~Adrian Botez: „Consecinţele Tratatului de la Kyoto-Montreal“

ROMÂNI, NU VĂ VINDEŢI DREPTUL LA RĂSUFLARE!!!

“VI SE VA SMULGE PÂNĂ ŞI VĂZDUHUL DIN PIEPTURI!”

-         CONSECINŢELE TRATATULUI DE LA KYOTO-MONTREAL –

În 1963, apărea în librăriile din România volumul al II-lea al operelor SF (de fapt, orice scriere SF de bună calitate spirituală anticipează, fără greş, viitorul destin al umanităţii…) ale unui rus genialoid: Aleksandr. R. Beleaev[1]- Steaua Keţ . Acest volum conţinea şi un roman publicat în 1929: Traficantul de aer. Pentru prima oară în istoria ideilor terestre, se anuţa o posibilă criză ARTIFICIALĂ (ca toate crizele din ultimele 3 veacuri, “opera” ale Marii Finanţe Mondiale!),  fatală pentru omenire (evident, din pricina ticăloşiei, degradării Duhului uman, prin lăcomie egoistă şi criminală…), Criză a Văzduhului/Aerului…Un afacerist englez, Bailey, sprijinit de corporaţiile Vestului capitalist (uşoara tentă propagandistic-sovietică păleşte, în faţa esenţei problematicii puse în pagină…), construieşte în Siberia o instalaţie de aspirat aerul planetei, pe care intenţionează să-l vândă (îmbuteliat, în stare lichefiată, de preferinţă…) doar oamenilor bogaţi, cei săraci fiind şantajaţi şi ameninţaţi cu exterminarea prin sufocare: “O sută de mii de lire sterline gramul!” – urlă, în delirul visului său de dictator mondial, “mister Bailey”. Clauzele Programului său, formulate ultimativ, pentru omenire: “1-Instaurarea, în lumea întreagă, a dictaturii marii finanţe. 2- Exterminarea fizică a comuniştilor. 3- Mister Bailey să aibă monopolul vânzării aerului, măsură care va asigura imuabilitatea sistemului politic pe care îl va instaura”. Comentariul autorului romanului, cam ideologizat întru sovietismo-marxismul împărţitor al lumii pe “clase sociale”, cam în “limbaj de lemn” (dar cine mai vorbeşte normal, omeneşte, azi?! – azi, când nu mai contează nimic din latura divino-umană a omului…când ateismul aproape că a atins apogeul…), dar deloc departe de adevăr: “El/Bailey voia să perpetueze aservirea clasei muncitoare, oferindu-i doar posibilitatea să muncească, PENTRU DREPTUL DE  A RESPIRA(s. noastră), în sensul cel mai propriu al cuvântului!”

…Iată, în date istorice, istoria bătăliei DE ASTĂZI, pentru AER (de fapt, într-un subsidiar foarte bine şi cu grijă mascat: BĂTĂLIA PENTRU STĂPÂNIREA VĂZDUHULUI VITAL AL TERREI!!!) – AERUL PLANETEI TERRA DEVENIND OBIECT DE “BUSINESS”, DE BURSĂ!!!:

- în 1997, “160 de ţări negociază” (sursa: wikipedia) şi, apoi, prin Protocolul de la Kyoto, 141 semnează:   “prin Protocolul de la Kyoto, cele 141 de state semnatare – printre care si Romania – se obligau sa reduca in medie cu 8%, emisiile de gaze ce stau la ori-ginea asa-numitului efect de sera, pana in anul 2012. Reducerile se refera la trei dintre cele mai importante gaze: dioxid de carbon (CO2), metan (CH4) si oxizi de azot (N2O) – care se vor masura comparativ cu anul de baza 1990 (cu exceptia unora dintre tarile cu economie in tranzitie, inclusiv Romania, care au ca referinta anul 1989).

In schimb, protocolul nu a fost agreat de cel mai mare poluator al momentului, Statele Unite ale Americii, presedintele George W. Bush exprimandu-si public indoiala fata de rezultatele cercetarilor privind incalzirea globala. Pe de alta parte, SUA au dezvoltat o metoda clara si coerenta de vanzare-cumparare a drepturilor de emisie a noxelor, prin infiintarea bursei de credite de emisie la Chicago. In Europa, pana la aparitia directivei mult asteptate, modul de realizare a transferurilor de cote a ramas la latitudinea guvernelor, care s-au ferit, cel putin pana acum, de afacerile cash. Romania are la dispozitie doua mecanisme:  „Implementarea in comun“ (Joint Implementation) si „Tranzactiile cu emisii“. Ambele presupun un proces de transfer al drepturilor de emisii intre tara care are o cota disponibila si cea care vrea sa o achizitioneze. Iar aceasta din urma fie le tranzactioneaza direct, fie contribuie la un proiect comun si le achizitioneaza in contextul acestei colaborari”(sursa: Business Magazin, 21 noimbrie 2005).

