■ Prof. Nicolae N. Tomoniu

_______________

CLOACA

În vara anului 1994, când am vizitat portul belgian Anvers pentru a vedea într-o expoziţie a navelor cu pânze bricul şcoală constănţean „Mircea cel Bătrân”, nici prin gând nu-mi trecea că acolo va fi construită cea mai genială şi mai provocatoare operă Sci-Art din lume.

Peste numai şase ani, comuna Peştişani, buricul artei moderne pe mapamond prin marele Constantin Brâncuşi, avea un concurent serios: comuna Anvers, buricul unei noi ramuri a artei moderne prin ideea lui Wim Delvoye, un tip trăsnit dar genial, ca şi ţăranul nostru din Hobiţa.

Ca idei lansate de două genii autohtone, comunele au aceiaşi talie. Dar ca populaţie, comuna Anvers ar ţine, cu al său aproape o jumătate de milion de locuitori cam cât 120 de comune Peştişani. Comuna Anvers se numeşte însă aşa, de când francezii au numit diviziunile administrative din Belgia în timpul ocupaţiei din 1794, commune, Anvers fiind a treia ca suprafaţă după comunele Tournai şi Couvin.

Comuna Anvers, în ciuda anvergurii sale n-ar fi fost nimic însă pe lângă comuna Peştişani dacă acolo nu s-ar fi născut ideea lansării în Sci-Art, adică în conceptul care îmbină arta cu ştiinţa, a celei mai trăsnite maşinării din toate timpurile. În ce constă ea? Genialul ei inventator, Wim Delvoye, în colaborare cu cercetătorii de la Universitatea din Anvers, au reuşit să reproducă tehnic întregul organ digestiv al omului. Începând de la morişca mânată de un electromotor pentru masticare, până la digerarea hranei în stomac, apoi extragerea enzimelor printr-un ficat, în fapt un organ-cuvă plin de tuburi, extragerea ingredientelor necesare vieţii prin alte tuburi spirale din plastic imitând intestinele umane şi până la un furtun imitând maţul gros, totul este ingineresc construit, umplând o cameră plină de cuve şi racorduri controlate de un calculator.

Ei bine, toată această  sofisticată maşinărie, numită CLOACA, este monitorizată de către o varietate de instituţii ştiinţifice, unităţi de alimentaţie publică, pe lângă mulţimile de gură cască venite pentru a vedea ce se petrece cu preparatele restaurantelor locale. Şi ce credeţi că se petrece? Partea spectaculoasă abia acum vine! După exact 27 de ore de la introducerea produselor alimentare în moară, CLOACA descarcă un mare şi împuţit excrement gălbui, numit la noi mai pe româneşte, rahat, ca să nu-i zicem chiar direct …

Bine, bine dar ce are acest lucru cu arta? În ce constă ideea genială? „Păi stai să vezi!” ar zice jupân Titircă Inimă Rea din piesa de teatru a lui Caragiale. În România, ca şi în alte ţări de lumea treia, CLOACA a ajuns la un nivel nemaiîntâlnit al tehnicii şi al artei.  Acum doi ani, nici un român n-ar fi putut răspunde la aceste întrebări despre cloacă dar astăzi îţi poate răspunde oricine: CLOACA este o creaţie artificială de partid politic, care pune mâna pe bugetul unui stat la început de mandat iar la sfârşitul acestuia, alegătorii se aleg cu un mare… rahat.

N-a fost întotdeauna aşa şi nici nu trebuia să se întâmple astfel decât în dictaturile din jurul Mediteranei. Dar în România, a existat un geniu, aidoma lui Brâncuşi şi lui Wim Delvoye, care n-a fost prins când a furat voturi şi care i-a adunat în jurul lui pe toţi ceilalţi hoţi şi trădători ai altor partide. O dată maşinăria construită de şapte servicii secrete, ce mănâncă 8% din PIB-ul României, a dracului să fie ea dacă se strică! Şi condiţii inginereşti n-are dacă se dă cercetării noastre ştiinţifice doar 0,089% din PIB şi e construită de o adunătură de oportunişti neşcoliţi.

Problema care se pune „e alta”, vorba lor. Ce facem, lăsăm pe belgieni să-şi revendice CLOACA ca fiind invenţie proprie sau pârlitului de Wim Delvoye îi tragem un proces în instanţele europene pentru că a furat ideea produsului final, excrementul, din România?

