~Cezar Adonis Mihalache: „Pactul cu necuratul“

E  adevărat, miza este uriaşă… Pentru cei aflaţi în vârful sistemului, instituţia publică se constituie într-un stup mult prea ispititor pentru a-şi mai face mustrări de conştiinţă în clipa în care se fac preş în faţa imposturii, agramatismului şi abuzului lui Traian Băsescu. Dar, ori cât de mare ar fi această angajare, ea nu poate asigura trepăduşilor băsescieni clemenţa ţării faţă de felul de abordare dintre ei, cei mai mulţi feluriţi şefi portocalii, şi licuriciul autohton.

 

Să-i spui aceluia care a împins sistemul sanitar sub ghilotina destructurării „Excelenţă”, este prea de tot. Oricare ar fi fost miza, întâmpinarea lui Traian Băsescu de către mai marii sistemului sanitar cu acest apelativ, este o ruşine. Este o jignire la adresa diplomaţilor de carieră, care şi-au câştigat dreptul la o asemenea interpelare după decenii de muncă, este o sfidare a tuturor acelora care au avut şi au de suferit de pe urma prezenţei lui „zeus” în olimpul imposturii guvernamentale.

Se prea poate ca şefii sistemului sanitar să-l fi măgulit în acest fel pe Traian Băsescu în încercarea sinceră, dar penibilă, de a-i câştiga „bunăvoinţa”. Bunăvoinţa acestuia de a nu-i huli. Pentru că, oriunde este invitat, Traian Băsescu sfârşeste prin a-şi arunca umorile frustărilor şi nepriceperii sale peste toţi cei aflaţi în preajma sa.

Traian Băsescu îi jigneşte pe toţi aceia cărora, îndreptăţit ori nu, le trece pragul De la judecători, magistraţi, la profesori şi medici. Pentru că acesta este felul în care îşi maschează el incompetenţa. Şi nu face acest lucru dintr-o emotivitate dată de înţelegerea amplasarii sale abuzive în mijlocul sistemelor pe care le vrea „reformate”, ci dintr-o agresivitate viscerală. O agresiune la adresa bunului simţ, profesionalismului şi priceperii. Calităţi care, dacă lui îi lipsesc, încearcă să le facă desuete prin ridiculizare.

Mâna şi-a făcut-o pe spatele jurnaliştilor. Profitând de faţa fadă a jurnalismului tabloid, marjând pe prestaţia deplorabilă a fătucilor de presă, Traian Băsescu a reuşit la începutul mandatului său să decribilizeze presa într-o măsură uriasă. A avut de partea sa şi un public letargic care, găsindu-şi plăcerea desfătării în felul preşedintelui de a ironiza jurnaliştii, a favorizat practic tendinţele abuzive ale acestuia, pecinginea decribilizării întinzându-se într-o generalizare nedreaptă.

Apoi, tronând de-a dreptul peste războiul câştigat cu presa, prin decribilizarea judecăţilor acesteia ori ridiculizarea mogulilor finanţatori, Traian Băsescu a atacat şi restul sistemului, mai ales în partea lui public instituţională. A făcut-o prin „pacturi” cu sistemele, pacturi care, departe de a uni societatea, au destrămat de-a dreptul şi ultimele legături din interiorul acestora.

Şi prea mulţi au căzut în această capcană. Iar astăzi, după Educaţie ori Justiţie, istoria se repetă la nivelul sistemului sanitar. Acolo unde Traian Băsescu are nesimţirea de a solicita un „Pact cu Sănătatea”, deşi ar trebui ca marinarul eşuat să-şi facă poate propriul pact cu sănătatea. Cu sănătatea sa! Cu educaţia sa! Cu eleganţa şi minima decenţă! Cu toţi cei şapte ani de acasă!

De fapt, Traian Băsescu propune un pact de neagresiune a ideilor sale anti-româneşti. A dorinţelor sale de a sfârteca spitalele, de a introduce plăţi directe şi colaterale copleşitoare, totul pentru a extermina, prin imposibilitatea acelora care au ajuns să îngroaşe pătura săracilor din România şi care nu-şi mai pot asigura un minim de asistenţă medicală şi socială, ţara.

Suntem din nou în faţa unui pact cu diavolul. Un pact care se va sfârşi, ca în toate celelate cazuri, cu dezmembrarea sistemului şi punere lui în imposibilitatea de a-şi mai asigura, sub forma actuală de orânduire, funcţionarea. Căci, de fiecare dată când maleficul preşedinte a pus ochii ochii pe un sistem, sub pretextul reformării, s-a produs destructurarea. Să nu uităm că „pactul” lui cu Educaţia nu s-a limitat doar la aruncarea de înjurii asupra sistemului, nu s-a limitat doar în a-i face „tâmpiţi” pe absolvenţi, nu s-a redus doar la ironizarea dascălilor, ci şi-a închis cercul distructiv printr-o lege finală. Căci, Traian Băsescu vrea să asigure ciumei portocalii un teren defrişat de acele repere ce ne definesc ca naţiune, pentru a însemânţa mai apoi germenii ocârmuirii sale: corupţia, degringolada şi anarhia economică.

CEZAR ADONIS MIHALACHE