-“Acordul prevede, pentru ţările industrializate o reducere a emisiilor poluante cu 5,2% în perioada 2008-2012 în comparaţie cu cele din 1990 (…)Pentru a intra în vigoare, trebuia să fie ratificat de cel puţin 55 de naţiuni (condiţie deja îndeplinită), care să producă 55% din emisiile globale de dioxid de carbon. Această ultimă condiţie a fost indeplinită în octombrie 2004 prin ratificarea de către Rusia a protocolul

Ţări participante

După Conferinţa de la Marrakech (noiembrie 2001), a şaptea conferinţă a părţilor semnatare, 40 de ţări au ratificat Protocului de la Kyoto.

În octombrie 2004, Rusia, responsabilă pentru 17,4% din emisiile de gaze de seră, a ratificat acordul, lucru care a dus la îndeplinirea cvorumului necesar pentru intrarea în vigoare a protocolului. În noiembrie 2004 ţările participante erau în număr de 127 inclusiv Canada, China, India, Japonia, Noua Zeelandă, Rusia, cei 25 de membri ai Uniunii Europene împreună cu România şi Bulgaria, precum şi Republica Moldova.

Ţări neparticipante

Printre ţările care nu au ratificat acest protocol se află şi Statele Unite, responsabile pentru mai mult de 40% din totalul emisiilor de gaze de seră (anunţ făcut în martie 2001)” (sursa: wikipedia-enciclopedia liberă).

-         Iată ce anunţa Adevărul.ro, în 8 august 2009:

“Organizaţia Naţiunilor Unite a adoptat un nou tratat împotriva poluării

Guvernele din 190 de ţări au semnat un acord de grăbire a eliminării unui gaz cu efect de seră foarte nociv pentru stratul de ozon. Acordul prefaţează întâlnirea care va avea loc mâine şi va fi găzduită de noul secretar general al ONU, Ban Ki-moon, unde vor participa 70 de şefi de stat în intenţia de a iniţia un nou tratat internaţional care să înlocuiască Protocolul de la Kyoto.

Este pentru prima dată când statele sărace şi marii actori politici internaţionali colaborează pentru reducerea poluării, considerată cauza principală a încălzirii globale. Chiar şi administraţia Bush se alătură iniţiativei de la Montreal, până acum SUA refuzând să fie membru al protocolului de la Kyoto.

“Faptul că India, SUA şi China, statele cele mai importante care nu au aderat la pactul de la Kyoto, participă la această întâlnire, e un semn promiţător pentru protocolul care va fi valabil după 2012, când Kyoto va expira”, a spus John Baird, ministrul mediului canadian.

The United Environment Programme (Unep) a sărbătorit cu această ocazie 20 de ani de la iniţierea Protocolului de la Montreal, un acord de mediu care este, de asemenea, punct de plecare pentru noul tratat.

Specialiştii consideră chiar că Protocolul de la Montreal a fost cel mai eficient dintre tratatele de gen. În urma descoperirii găurilor din stratul de ozon de deasupra Antarcticii, acest tratat a impus reducerea substanţelor considerate responsabile de acest lucru, şi anume gazul HCFCl (hidroclorofluorcarbon) folosit predominant în instalaţiile de refrigerare.”