Eu zic că vom câştiga la sigur! În primul rând, pentru că, CLOACA este evident un cuvânt românesc. Nu e comună sau primărie care să n-aibă o cloacă. Nu mai vorbesc pe la oraşe, unde cloaca pieţelor, cloaca imobiliară şi cea instituţională se formează imediat după alegeri.

În al doilea rând şi la o adică, belgienii nici n-au nevoie de excremente. Mai ales la Anvers. Când am fost la expoziţia de nave cu pânze, pe chei existau pe puţin 300 de toalete ecologice. Chimicale, pe care numai ei le ştiu, converteau rapid totul într-un praf ce se prelucra într-un crematoriu modern. Deci, nici gând de „moţaţi” pe lângă sindrofiile lor publice, pe când la noi, în jurul bâlciurilor şi de-a lungul şoselelor care duc acolo, e plin! Vorba moldoveanului: „când vrei să-ţi repari maşina la marginea drumului, ai grijă să nu calci pe dânsul!”

Deci, lucru cert: instanţele europene ne-ar da dreptate. Mai ales că, în ultimul an, salariile s-au micşorat, pensiile au fost impozitate, preţurile au crescut iar dacă lumea nu-şi mai permite să consume, de unde excremente?

Vedeţi cât de bine lucrează cloaca de la noi? Toată ziua cloaca mioritică ne spune, prin mass-media, că modernizează statul român şi  noi nu-i credem…

Ia să se termine belgienii cu pretenţiile lor: CLOACA e 100% invenţie, şi mai ales artă, românească. Mai exact, înaltă artă românească!

_________________

Tismana, martie 2010. Delegaţiile reprezentând instituţiile statului român, care trebuie să-şi dea avizul pentru construcţia tronsonului DN 66A care trece pe teritoriul Tismanei, au ajuns la un consens.

1. DRUMUL LUI BĂSESCU ŞI CANALUL DUNĂRE – MAREA NEAGRĂ

Aşa cum pe vremea lui Ceauşescu şi a Lenuţei sale, marile proiecte de infrastructură  – executate de inginerii constructori cu avizul specialiştilor de mediu – se realizau în cinstea „marelui cârmaci” şi se inaugurau cu mare pompă de duetul „cizmarul şi savanta” şi în vremurile de astăzi DN 66A, se pregăteşte pentru noul duet contemporan format din „noul cârmaci al patriei” şi „marea turistă a patriei”. De bună seamă că „ministresa” de la turism ar fi preferat nişte „aerodroame” – variantă pentru aerodromuri a noii coane Lenuţa lansată în guvernul de boci – dar n-a fost să fie, pentru că propagandiştii marelui marinar al ţării cântă deja de  vreo câţiva ani imnul „Drumul lui Băsescu”.

O fi vrut el marinarul Băse să continue canalul Dunăre-Bucureşti, că d’aia e acum căpitan de barcă îngăurită – pe numele ei România – dar cu guvernul pe care l-a pus in fruntea „românilor” construcţia ar dura vreo trei secole. Aşa că o să se mulţumească şi cu un „transfăgărăşean mai mic” pentru preamărirea proprie.

Din aceste spuse ca şi din alte articole scrise de mine se vede de la o poştă că eu numai fan Băse nu sunt deşi l-am votat pe vremea Alianţei DA. L-am votat dar omul acesta mai târziu, a adus numai necazuri liberalilor care l-au pus la cârma României. Sfidând constituţia, şi-a creat în folosul personal un partid marionetă, aducând ţării suficiente scandaluri naţionale şi internaţionale tocmai cu vecinii. Iar marea greşeală a vieţii lui, a fost repunerea în fruntea ţării a unui guvern de incompetenţi, guvern demis de parlamentul ţării de trei ori la rând.

Cu toate astea, pentru construirea drumului DN 66A sunt în consens cu Băsescu. Şi majoritatea populaţiei Tismanei este. Mai puţin varianta legăturii dintre DN 66A şi DN 67 prin comuna Padeş, în loc să se folosească infrastructura vechiului drum stategic Tismana – Valea Jiului de Vest, construit în anul 1916 de către Armata Română.

