■ Daniel Mureşan

________________

LA ÎNCHISOAREA DIN SIGHET

Aici mi-au ales să-mi văd sălaşul ,

austriecii , Antonescu mai ştiau ce-i dreptul ,

vorbeau martorii  ,

se cernea în câteva rânduri absolvirea ,

iertarea , pedeapsa ,

şi atunci venea câte o închinare ,

Bătuţii de D-zeu de nu eşti cu ei

te omoară ,

noii nstăpâni nu-s născuţi în zodia

aerului ce-l respiri ,

coboară învinuirile la deşenţări ,

în stânga şi-n dreapta

vorbe stupide , în ele suflete fără suflare ,

se ucid însetaţi de putere ,

acuzaţii au pistoalele-n ceafă ,

nelejuirea o numesc fraternitate ;

or fi fraţi cu criminalii de oriunde din lume ,

îşi ascund în mănuşi albe

mâinile pătate ,

nu somează , execută ,

din casele victimelor îşi fac avere ,

în numele omeniei

îţi spun că nu vei mai

ieşi la Soare  ,

tagma

le cupride şiruri de leneşi ,

detractori , cuţitari , trădători ,

visători ajunşi stele proletare .

Groza ,la insistenţa mea ,

a fost scăpat de mareşal ;

moarte-i era sentinţa –

salvatorului nu-i întinde mâna

când el

este condamnat la moarte …

a greşit Antonescu ,

vremuri nestăpânite ,

nu –i greşeala îndreptăţită ,

dă-i dreaptă apărare !

românii adevăraţi lăsau în dospire

poruncile de la Moscova ,

până se calmau vremurile .

Eu, suspiciosul la orice zâmbet

al statelor rivale –

auzi , am fost un trădător ,

mintea le fuge departe la infamii ,

cerem respectarea demnităţii ,

nu încarcerarea în fecale  ,

nu ne-am dat învinşi ,

a început vremea când aerul ţării

e fetiditate ,

infecţia nu lasă loc să pui un deget ,

mai prelinge din tavan ,

pe fereastră câte un strop de apă ,

stăm aici treizeci şi cinci /

ANVERGURA HOŢULUI

Atâţia ziditori , vizionari

au adunat cu preţul vieţii

nestemate ,

le-au încărcat cu spirit ,

cu lut pritocit pentru azi ,

pentru posteritate .

Oglindesc voinţă , simţire ,

chibzuinţă  .

S-au găsit epigoni

cu suirea din faşă pregătită ,

să-şi pună o iscălitură

pe universul zămislit :

alături de geniu o progenitură .

Cel ce stă demn este călcat

de căţărarea prădătorului ,

îl cuprinde între aripi pe timpul

furtului ,

îi stă pe cap ,

el ,hoţul , arată anvergură .

Pungaşii de drum mare

au tâlhărit ce-au aflat în cale ,

semeni cu şi fără

dispensă de sărăcie  ,

mamă , tată ,

de la ingenui la netoţi  .

Număraţi toate categoriile de hoţi,

îi auzi zicând cu patos

,,Dumnezeu în ceruri ,

iar noi pe pământ ,,

DANIEL MUREŞAN