…S-ar părea că pertractările de la Kyoto şi Montreal aduc binele, pacea şi fericirea, peste toate popoarele lumii din veacul XXI…şi “găurile” (?!) arctic-antarctice se vor astupa!!! Ia să vedem dacă chiar aşa este, cu adevărat (spicuim, într-un ritm care vrea să sugereze evoluţia fenomenului de păcălire cinică a umanităţii, deci, şi a României…) – …începem cu un articol cam romanţios în formă (deşi, în esenţă, extrem de adevărate sunt alegaţiile sale!), în sensul că este destul de multă cecitate, în perceperea tendinţelor reale, cinice, ale fenomenului, trecut prin filtrul barbar/bestial al politicii financiare, complet anti-umane:

-“ Liderii G8, întruniţi la începutul lunii într-un summit la Aquila, în Italia, au propus statelor lumii ca, până în 2050, să fie redus cu cel puţin 50% nivelul emisiilor poluante la nivel mondial. Statele dezvoltate ar urma să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 80% până în acelaşi an, raportându-se la nivelul înregistrat în 1990 sau în ultimii ani. Nu este prima întrunire internaţională în cadrul căreia puternicii acestei lumi fac declaraţii sforăitoare cu privire la probleme de mediu. Până în prezent, nu au fost adoptate prea multe măsuri concrete şi cu efecte vizibile în practică. Dimpotrivă, situaţia este tot mai gravă.
Comitetul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice, creat în 1988 de către Organizaţia Mondială pentru Meteorologie şi de Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu, avertizează că în ultimii ani temperatura medie a crescut cu aproximativ 3°C, iar în ultimii 50 de ani Pământul a suferit o încălzire de aproape 1°C. Temperaturile arctice au crescut de două ori mai mult în ultimul secol şi, dacă emisiile de gaze de seră vor continua să crească în ritmul actual, temperatura medie va fi mai mare cu 3°C în acest secol, o temperatură care va arunca lumea în pragul unei noi ere glaciare.

Să nu ne mirăm dacă în trei-patru ani clima se va schimba radical în Europa şi va provoca o foamete cumplită care va ucide milioane de oameni. Un raport al Pentagonului precizează că Marea Britanie şi ţările nordice vor fi afectate în curând de o climă siberiană, iar verile vor fi tot mai fierbinţi, provocând o şi mai rapidă topire a gheţarilor. Iernile vor avea temperaturi foarte scăzute, similare Siberiei, afectând mai ales ţările limitrofe Atlanticului de Nord. Planeta se duce de râpă.

Lumea este un dar al lui Dumnezeu. Omul nu este altceva decât un biet administrator al acestei lumi. Planeta ne este casă, dar nu ne este în proprietate. Ne-a fost dăruită doar cu împrumut. Lumea a primit prin om posibilităţi noi de mişcare şi devenire, însă, în esenţă, lumea a rămas aceeaşi sau, mai bine zis, ar fi fost normal să rămână neschimbată. Omul se comportă cu planeta ca un stăpân rău şi criminal. O silueşte, o pângăreşte. Planeta este bolnavă şi va reacţiona împotriva viruşilor care o afectează, adică împotriva noastră, a oamenilor răi, nepăsători şi ignoranţi. Doar câteva zeci de luni, nu multe, ne mai despart de momentul în care nu va mai fi cale de întoarcere.”(cf. GAZETA DE SUD – cotidian al oltenilor de pretutindeni, Anul 14, nr. 4507, marţi, 14 iulie 2009 – art. Planeta bolnavă – de Marcel RĂDUŢ SELISTE).

…Ia să vedem cum lucrează, de fapt, cu un spirit practice înmărmuritor, “Bailey”-ii de azi, din Vest/Apusul Apunător, dar cu cozi de topor în Guvernul şi Finanţele româneşti:

- “România ar trebui să-şi reducă până în 2012 emisiile poluante cu 8 la sută în raport cu anul 1989.

Cu o industrie poluantă, România a emis atunci în atmosferă peste 250 de milioane de tone de bioxid de carbon echivalent.

După reducerea drastică a activităţilor din industrie prin închiderea sau reducerea activităţii la mai multe combinate, România a coborât în ceea ce priveşte emisiile poluante la sub 150 de milioane de trone de bioxid de carbon echivalent.

Diferenţa de 60-70 de milioane de tone de bioxid de carbon dintre ceea ce emite industria românească şi ceea ce ar avea voie să emită poate fi vândută unor ţări cu o industrie poluantă dar care nu vor să-şi reducă activităţile economice.

Până acum, România a cedat unor ţări ca Olanda Danemarca, Suedia sau Austria din cota sa de emisie a gazelor cu efect de seră în schimbul unor investiţii cu o tehnologie mai puţin poluantă. Valoarea investiţiilor depăşeşte 10 milioane de dolari” (cf. BBC ROMANIAN.CO – art. România vinde aer curat , de Sergiu Şteţ ).