Pentru locuitori, crescători de animale sau chiar silvicultori un drum prin pădure este benefic pentru toţi. Chiar şi omul simplu îşi dă seama că o pădure neîngrijită seamănă cu o grădină nemuncită pe care o vor invada imediat buruienile. Din cauza închiderii CFF Tismana, exploatările forestiere se fac acum în apropierea zonelor locuite şi „la ras”. S-a distrus zona verde şi implicit aerul oxigenat din jurul satelor iar văile din munţii Păltinei, Frumosu, Boul şi Oslea s-au umplut de arbori căzuţi de vânt. Ei sunt lăsaţi acum în stare de putrefacţie, din cauza lipsei unui drum de degajare a acestor arii canceroase, pline de licheni şi ciuperci care se întind peste zonele de vegetaţie adiacente răspândind un miros insuportabil. Dacă am fi avut drumuri de acces, s-ar fi putut preveni uscarea pădurilor de castani cu care Tismana se fălea până mai ieri. Acum am ajuns ca Stan Păţitul dar specialiştii noştri au învăţat totuşi ceva şi din mers.

Inginerii de la ocoalele silvice, de la gospodărirea apelor, de la garda de mediu şi de la alte sectoare cu activităţi similare nu mai sunt astăzi prizonieri ai cortinei de fier ca în vremea lui Ceauşescu. Ei au umblat prin Europa şi au văzut gardurile de protecţie şi pasajele pentru animale de-a lungul şoselei Trier – Luxemburg, au văzut drumurile din Alpi sau din Ardeni. Dar de ce să spunem noi numai de aceştia? Cum apare o pădure bine îngrijită prin care trec drumuri amenajate armonios cu natura, poate vedea astăzi orice român care se uită la tururile cicliste ale Franţei, Italiei sau Spaniei, pe canalul TV Eurosport. Nu vezi pe acolo crengi şi mucegai ca prin Carpaţii noştri şi nici n-ai voie să faci focul pe unde vrei de îndată ce sunt suficiente locuri de campare amenajate, cu bănci, mese şi … coşuri de gunoi care se ridică zilnic! De unde bani de întreţinere? Simplu: din taxa pusă ca să treci pe acolo şi aşa se va face şi în Retezat în viitor.

Tocmai de aceea, întrunite la Tismana, delegaţia constructorilor DN 66A şi delegaţiile principalelor instituţii ale statului român legate de conservarea mediului, care trebuie să-şi dea avizul pentru construcţia tronsonului DN 66A ce trece pe teritoriul Tismanei, au avut de dezbătut cu multă bătaie de cap soluţiile cele mai convenabile fiecărei părţi.

Pentru că drumul se face de către specialişti şi conform normelor europene nu-l poţi face oricum. Dar ca întotdeauna când există perspectiva ca să atragem turiştii ţărilor învecinate, hop! răsar şi asociaţiile de „agenţi verzi” semănând cu „omuleţi verzi” de pe alte planete care habar n-au cum se organizează protecţia naturii pe Pământ.

Nu de ONG-uri cu pseudo – diplomaţi în mediu subvenţionaţi de către  grupuri de interese româneşti sau din străinătate avem noi nevoie. Asociaţia „Agent Green”, se vede că e încropită din nişte farsori după cum se auto-declară „diplomaţi”, doar pentru faptul că au o… diplomă. Românii nu sunt însă vreun trib din Congo, avem toţi diplome de absolvire a vreunei forme de învăţământ deci e plină ţara de „diplomaţi” măi impostorilor iar diplome de absolvire cu specialitatea diplomat nu găseşti decât în ministerul de externe, diplomaţii având misiunea de a întreţine relaţii cu reprezentanţii oficiali ai altor state sau de a trata în numele statului.

Pseudo-ONG-ul lui peşte prăjit din Ardeal şi-a luat şi nume mai cu moţ: Agent Green. Ce înseamnă, Dumnezeu cu mila, numai englezesc să  fie că „dă bine”. Ori Agent Green este numele de cod pentru un puternic erbicid şi defoliant utilizat de armata SUA între 1962 şi 1964, în cursul războiului din Vietnam. Ingredientul lui activ era acidul 2,4,5-triclorofenoxiacetic (2,4,5-T), un erbicid fenoxi al epocii. Ciuperca Fusarium oxysporum are de asemenea unele principii active asemănătoare acestui erbicid.

Aşa că, dacă impostorii doresc să ne şmecherească cu numele şi cu diplomele lor, o să-i luăm puţin la întrebări!

