonice au fost intrerupte, intr-o incercare de a amuti vocea monahilor si de a le taia comunicarea cu lumea. In aceeasi zi, vehicolul cu care se transportau la Manastire alimente, medicamente si combustibil pentru incalzire, din orasul vecin Karies, a fost confiscat.
Calugarii de la Esfigmenu, cea mai populata manastire din Sfantul Munte, dezaproba politica patriarhului ecumenic Bartholomeu al Constantinopolelui, si ca rezultat, sunt inca odata sub asediu. Patriarhul, obsedat sa striveasca vocile dizidente, a ordonat politiei grecesti sa instituie o blocada, sa infometeze calugarii pentru a-i face sa se supuna.

Din pacate, nu doar alimentele si medicamentele sunt cele de care patriarhul cauta sa ii lipseasca pe calugari. Intr-un gest insidios, Bartholomeu a facut presiuni asupra guvernului grec si a autoritatilor locale sa creeze o manastire-impostor cu acelasi nume, Esfigmenu, ca sa transfere intreaga proprietate, sa devieze corespondenta si transferurile bancare la noua sa creatie, in timp ce infometeaza adevarata Esfigmenu. Aceasta “replica” manastireasca violeaza Carta Muntelui Athos prin aceea ca staretul si noua obste nu intrunesc criteriile stabilite prin regulile vechi de secole ale Cartei.
“Calugarii nostri nu se mai pot ruga in pace daca nu accepta vederile politice si religioase ale patriarhului, care le tulbura constiinta. Patriarhul nu va admite nici un dialog,” afirma staretul Methodios, ales conducator al manastirii. “Alegem sa devenim calugari ca sa ne izolam de caile lumii si de politica zilelor noastre; sa ne dedicam viata rugaciunii pentru mantuirea noastra si a umanitatii. Ce se intampla aici este infiorator. Este o privire necenzurata in mecanismele interioare ale ierarhiei bisericii moderne si in tacticile inconstiente, care violeaza insasi esenta crestinismului.”

Patriarhul reactioneaza sever impotriva oricui ridica obiectii la politica sa. Asemanator cu durele persecutii ale guvernului chinez asupra lui Dalai Lama si a Falun Gong, Batholomeu nu are toleranta pentru cei care nu promit supunere fata de agenda sa personala si care indraznesc sa ridice vocea. In timp ce patriarhul cauta intelegere si deschidere de la guvernul turc pentru a-si propaga invataturile sale proprii in Turcia majoritar musulmana, el nu tolereaza nici un dizident in conducerea bisericii sale ortodoxe.
Patriarhul a declarat recent pe calugari “schismatici” in incercarea de a-i evacua din manastire, casa lor. Calugarii, cetateni ai Uniunii Europene, au facut apel la ordinul de evacuare in fata Consiliului de Stat, instanta suprema a statului grec. Acesta a decis ca nu are jurisdictia sa decida daca Esfigmenu este schismatica, asa cum a acuzat patriarhul. Curtea a hotarat ca, sub constitutia Greciei, patriarhul are “autoritatea spirituala” asupra comunitatii monastice semi-autonome de la Muntele Athos si ca aceasta nu este subiect pentru asemenea hotarari judecatoresti. Totusi, ca cetatean turc, Bartholomeu nu are autoritate legala asupra peninsulei unde se afla Muntele Athos. Fiecare manastire este ea insasi o entitate separata.

Calugarii de la Esfigmenu traiesc o viata de liniste spirituala si monastica in traditia neintrerupta a ultimilor peste o mie de ani. Muntele Athos este centrul spiritual al Bisericii Ortodoxe, unde calugarii sunt considerati aparatori ai credintei. Manastirea Esfigmenu, infiintata in primul mileniu, a fost locul de staretie al Sfantului Grigore Palama, si locul de unde Sfantul Antonie a plecat in Rusia pentru a pune bazele monahismului ortodox. Pentru mai mult de o mie de ani Manastirea a fost un loc de rugaciune si pace pentru cei care alegeau chemarea vietii monahale. Izolarea si aspra frumusete naturala atrage pelerini si turisti deopotriva, care vin sa vada arta si arhitectura Imperiului Bizantin.

Biblioteca Manastirii gazduieste 372 de codice crestine in manuscrise originale si circa 8000 de carti, unele datand din secolul IV. Comoara mai include numeroase obiecte de cult precum icoane de mozaic din secolul XIII si moaste de sfinti.
Datorita faptului ca Muntele Athos este o regiune semi-autonoma a Greciei, puterea statului este reprezentata prin Ministerul Afacerilor Externe, condus de Petros Molyviatis. Sub autoritatea acestuia se afla structura de comanda care autorizeaza politia greaca sa puna sub embargo bunurile indispensabile vietii calugarilor”(articol preluat de la AGENTIA DE PRESA ALTERMEDIA).