- Şi, pentru a ne înrobi şi mai repede, pentru a ne şantaja mult mai…”la sânge” (adică, cu cuţitul sufocării la os…!!!), iată ce dezvăluie Eco Magazin, din 26 septembrie 2007, prin art. România poate exporta certificate de aer curat:

“Romania a fost tratata discriminatoriu atunci cand i s-a redus cu peste 20% nivelul planului national de alocare de certificate de emisii de dioxid de carbon de catre Comisia Europeana! (…)

Europa ne taie din ratiile de poluare

Romania a pierdut o cincime din cota de dioxid de carbon pe care a cerut-o de la oficialitatile europene de la Bruxelles. Creste factura pe care economia trebuie sa o plateasca continua… (…)

Certificatele de emisii, la vânzare

POLUARE. Un mall din Norvegia vinde, începând de sâmbătă, certificate de emisii de dioxid de carbon, la un preţ de 165 de coroane norvegiene (30,58 dolari) pe tonă, potrivit Reuters (…)

C.E. a stabilit cotele de certifcate cu efect de sera

Comisia Europeană a aprobat vineri planul pentru România de alocare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. Este vorba despre 74,8 milioane de certificate pentru 2007”…

…Şi iată ce se scria, tot în Business Magazin, încă din 21 noiembrie 2005 (art. Şi aerul se vinde, nu-i aşa?):

- “In sfarsit, Romania are de vanzare un produs pentru care nu trebuie sa faca marketing. Este inodor si incolor, dar poate aduce Romaniei peste un miliard de euro in urmatorii sase ani.

In sfarsit, Romania are de vanzare un produs pentru care nu trebuie sa faca marketing. Este inodor si incolor, dar poate aduce Romaniei peste un miliard de euro in urmatorii sase ani.

Din 2006, sute de companii straine se vor aseza la rand pentru a intra in Romania. Dar nu pentru a investi, ci pentru a cumpara aer. Da, ati citit bine! Cote de aer curat, pentru care ei spera sa dea cat mai putini bani, iar noi sa primim cat mai multi. Asta deoarece, de la inceputul anului viitor, intra in vigoare directiva care va pune in aplicare Protocolul de la Kyoto, care va lansa pe piata tranzactiile cu emisii de noxe in Europa. Asteptat cu sufletul la gura de marii poluatori ai lumii, comertul cu drepturi de emisie are la baza un principiu cat se poate de simplu: fiecare intreprindere primeste un certificat anual care specifica foarte clar cantitatea de noxe pe care are dreptul sa o degajeze in atmosfera.

In cazul in care cantitatea alocata este mai mare decat cea produsa in decurs de un an, surplusul poate fi vandut companiilor care-si depasesc drepturile de emisie(s.n.). Ce ar avea Romania de castigat dintr-o astfel de afacere? Trebuie sa cream mecanismele pentru a putea atrage aproximativ un miliard si jumatate de euro prin Protocolul de la Kyoto, dar trebuie in continuare sa promovam proiecte, atat cu tari europene, cat si cu alte companii interesate, spune ministrul mediului, Sulfina Barbu. Dupa cum se arata in Strategia Nationala privind schimbarile climatice, Romania are disponibile cateva zeci de milioane de tone de dioxid de carbon anual. Pentru prima perioada de transfer de emisii, 2008-2012, sunt peste 200 de milioane de tone de drept de emisii pe care le putem vinde, a declarat pentru BUSINESS Magazin Ioan Purica, consilier la Ministerul Mediului. (…)

(…)Oficialii romani au preferat proiectele de tip Joint Implementation (JI), intrucat acestea implica si o retehnologizare a domeniilor prioritare. Prin astfel de memorandumuri incheiate cu Elvetia, Norvegia, Olanda sau Danemarca, Romania a beneficiat de implementarea a 10 proiecte comune, insumand o reducere de emisii de gaze cu efect de sera de aproximativ 7,2 milioane de tone de CO2, arata datele furnizate BUSINESS Magazin de Ministerul Mediului. Cel mai mare proiect JI a fost constructia a doua centrale termice pe baza de rumegus (Vatra Dornei si Intorsura Buzaului), in valoare de 14 milioane de euro.

Pana in 2012, Romania va trebui sa reduca gazele cu efect de sera pana la echivalentul a 20 de milioane tone de CO2, fata de anul 1989, cand in atmosfera se degajau aproximativ 250 de milioane tone de CO2.