AVEŢI PE UNDEVA VREUN ARTICOL DE SPECIALITATE?

Vă  întreb direct: ne puteţi arăta pe undeva pe situl vostru vreun articol, vreo hartă sau măcar vreo imagine (Imagine mai mare) sau (Clic articolul aferent) aşa cum prezentam noi în această pagină care să explice vizitatorilor de pe  DN 66A ce fenomene ale naturii se petrec acolo unde ei doresc să pună „de un grătar”? Filmele voastre de pe web sunt pline de ură şi venin, de ce nu faceţi filme de popularizare a atitudinii corecte a turistului în natură?

Să  va spun eu de ce: pentru că sunteţi nişte impostori şi în afară de nişte diplome, cu care vă  împopoţonaţi, de prin străinătate sau de prin facultăţi de care nici dracu n-a auzit, de meserie aţi fi întreptăţiţi să munciţi în cu totul alte domenii decât protecţia mediului. Sunteţi economişti (trei în comitetul ong-ului vostru dar nu se ştie, cu liceu economic sau facultăţi neacreditate de prin oraşe de provincie, pentru că aveţi diplome inexistente pe toată planeta: „diplomaţi in economie”), doi cu liceu, o studentă (pun pariu că la „particulari”), o „psiholoagă”, doi pictori în „Artă Murală” (adică zugravi dacă au pretenţii de diplomaţi) şi culmea, un web desenator în „Dezvoltare Personală si Spirituală”, hai că eşti tare băiete! Cum poţi tu dezvolta spiritul n-au putut-o face nici maiaşii, nici egiptenii şi nici preoţii de la „Maţu Pişu” (o scriu în jargon ca să înţelegi!).

Dacă  veţi citi ultimele zece întrebări din paragraful următor, vă  veţi dea seama imediat că în cazul asociaţiei  numită „pompos” Agent Green – nume de erbicid, luat de ei aiurea, în pas cu snobismul englezesc – ne dăm seama că aceşti impostori n-ar fi în stare să răspundă la nici o întrebare. Aşa zişii „diplomaţi”, habar n-au de termenii folosiţi de specialiştii în mediu şi încearcă diversionist să ia faţa „duşmanilor” cu cuvinte inventate sau „împrumutate” din alte domenii ştiinţifice bazându-se pe faptul că acestea nefiind cunoscute de românul de rând, cu ele se pot manipula mai uşor patronii trusturilor mass-media pentru a fi subvenţionaţi ca asociaţie.

Bunăoară, printre „diplomaţii”  omuleţilor verzi, unul mai cu moţ  – pentru că poartă nume de neamţ  – numit Markus MAUTHE scrie în iunie 2007 despre „invazii de specii alohtone”, inventând şi o definiţie pentru găselniţa lui PFI, PFI însemnând, vezi doamne, peisaj forestier intact. Care PFI, bineînţeles că trebuie să fie „cât mai mare” ca să nu-l invadeze… alohtonele. Măi domnule „diplomat”, alohton înseamnă „alt pământ” nu specii de animale. Allos=alt iar khthoon=pământ în greceşte. Iar alohton se referă la o masă de roci de regulă mai veche, care sub influenţa scoarţei terestre se suprapune peste alt strat de roci mai nou. Tot în disertaţia PFI mai găsim şi faptul că pierderea habitatelor naturale se datorează „extinţiei” speciilor. Adică, pierderea la Domnul a săracului Nea Ion, se datorează faptului că… a murit! Extinţie=stingere, dispariţie, moarte, încetarea unei funcţiuni. Şi nu se termină bine „extinţia” că apar imediat „procesele ecologice” în loc de procese biologice. Care sunt acelea, nu se explică dar ecologia însăşi este o ramură a biologiei care studiază relaţiile dintre organisme şi ambianţa lor.

Toate aceste pleonasme şi confuzii le găsiţi  în primele zece rânduri ale lucrării „diplomatului în mediu” şi nu mergem mai departe pentru că impostura e evidentă. Continuăm însă să punem întrebări cu precizarea ca la întrebările 13-14 şi 15 s-au dat deja informaţii mai sus.

O sută  de intrebari pentru Asociatia Agent Green

1. Ca o organizaţie care vă interesează  natura urmăriţi postul TV Animal Planet. Drumurile de acces de acolo sunt utilizate pentru protecţia animalelor şi repopularea zonei. Este nevoie de asemenea drumuri şi în Munţii Vâlcan?

2. In munţii noştri se produc numeroase accidente atât printre turişti cât şi printre crescătorii de animale în luptă cu prădătorii. Multe mamifere sălbatice sunt rânite. Ne puteţi spune cum se pot salva rapid aceste fiinţe fără drumuri de acces?

3. O serie de agricultori au migrat la oraş lăsând zeci de hectare de teren în voia naturii. După dvs. e benefică această migraţiune fiindcă natura este lăsată „intactă” şi dacă da, ne puteţi da exemple de plante şi faună mică, ambele folositoare ce trăiesc în astfel de arii sălbăticite? Mucegaiul şi putregaiul din păduri trebuie „protejate”?

4. Vă propuneţi să faceţi situri de „informare ecologică”. Ne puteţi da adresa vreunui site pe care l-aţi construit, de tipul celor făcute la Tismana, cu hărţi  şi imagini din zonele protejate?

5. Aţi participat la vreo campanie internaţională  de promovare a Retezatului şi dacă  da cum se numeşte campania si cum se numeşte situl care promovează  includerea în circuitul mondial al Parcurilor Naţionale de pe întreg mapamondul?

6. Ariile protejate din zona Tismana sunt semnalate cu panouri, populaţia este avertizată să le ocrotească. In afară de panourile si banerele prin care insultaţi autorităţile aţi plantat vre-un panou de informare în vreo arie protejată?

7. Europa este plina de arii protejate prin care trec drumuri naţionale şi europene iar peste căile de rutiere de acces sau pe sub ele sunt amenajate poduri, podeţe sau tuneluri pentru trecerea animalelor. Aţi întocmit vreo hartă unde se necesită astfel de poduri în cazul DN 66A ?

8. Aţi citit probabil rapoartele de mediu ale comisiilor de specialitate ale autorităţilor publice. În afara de critici şi proteste primitive, aţi sprijinit concret vreo comisie pentru redactarea corectă a acestor rapoarte?

9. Aţi blocat drumuri şi v-aţi legat cu lanţuri, aţi pus afişe. De câte ori aţi făcut acest   lucru contra firmelor austriece după citirea unor informaţii de felul de mai jos?

„Beneficiind din plin de ajutorul guvernului Boc-Băsescu, trei cetăţeni austrieci GERALD SCHWEIGHOFER, OMAR MITTERMULLER şi BRUNO RUHDORFER sub acoperirea firmei SC HOLZINDUSTRIE SCHWEIGHOFER SRL din Sebeş, aparţinând grupului SPB INDUSTRIEHOLDING GmbH din Viena, au ajuns să deţină astăzi, în total, circa 7.000 ha de pădure în judeţele Bistriţa-Năsăud, Harghita, Hunedoara, Prahova, Suceava şi Vâlcea, bugetul RNP “Romsilva” fiind prejudiciat chiar în anul acesta de criză, cu sume de peste 60 milioane de lei noi. Sebeşul s-a transformat aproape într-un „oras austriac“. Grupul austriac Kronospan un lider mondial în producţia de plăci din lemn, a cumpărat două fabrici construite de compania italiana Frati. Fabrica MDF care produce fibre de densitate medie şi o fabrică acoperind circa 80% din producţia autohtonă de PAL – plăci din aşchii de lemn -  fiind şi singura capacitate de producţie din România de PAL melaminat. In 2003, o altă firmă austriacă, Holzindustrie Schweighofer, a ales Sebeşul pentru construcţia unei fabrici de cherestea destinată construcţiilor. Gerald Schweighofer – proprietarul companiei – a declarat că vrea să investească 20 de milioane de euro şi in achiziţionarea de păduri pe teritoriul României. Retailerul austriac de mobilă, kika în pofida crizei economice actuale îşi menţine strategia de expansiune în România achiziţionând terenuri în Constanta, Timisoara şi Oradea pentru centre comerciale.”

10. Pe site vedem că aveţi partenere de ONG-uri străine sprijinite de firme de acest gen. V-aţi luat măsuri de precauţie ca să  nu acţionaţi pentru interesele străine împotriva României?

11. Acum trei ani nu eraţi „diplomaţi”  şi „masteranzi”. Ne puteţi spune dacă ONG-uri sponsorizate de firmele austriece sau maghiare v-au sprijinit în obţinerea acestor „diplome”?

12. Pe site, sunteţi fără excepţie, „diplomaţi”. Ne puteţi  arăta măcar unul din dvs. o diplomă  de absolvire a unei facultăţi agreate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării pe care scrie la specialitatea de pregătire „diplomat”?

13. Citind pe situl dvs. precizarea definiţiei de PFI, „peisaj (sic!!!) forestier intact”  ne puteţi spune din ce curs al unei facultăţi agreate de MEC al statului român, aţi luat această definiţie?

14. Articolul PFI Retezat este întocmit de Markus Mauthe. Ne poate explica acesta dacă este român, sau unul din dvs. daca d-l Markus este străin, ce înseamnă „Extincţie”, fraza intreagă  fiind „Fragmentarea şi pierderea habitatelor naturale sunt principalele ameninţări pentru extincţia speciilor de plante şi animale”?

15. Preşedintele şi vicele asociaţiei sunt pe site „masteranzi” în ecoturism şi protecţia mediului. Ne pot spune ce înseamnă expresia „invazii de specii alohtone”? Sau a cărei ramură este ecologia şi ce înseamnă „proces ecologic”

16. Lucrează cineva din asociaţia Agent Green în viaţa publică? Din ce surse sunteţi plătiţi?

17. Câte persoane au putut avea loc de muncă  ca urmare a proiectelor pe care le-aţi făcut în domeniul protecţiei mediului?

18. Fundaţia Tismana derulează şi ea proiecte din domeniul turismului, totuşi, nu ne permitem nici cumpărarea de banere şi panouri, nici plimbări pe la televiziuni şi nici acţionarea unora in justiţie. De unde aveţi bani pentru toate acestea?

19. In cazul când pădurile noastre vor fi făcute praf de firmele austriece, când nu veţi mai găsi locuri de muncă  în România aveţi asigurate locuri de muncă  în Austria?

20. Când consideraţi posibil un Tur de Ciclism Tismana, Tg. Jiu- Petroşani, Lupeni, Baile Herculane, Turnu Severin, Motru, Tismana aşa cum vedem că se fac la TV „Eurosport” circuitele de ciclism prin cele mai frumoase arii şi zone protejate din Alpi şi Pirinei?

21. Iată 3*7 =21 întrebări. Aţi fi pregătiţi să ne răspundeţi la 100?

ATENŢIE LA PSEUDO – ONG-uri

E plină ţara de farsori. Societatea civilă  a dispărut din România din cauza lor. Toţi patronii şi-au înfiinţat pe lângă  firma proprie şi un ONG pe care-l subvenţionează  şi pe care-l foloseşte în scopul de a ocoli fiscul. Popii iau cei 2% din impozit de la enoriaşi pentru a cumpăra maşină „pentru biserică”. Unii folosesc asociaţiile proprii, sau ale altora, pentru a-şi face lobby firmei, a o sprijini în licitaţii şi a avea acces indirect la presă. Grupurile de interese naţionale sau străine îşi atacă adversarii cu ajutorul campaniilor de presă ale ONG-urilor aşa cum face şi Agent Green. Sub nasul acestei asociaţii, dar şi a altora, Sebeşul a devenit oraş austriac iar pădurile din jur aparţin acum unor patroni austrieci.

Codrul nu mai e frate cu românul, România nu mai este ţară petrolieră de îndată  ce petrolul aparţine tot austriecilor, România nu mai este nici ţară agrară când Oltenia se deşertifică  iar sistemele de irigare construite de Ceauşescu s-au „evaporat”.

Nu mai avem nimic al nostru în România şi vedem cum interesele ei sunt făcute praf, chiar zilele acestea, prin marele câmp de bătălie numit Roşia Montană. Spre deosebire de DN 66A, aici interesele economice sunt enorme iar fojgăiala actuală poartă pecetea lui Băsescu şi a serviciilor lui secrete, fiind vorba de cel mai mare zăcământ mineralier – pentru ca nu e numai aur acolo – al Europei. Specialiştii instituţiilor de stat legate de acţiunea de exploatare de la Roşia Montana, ca şi în cazul DN 66A, au primit ordin clar să-şi dea avizul. Radioul şi televiziunile au pornit campania mediatică „pentru”. ONG-urile subvenţionate din străinătate au pornit şi ele campania „contra”, nu pentru că le-ar păsa lor de mediul şi patrimoniul dacic din România ci pentru că economia României s-ar dezvolta, ceea ce ar afecta, spre exemplu, ţara vecină Ungaria.

De altfel ungurii au şi câştigat o bătălie, reuşind o rezoluţie în UE pentru interzicerea prelucrării metalelor cu cianuri, hmmm! Tocmai ei, singurii din Europa care n-au zăcăminte de minerale pe teritoriul lor. Da, dar  oamenii care vor avea de lucru la Roşia Montană, nu vor mai pleca în Ungaria ca să facă munci de sclavi, să cumpere produse comerciale de acolo. Vedeţi ce interese ascunse sunt în spatele acelora care sunt împotrivă? Întocmai ca Agent Green, care se declară pentru natura plină de verdeaţă dar în realitate este un erbicid deosebit de periculos pentru pădurile României, deviind atenţia de la adevăraţii distrugători ai pădurilor din România.

Interese ascunse sunt şi în spatele celor care se declară  „pentru”. Marele marinar Băse vede şi el ceva „de lucru” pentru români dar cel mai mare drag îl are în bătălia asta, pentru că mai pune de-o ctitorie proprie pentru a rămâne în istorie. Şi pesedistul gorjean Toni Greblă se declară „pentru”, tot pentru populismul ieftin numit „grija pentru om”. Ce contează, zice el, cine exploatează acolo? Taxele pe profit, revin statului român, acolo vor lucra românii, industriile adiacente vor fi româneşti (oare?), se va cumpăra petrol românesc (păi nu mai este al PETROM – ului austriac?), vor lucra excavatoare româneşti (de unde?) şi multe alte gogoriţe.

Bine, bine, să zicem că, vom vinde in draci petrol românesc, vom avea de lucru, întreprinderile vor prospera şi  taxele pe profit vor fi date României ca şi când ar lucra o firmă românească.

Dar aurul? Mai e al nostru? Doar n-o să  ni-l lase canadienii cadou!

Tismana, mai, 2010

_________________

ALEGERILE PARLAMENTARE 2008: PERPETUAREA CIRCULUI!

Marele circ, marea bălăcăreală naţională numită la noi campanie electorală, nu va schimba cu nimic avortonul politic românesc clocit timp de două decenii. Atât timp cât punctul opt de la Timişoara a rămas o vorbă goală, România aşteaptă degeaba la uşa clubului democraţiilor europene. Ea se prezintă mereu în forurile occidentale cu aceleaşi ţoale soioase cumpărate cu un leu de la maidan. Aceleaşi mutre, acelaşi tip de politician român buimăcit, ameţit, bâiguit, idiot şi stupid, în al cărui discurs – şablon vezi apocalipsa când vor guverna alte partide şi raiul pe pământ când va guverna partidul propriu. Un politician fără imaginaţie, incult, stâlcind limba română cu omniprezentul „să va spun un lucru” sau alte „perle gramaticale” cu originea în mahalalele dâmboviţene.

Până şi Academia Română a fost nevoită să facă un apel, absolut zadarnic, ca discursul politic să fie dezbărat de „agresivitate, trivialitate, precaritate gramaticală şi sărăcie lexicală”. Apărut la 1 noiembrie a.c. în jurnale, apelul a avut ca efect capete sparte, ochi umflaţi şi nasuri pline de sânge în locurile de afişaj electoral, unde „uninominalii” îşi etalau mutrele tâmpe alături de sloganele lor groteşti.

Uninominalii salvând România! Halal! Diversiunea „votului uninominal” nu este decât o cioară vopsită menită să perpetueze la putere această gaşcă intrată în spontanul maselor sub numele de „cloacă politică”. Chiar aşa! Atât s-au bălăcărit între ei politicienii noştri încât şi-au dat singuri porecla.

De ce este „votul uninominal” o diversiune pentru perpetuarea vechii clase politice, v-am mai spus: tot gaşca preşedintelui filialei judeţene de partid întocmeşte tabelul cu candidaturile din colegii precum întocmea şi listele de până acum. În frunte „capii”, pentru colegiile unde de regulă se votează partidul propriu, la coadă „pleava”, trimisă să se lupte în colegii unde partidul n-are nici o şansă. Şi aceiaşi gâlceavă judeţeană pentru tabel ca şi pentru „vechea” listă, acelaşi obicei pentru cei nemulţumiţi: a-şi face loc la sânul altor partide. Vom vota deci aceiaşi Mărie, cu altă pălărie.

Sunt în unele colegii oameni „noi”? Hmmm…! Nişte „cobai politici” cum am mai spus. Ce şanse ai tu ca scriitor, actor, sportiv medaliat sau academician într-un colegiu unde candidează Năstase, Tăriceanu, Prostănacul sau Dragă Stolo?

Ce şanse ai tu, biet visător al unei democraţii autentice, în faţa tandemului Dragă Stolo – Băse care „privatiză” – citeşte înstrăină – întreaga industrie a României marilor companii economice din lumea largă în scopul de a-şi asigura primele fotolii aurite ale ţării? Pentru campaniile electorale murdare, companiile străine ce sug România în draci bagă miliarde în televiziuni, ziare, diversiuni Internet şi lideri de opinie. Analiştii aceia „politici” care-ţi iau vorba din gură, numai ca să zici ce vor ei, nu vă sar în ochi? Ehei, s-au dus vremurile cu spioni, agenţi ai serviciilor secrete străine care acţionează pentru destabilizarea industriilor concurente din lume şi furt de tehnologie. Astăzi sunt cumpărate cu totul chiar serviciile secrete din România iar spionii sunt „personalităţile” serioase şi dragi, cărora le savurezi pe micile ecrane spusele, seară cu seară.

Să ne mai mirăm că nu mai avem nimic românesc prin România decât ţăranii, omul de rând? Credeţi că întâmplător avem un număr de servicii secrete egal cu numărul serviciilor secrete din şapte ţări occidentale luate împreună? Când pesedist, când penelist de serviciu temporar, când omul feroce al răcnetului actual pedelist, credeţi că întâmplător Dragă Stolo se află pe primul loc în sondajele care se fac pentru viitorul prim ministru al României? Credeţi că întâmplător guralivul Băse a reuşit să-şi urce propriul partid pe primul loc în sondaje? Iată, România bate recordul de întrebări şi mirări. Care partid precum PD-L-ul, fără program credibil, fără doctrină, aflat când pe stânga când pe dreapta, cu un populism ieftin şi agresiv, mai reuşeşte să aibă mereu în sondaje peste 30% din votul românilor? Credeţi că există deosebire între populismele lui Boc, Vadim sau Becali? Niciunul!

Urlatul, ţipatul, vorbitul sacadat, asortate cu datul din mână, bătutul cu pumnul în masa de prezidiu, zbieretele admirative ale propriului auditoriu, asta este imaginea actualei campanii electorale. O campanie condusă din umbră de „consilieri” străini, capabilă a zăpăci din nou electoratul pentru un vot aiurea.

Aşa că ne pierdem timpul degeaba vorbind despre „noile alegeri” pe 30 noiembrie.

Circul alegerilor parlamentare de acum n-are nici un număr nou, de efect. Lipsesc soluţiile credibile, soluţiile economice şi sociale de dezvoltare durabilă, trainică a ţării care să slujească bunăstării meritate de noi toţi. Lipseşte competiţia ideilor bune în favoarea celor mai trăsnite, lipseşte moralitatea şi dialogul elegant pe scena publică. Lipseşte strategia pe termen lung a României, vorbindu-se doar despre „ce vom face noi patru ani cât vom fi la putere”.

Tone întregi de afişe, ştraifuri, pliante, banere, fluturaşi, fulare, şepci, pelerine, pixuri, calendare, mita de partid, organizarea mijloacelor de transport pentru alegători, asta-i campania românească. Peste toate, jurnalele şi televiziunile, o pleiadă copleşitoare de zăpăcit electoratul.

Alegeri pentru oameni noi? Vor fi doar câţiva. Care vor înlocui parlamentarii abandonaţi, rebelii din partidul mumă. În rest, se va perpetua clasa politică actuală prin diversiunea colegiilor. Iar „aleşii”, îşi vor relua curând fotoliul veşnic din parlament, stresându-ne cu mutrele lor neghioabe, burţile cât baniţa, cu maşinile şi vilele lor de lux.

Alegeri româneşti? Autoturisme cu difuzoare tip portavoce care sperie găinile ţăranilor de prin sate.

Prof. NICOLAE N. TOMONIU