Iată că s-a dezlănţuit un adevărat război apocaliptic, păstrat, de ochii lumii, într-o subterană a atenţiei publice, tocmai pentru ca efectul final să fie unul catastrofal, şi nimeni să nu mai poată ajuta şi schimba faptele spre bine, cu nimic! Şi se lucrează, cum bine diavolul le-a arătat închinătorilor săi, dintotdeauna… – cu “cai troieni” şi cu înjunghierea fratelui, pe la spate…mă rog, întreg arsenalul Satanei e pus la treabă, în cadrul acestei aşa-zise mişcări ecumenice (în cadrul căreia “mişcarea focolarelor”[3] joacă un rol din ce în ce mai pervers şi mai agresiv![4]).

…ŞI TOTUŞI, NOI VOM REZISTA…! GLORIA LUI DUMNEZEU SE VĂDEŞTE PRIN ÎNSUŞI MARTIRIUL ORTODOXIEI!!!

S-ar zice că, din moment ce însuşi Muntele Sfânt-ATHOS a fost, în parte, pustiit de “raidurile” Satanei, prin mâna uneltitoare a Papei, jucând într-o horă a orbilor cu însuşi mercenarul Bartolomeu I – Ortodoxia n-ar mai avea pavăză şi cetate, şi ar fi cazul să se predea…Nu, pavăza şi cetatea Ortodoxiei se mai păstrează şi pe pământ – după cum vedem, nu toate mânăstirile athonite s-au lăsat intimidate de lucrătira diavolului… MANASTIRII ESFIGMENOU rămânând portdrapelul Ortodoxiei, la Sfântul Munte – dar neînvinsa Pavăză şi Cetate a Ortodoxiei este în Ceruri, este Hristos-Dumnezeu, Lumina Lumii!!! Deci, diavole, nu te împăuna cu sufletele cele slabe, ale celor care dinainte se ştia că n-au puterea să fie şi să rămână ai Lui Dumnezeu… – ci ai de grijă că tocmai astfel de prigoniri ale creştinismului l-au făcut pe acesta mai tare şi strâns/unit, în tot mai strânsă falangă, tot mai cu luare-aminte, către lucrările Înşelătorului…

…Până la urmă, dracul e prost!… – asta noi, românii, o ştim, din moşi strămoşi…Ortodoxie înseamnă tocmai păstrarea ritmului neîntinat/nefalsificat al Duhului/Vieţii – şi, chiar fără s-o vrea explicit sau s-o ştie discursiv – instinctul cel dumnezeiesc îi va strânge pe TOŢI drepţii pământului (căci DREPTATE A CĂII SPRE DUZMNEZEU, înseamnă Ortodoxia!!!), unul lângă umărul altuia. Şi nu va mai conta cum îşi zic ei, ci va conta cum lucrează ei pentru Via/Moşia Lui Dumnezeu – şi cum îi strigă/numeşte pe ei însuşi Stăpânul Viei/Moşiei/Mocşei – DUMNEZEU!!! Căci dacă ei se vor numi, între ei, altfel decât “drepţi” – dacă ei vor fi DREPŢI, însuşi Dumnezeu îi va numi ORTODOCŞI!!! Iar de nu vor fi şi nu se vor arăta ei, prin lucrare, DREPŢI (fie să-şi zică, ei între ei, şi Patriarhi…) – nici Dumnezeu nu-i va numi ORTODOCŞI!!!

Ortodoxia nu este rătăcire (de aceea, ortodoxul adevărat se fereşte de amestecul cu cei rătăciţi…), ci, dimpotrivă, REGĂSIREA SĂLAŞULUI ADEVĂRAT AL SINELUI: NUMAI ÎNTRU DUMNEZEU, OMUL SE VA AFLA PE/ÎNTRU SINE!!!

…Şi, fără să ştie, prostul de drac tocmai la GRĂBIREA acestei strângeri a Duhului Umanităţii lucrează (aflată, dintotdeauna, în ascunsă/mistică dorire de re-întoarcere la rai – cum frumos zice Nichifor Crainic, tot omul trăieşte, încă de la naştere, întru Nostalgia Paradisului…) – întru Mântuirea Omului şi Împlinirea Lui Hristos-Biserica-Sălaşul Raiului Regăsit. Lucrează, drace, lucrează, că la lucru tot Dumnezeu te-a pus!!! Şi de te numeşti şi te umfli a fi întru numele de Patriarh Daniel, ori de Patriarh Bartolomeu, Fiara din tine va linge mâna Omului, în finalul Sfintei Lucrări a Mântuirii…!!! În definitiv, Antihristul nu vine, pe Pământ, decât pentru a-L confirma, DEFINITIV, pe Hristos-Uşa Mântuirii.

MARTIRIUL ORTODOXIEI VA FI ÎNSĂŞI VICTORIA LUI DUMNEZEU, ÎNTRU MÂNTUIREA NEAMURILOR/OMULUI/ÎNTOARCEREA, ÎN TRUP DE GLORIE, A LUI ADAM, LA TATĂL SĂU CERESC!!!

prof. dr. ADRIAN BOTEZ

---

[1] -„Site-un oficial al Patriarhiei române anunţă, în data de 16.09.2008, cum ca PS Sofronie al Oradiei, nimeni altul decat <<rugatorul>> cu catolicii si iertat de Sinodul BOR la adunarea din Iulie, va lua parte la o adunare ecumenica numita <<Miscarea Focolarelor>>, care are loc zilele astea a Beirut, în Liban” (cf. Mişcarea focolarelor şi P.S.Sofronia al Oradiei, în Pro-Ortodoxia, 19 sept. 2008).

[2] -“Deschiderea a avut loc luni, 22 sept. a.c., la ora 18.00, la Sediul Episcopiei romano-catolice din Timişoara. Preasfinţia Sa, Martin Roos, Episcop al Diecezei de Timişoara, a primit pe cei 15 participanţi la Sesiunea de toamnă a Conferinţei Episcopilor din România. (…)

Programul celei de-a doua zile a sesiunii – marţi, 23 septembrie a.c., a început prin Sfânta Liturghie în rit roman, în Domul din Timişoara, celebrare pontificată de Arhiepiscopul Mitropolit Ioan Robu de Bucureşti. A concelebrat şi Excelenţa Sa, Nunţiul Apostolic Mons. Francisco-Javier Lozano, în sfântul lăcaş fiind un mare număr de credincioşi. După micul-dejun au început lucrările propriu-zise ale Conferinţei Episcopale, prin câteva cuvinte de salut.

O prezenţă cu totul deosebită şi mult apreciată, la prima parte a sesiunii de dimineaţă a şedinţei, a fost cea a Înalt Preasfinţiei Sale Nicolae Corneanu, Mitropolit ortodox al Banatului” (s.n. – cf. Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Eparhia de Cluj-Gherla).

[3] - “Mişcarea Focolarelor s-a născut dintr-o intuiţie a Chiarei Lubich (n.n.: să nu se supere pe noi “fraţii” romano-catolici, dar numele “Lubich” are prea clare rezonanţe iudaice, pentru ca noi, creştinii, să avem o încredere desăvârşită, în “lucrători” care nu-L recunosc şi nu-L iubesc, până azi, pe Mesia-Hristos… – ci, după toate semnele, dimpotrivă…), pe când avea 23 de ani. Era în oraşul Trento din nordul Italiei în timpul celui de-al II-lea Război mondial. Văzând cum totul se prăbuşeşte, înţelege că numai Dumnezeu rămâne: Dumnezeu care este Iubire. Viaţa ei se transformă. Răspunde la Iubirea sa alegându-l ca unicul Tot: era în ziua de 7 decembrie 1943” (cf. Radio Vatican, 18 martie 2008).

[4] – „Miscarea este de origine -ati ghicit!- romano-catolica! In spiritul miscarilor si curentelor puse in practica de “vizionari” si “sfinti”, o tanara din nordul Italiei a avut o revelatie conform careia Dumnezeu i s-a descoperit ca este iubire, prin urmare… trebuie sa ne iubim. Aceasta miscare a fost atribuita Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Si, dupa cum miscarea presupune declaratii de iubire, aceste se reinoiesc in fiecare an si nu tin cont de granite dogmatice sau de invatatura de credinta. Ele presupun un pietism bolnavicios, in care superficialul si fatarnicia tin locul adevarului (care deseori e dureros) si adevaratei dragoste, care nu se bucura de nedreptate ci se bucura de adevar. Un fel de curent emo, cum spunea cineva… In aceasta miscare “fiecare episcop promite fratelui său episcop să fie gata să-şi dea viaţa pentru el, iubind Biserica celuilalt ca pe a sa proprie”. Adica sa iubesti si pe eretic si erezia!! Pe eretic nu trebuie sa-l uram, dar erezia trebuie indreptata. Asa ca PS Sofronie da dintr-una-’ntr-alta! Numai ca de data asta calca pe-alaturi cu blagoslovenia Patriarhiei (oare si a Sinodului?)…” (cf. Mihai Băcăuanu, Mişcarea ecumenistă a focolarelor, dar şi în ProOrtodoxia, Apologeticum şi Război întru cuvânt.