ROMANIA FARA SOLUTII – Ionuţ Ţene: „Democraţia fanariotă“

Eram copil în întunecaţii ani 80, când tata lucra de dimineaţa până seara la o bază de aprovizionare cu „otrăvuri” pentru agricultură, iar mama după ce fusese maltratată de Securitatea clujeană şi dată afară de la serviciu- fiind printre primii şomeri ai lui Ceauşescu -, am trăit cea mai grea perioadă din viaţa mea. Locuiam în cartierul Mănăştur în care se lua curentul seara, zilnic, şi învăţam la lumina lumânării. Dimineaţa, bunicii mei, după ce stăteau la coadă de la orele două, veneau cu o pâne neagră şi mucegăită şi o margarină tare ca piatra. Carnea era un lux la sărbători şi atunci luată la negru. Nu aveam bani să trăim de pe o zi pe alta. Au fost ani în care mâncam o ciocolată la doi ani, iar o portocală o împărţeam cu felia de Revelion, împreună cu fratele meu. Televizorul era un lux de două ore, în care se aduceau laude Marelui Cârmaci. Aveam toate motivele să-l urăsc pe Ceauşescu din toată inim a mea de copil. Nu toţi o duceau la fel. >>>>