~Cezar Adonis Mihalache: „Pionul intereselor băsesciene“

Abia acum a venit, în mod real, momentul scadenţei politice. De abia de acum înainte, partidul care se va afla la guvernare va pierde, din cauza nemulţumirii sociale, procente pe scara eşichierului într-o asemenea măsură încât se va putea vorbi de repetarea „decontului” final plătit de PNŢCD: ieşirea din eşalonul politic al acelora care contează.

Într-un fel, prin intenţia introducerii moţiunii de cenzură, PSD-ul a căzut în propria-i capcană. Pentru că, de abia acum înainte partidul care se va afla la guvernare va deconta cu adevărat nemulţumirea şi chiar furia populară în tabloul alegerilor al următorului ciclu electoral. În fapt, doar în condiţiile în care democrat-liberalii ar reuşi să scape de povara guvernării, în urma moţiunii, ar avea o şansă reală să mai rămănă pe eşichier într-o prezenţă procentuală rezonabilă. La rândul lor, social-democraţii ar pierde dacă ar intra acum la guvernare toate procentele pe care le-au câştigat pe seama nemulţumirii populare pe care a provocat-o guvernarea democrat-liberală a ultimelor luni.

De aceea, varianta intrării PSD-ului la guvernare i-ar conveni de minune lui Traian Băsescu. Motiv pentru care, dincolo de sarcasmul de perdea, Traian Băsescu şi-a permis să lanseze „provocarea”, transmiţându-le social-democraţilor disponibilitatea (a se înţege interesul direct) de a-i lua la guvernare „dacă le iese moţiunea”. O preluare la guvernare care nu ar fi deloc în detrimentul PDL. Care nu ar pierde absolut nimic în eventualitatea ieşirii bruşte de la putere, ba ar avea doar de câştigat, în sensul refacerii (dintr-o opoziţie specifică situaţiei de recesiune economică pe care ar specula-o cu mult mai mult folos decât a făcut-o PSD!). Iar de câştigat ar avea şi Traian Băsescu. Pentru că, în ipoteza unui guvern social-democrat pe care să-l instaleze la acest mijloc de criză economică, Traian Băsescu şi-ar putea începe procesul de refacere a imaginii proprii. Ar povoca conflicte permanente cu eventualul guvern PSD, punându-i în faţă, de data aceasta, măsuri populiste, conştient fiind de faptul că guvernul nu le-ar putea accepta. Pentru că, România a intrat atât de adânc în groapă încât, în mod real, în următoarele 18 luni cel puţin, nu se poate vorbi de măsuri în favoarea cetăţenilor săi.

În asemenea condiţii, preşedintele Traian Băsescu ar putea demara un nou capitol conjunctural, blamând eventualul guvern PSD pentru nenorocirea şi chiar distrugerea ţării. Nu-ar mai smulge procentele de altădată, dar şi-ar reface măcar o parte a popularităţii, necesară , nu în perspectiva următoarelor alegeri (pentru că asta nu-l mai interesează pe Traian Băsescu), ci în condiţiile în care majoritatea PSD i-ar plăti ajungerea la guvernare cu aceeaşi monedă, iniţiind suspendarea sa.

PSD-ul a forţat, prin iniţierea ideei de introducere a unei moţiuni (care avea drept scop doar un joc de imagine strict populist), o cacealma. A mimat interesul pentru ţară, intrarea la guvernare ca un efort menit să convingă electoratul cât de interesat este partidul de ţară, dar, în realitate, în nici o clipă nu şi-a dorit aşa ceva. Numai că jocul a ajuns într-un punct în care social-democraţii chiar ar putea obţine ceea ce, de fapt, nu şi-au dorit. Iar aici se vede măestria lui Traian Băsescu în răsturanarea de situaţie.

Desigur, PSD-ul ar putea stopa totul prin oprirea procesului pe care l-a declanşat. Dar nu-şi permite să facă acest lucru în faţa electoratului său. Care ar fi definitiv dezamăgit.

Pe de altă parte, supărarea PSD-ului, a majorităţii sale, prin nucleul Ponta-Năstase-Dragnea, pe Mircea Geoană este cât se poate de justificată. Dar social-democraţii nu îşi permit să spună adevăratul motiv. Acela că, prin declaraţile făcute, Mircea Geoană a împins lucrurile (voit ori nu) în trendul dorit de Traian Băsescu.

Astfel, când Mircea Geoană a declarat că PSD-ul trebuie să accepte alianţe pentru a intra la guvernare, el a spus un mare adevăr. Ori, tocmai acest lucru nu a convenit PSD-ului lui Ponta. Care ştie că în acest fel chiar ar putea intra la guvernare şi ar risca să piardă imens în urma guvernării. Pentru că este evident, pentru cel puţin un an, chiar un an şi jumătate de acum înainte, partidul aflat la guvernare va trebui să deconteze nemulţmumirea socială. În vreme ce formaţiunile aflate în opoziţie ar creşte. Iar liderii PSD sunt conştienţi că partridul poate să obţină neintrarea la guvernare, şi continuarea mimării intersului pentru ţară, ca prelungire a jocului pe care l-au iniţiat în mod strict populist, dar inutil, doar dacă bravează, spunând că nu vor intra la guvernare decât singuri. Fără nici un alt partid alături. Ceea ce este imposibil.

Or, în condiţiile în care Mircea Geoană vine şi propune răspicat exact soluţia care nu covine PSD-ului în mod real (aceea care chiar ar putea duce formaţiunea la guvernare), supărarea unor lideri ca Ponta, Năstase ori Dragnea este firească. Chiar dacă afişarea ei în mod public este total ilogică.

Desigur, mai deranjantă decât mişcarea lui Geoană (şi pedepsirea lui de către partid) ar fi doar supărarea lui Traian Băsescu în urma pedepsirii preşedintelui senatului. Pentru că, împingerea pe tuşă pentru câteva luni, pentru cenzurarea eventualelor discursuri politice, a lui Mircea Geoană chiar de către partid, ar priva jucătorul de la Cotroceni de un important pion. Pentru că Mircea Geoană este (chiar dacă el s-ar putea să nu fie conştient de acest lucru; deşi este puţin probabil!) doar un pion de asalt al intereselor băsesciene. Şi nu un simple ghimpe în coasta unei părţi a PSD-ului.

P.S.

Dacă PSD va ajunge la guvernare şi va sfârşi prin a deconta nemulţumirea generală generată de accentuarea sărăciei din următoarele luni, în sensul în care se va prăbuşi electoral, reprezentarea „social-democraţiei” ar putea fi asigurată, pentru continuarea jocului democratic, de recenta invenţie politică, Partidul Popular al lui Dan Diaconescu. Care, în funcţie de necesităţile eşichierului şi-ar putea asuma inclusiv rolul de partid de reprezentare a adevăratei voci a poporului, acel partid de stânga care a lipsit în mod real din ’90 încoace.O formaţiune care i-ar putea recupera, pentu eforturile făcute, şi pe anumiţi  lideri de azi ai PSD-ului, puşi acum la colţ. Mai ales că, de exemplu, Mircea Geoană nu va mai putea atinge nici când în PSD poziţiile avute. Ceea ce nu va fi valabil în cazul armării sale pe linia unui alt partid „al poporului”.

CEZAR ADONIS MIHALACHE