~Al. Stănciulescu-Bârda: „Bunul simţ pe cale de dispariţie“

Cu oarecare timp în urmă, am participat la o înmormântare în Patagonia. Numai acolo putea să se întâmple cele ce vă relatez mai jos. Aici în nici un caz, fiindcă ai noştri sunt oameni serioşi!

Aşadar, la cea înmormântare mi-a fost dat să văd o bunică venind cu nepoţeii de mână. Nimic neobişnuit, numai că bunica era îmbrăcată doar în … chiloţi! Da, aţi citit bine! Un crac era negru şi un altul multicolor. Privită de la distanţă, părea a avea ceva între codobatură şi coţofană. Bieţii oameni aflaţi de faţă, s-au şters bine la ochi şi de mai multe ori, nevenindu-le să creadă. Şi, totuşi, bunica era doar în chiloţi. Veţi zice că era săracă. Exclus acest motiv. O cunoşteam  şi ştiu că provenea dintr-o casă înstărită. Veţi zice că era cald. E adevărat, dar nimeni dintre ceilalţi nu depăşiseră limitele bunului-simţ privind îmbrăcămintea, conştienţi fiind că ei au venit la o înmormântare, nu la o baie publică.

Bunica respectivă a mers liniştită cu convoiul mortuar până la biserică. Fiindcă tot ajunsese până acolo, a intrat şi în biserică. Nu se putea să nu o vadă şi sfinţii! A mers până la cimitir şi apoi la pomană. Nu a fost de ajuns, ci a trecut să ajute şi la împărţirea bucatelor, făcând pe chelneriţa.

Cu ani în urmă mi s-a mai întâmplat să vină la o înmormântare nepoata moartei, parfumată cu mirosuri stridente, încât nepoata puţea mai tare decât moarta. Mai avea acea nepoată mai bine de un kilogram de bijuterii şi mărgele atârnate de gât, de urechi, de păr, de mâini şi nu ştiu de unde. Parcă era un manechin la un magazin de bijuterii!

Din motive obiective, mă opresc aici. Orice asemănări cu cazuri şi persoane de pe la noi sunt pur întâmplătoare. Vă rog pe Dvs. să faceţi comentariile cuvenite cu privire la cele două  femei de mai sus. Credeţi că bunul-simţ e pe cale de dispariţie? Credeţi că vârstnicii de acest gen mai au credibilitate în faţa tinerilor şi copiilor de a le fi modele de comportament? Asta ca temă pentru acasă!

AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA