~Adrian Botez: „Pastele orbilor şi cel al părtăşirii“

„MODERNIZAREA” PAŞTELUI…

nu-L mai plânge – astăzi – nimeni pe Hristos

nimeni nu-i mai simte dorul Lui de noi

Crucea-I grea n-o îndurăm – direct – pe os

nici hidosu-i strigăt  – horcăind în toi!

****

…nevinovată carne să înghită

în vina lui mereu deschisă-a poftă

oricine-i pregătit – smerit – să mintă

să cumpere privata lui Golgotă…

****

a pregătit ciocane şi piroane

spectacol: ţâşnirile de sânge

turbat – vampiric – delicii noi – saloane

****

cu-orgii şi vome: nu mai ai când plânge…

…doar în pridvor ceresc Maica suspină:

„Fiule, seacă-izvorul lor de vină!”

***

____________

ADEVĂRAT ŞI MERITAT

e fariseică lumină-n casă

Paştele-i nou viclean prilej de vomă:

nu mai e sfântă nicio masă -

se-apropie porunca de Sodomă!

****

Hristosul e uitat – de toţi – pe Cruce:

cioplim – din fapte – răstigniri moderne…

se zguduie pământul şi se duce:

nebunii hohotesc – deschid caverne…

****

nebuni se suie toţi – cu chiuială

pe leşul crimei lor – pe bietul miel

şi vor – toţi – mântuiri de mântuială:

****

gândul tarabei-i Paştele – nu El!

…nu vă împingeţi – nu tot cereţi grad:

vă veţi ghionti – la hurtă – toţi – în iad!

____________

PĂRTĂŞIRE

Hristoase, Tu, lumină nepătrunsă

Tu, rege peste-ntunericul de-amurg –

pune-Ţi  – pe pieptul meu – mâna-Ţi străpunsă

redă-mă Ţie – din toate câte curg!

****

Hristoase,-ncoronat de spini – lucind scuipaţi –

şi sânge şi batjocură pogoară

să împărţim şi frângeri şi puteri – ca fraţi

acum – când lumea s-a aprins de seară…

****

stinge-mi – Hristoase – peste ochi – mii stele

prăvale – peste mine – de cer lespezi

clopote bat ceas alb şi ceasuri rele

****

dar Tu de mine – frate – nu Te lepezi!

…în miez de noapte – îngeri Te vor cere:

voi fi părtaşul Tău, la Înviere!

____________

PAŞTELE ORBILOR

strigă orbii strop mărunt

de cerşiri şi jale –

lumea-i luată de la fund

iar pe Noua Cale!

****

strigă orbii-n uliţi largi

că tot dau de garduri:

capul poţi să ţi-l tot spargi

când crezi doar în narduri!

****

strigaţi – orbilor – că vine

Hristul cel de Foc!

ard pe cer numai albine

fir de busuioc…

****

strigaţi – orbilor – lumina

vi s-a spart în cloacă!

daţi-i Lui Hrist toată vina

luminări să facă!

****

pune-Ţi  – Hriste – mâna Ta

pe pleoapa-ngropată:

căci la Înviere-i da

privire curată!

___________

METANOIA

cu ghiold vârtos iudei te-mping spre pisc

şi n-au ştiut că Împărat Te-aşez!

prin suliţi te-au stins: noi raze – de nou risc

ei au aprins – astfel – şi un nou crez…

****

prin Calea Crucii – aprigă povară

ei ţi-aşterneau – în purpuri – Săvârşirea!

din zgreapţăn de scuipaţi şi de ocară

fără s-o vadă – -aprindeau Mântuirea!

****

…azi nu suntem sălbatici mai puţin

şi-s proşti mai mulţi şi tot mai fioroşi:

dară lucrarea-I  – prin sângerări şi spin

****

se face tocmai unde-s nori mai groşi!

…va fi o noapte preatainică  – şi-o stea

sub care crunţi duşmani  – fraţi s-or îmbrăţişa!

______________

LA OSPĂŢUL MÂNTUIRII

îngeri  şi-a trezit pe ramuri

cereşti lamuri

Sfântul Zarzăr!

****

pâlpâie lumini de raiuri

zeieşti graiuri

în Grădină!

păsări mii se aşezară

se-nchinară

pe-al Lui Umăr!

****

din toţi porii-asudă Lumea

Vin de Floare

Sărbătoare!

****

vin serafii toţi în iureş

vestesc gureş

Mântuire!

****

El zâmbeşte peste creste

şi din rane

face strane!

****

la Ospăţul Lui s-aşază

ca pe-o rază

Omenire!

____________

NOAPTEA SĂRBĂTORII

 

din şopotiri se-aprind – în nopţi – copacii

şi florile fecioare ard sub văluri:

cât de bogaţi mai pot fi toţi săracii

când doar ei văd averile din ceruri?!

****

tot m-a trezit migala de maeştri

care-au visat văpaie de petale:

măiastra boare-a mirilor tereştri

sunt răsuflări de îngeri – cer la poale!

****

da – m-a trezit Hristos în Sărbătoare:

a înviat – din răni – în cununie!

tot ce-i rănit – făcutu-s-a-n El floare

iar în treziţii oameni – nebunie!

…de câtă nebunie eşti chemat

Grădina s-o-nlumini din sfânt păcat?!

ADRIAN BOTEZ