La aceasta ora, tona de carbon, cum este denumita, se vinde la preturi intre 3,5 si 10 euro, insa specialistii sunt de parere ca acestea ar putea scadea intr-un viitor nu prea indepartat, o data cu intrarea Rusiei pe piata emisiilor de noxe. Chiar si in aceste conditii, la un pret estimativ de 5 euro, sumele estimate de Ministerul Mediului ar putea fi atinse.

Unde vor ajunge toti acesti bani? Avem de acoperit costuri de mediu si vinderea cotelor de carbon va fi de mare ajutor, spune Ioan Purica. Mai precis, oficialii intentioneaza sa amortizeze o parte din costurile pe care Romania trebuie sa le suporte in urmatorii ani pentru armonizarea acquis-ului in domeniul mediului tocmai cu sumele obtinute din vanzarea creditelor de carbon. O armonizare care, trebuie spus, nu e ieftina deloc. Conform datelor Ministerului Mediului, alinierea deplina la cerintele acquis-ului comunitar de mediu a fost estimata la circa 29 de miliarde de euro pentru intervalul 2004-2011.

De mai multe batai de cap si cheltuieli suplimentare nu vor scapa nici companiile din industria romaneasca. Pentru a ramane in joc dupa deschiderea acestei piete, va trebui sa produca in aceleasi conditii ca si competitorii lor din UE. Mai precis, sa lucreze cu echipamente performante, care reduc drastic poluarea. Prin urmare, cerintele dure ale UE referitoare la mediu vor determina o crestere substantiala in urmatorii trei ani a importurilor si productiei de echipamente antipoluare. Iar cererea e considerabila.  „Nu e vorba doar de combinate imense care produc ciment sau tevi si au nevoie de astfel de echipamente pentru a nu polua.

De exemplu, un IMM care se infiinteaza pentru a lucra in domeniul constructiilor trebuie sa aiba echipamente specifice pentru a putea functiona, explica Nicolae Fratiloiu, directorul firmei Frati Technics, importator de echipamente de acest tip. Romania reprezinta o piata dominata de importuri, cu un potential de crestere de peste 30% pe an pentru urmatorii patru ani. Piata de echipamente ecologice este greu de estimat acum, deoarece obligatiile referitoare la mediu impuse de perspectiva aderarii reasaza acum importurile, care in urma cu cativa ani erau aproape inexistente, adauga Fratiloiu, aratand ca vanzarile de echipamente de filtrare si purificare a aerului, precum si cele pentru retinerea la sursa a noxelor au crescut in acest an cu 25%, numai in sectorul IMM-urilor.

In cazul marilor poluatori lucrurile stau insa cu totul altfel. Este vorba de combinate construite in anii 60-70, in care nu s-a investit mai deloc de atunci si a caror singura sansa de a rezista dupa integrare este sa investeasca in protectia mediului, se arata intr-un document de pozitie a Ministerului Mediului. Daca pentru o firma mica investitia pentru mediu se poate rezuma la un banal filtru de aer – care costa aproximativ 100 de euro -, costurile de retehnologizare ale unei companii mari pot ajunge la cateva sute de milioane de dolari.

In urma cu patru ani, cand au cumparat combinatul Sidex Galati, cei de la Mittal Steel s-au obligat sa investeasca in protectia mediului, pana in 2011, 76 de milioane dolari. Pana acum, jumatate din aceasta suma (aproximativ 38 de milioane de dolari) a fost investita in proiecte specifice de protectie a mediului (tehnologii, imbunatatiri ale capacitatilor de productie existente si echipamente noi), arata oficiali ai Mittal Steel.

In urma negocierilor cu oficialii UE, Romania a obtinut cele mai lungi perioade de tranzitie la capitolul Mediu. Astfel, firmele romanesti au la dispozitie noua ani pentru se alinia normelor europene de mediu fata de cei sase ani negociati de Polonia, de exemplu.

Rezumand, se iau urmatoarele ingrediente si se amesteca bine: fenomenul de sera, politicile agresive de marketing care au invatat oamenii sa vanda pana si nisip in desert si fobia tot mai gene-ralizata ca aerul curat ar putea sa dispara. Melanjul astfel obtinut se trece prin cateva tratate internationale de mediu si se obtine o piata la scara unei planete, in care ozonul a devenit o marfa in jurul careia se invart afaceri de ordinul miliardelor de dolari. Afaceri care, de aceasta data, nu vor mai ocoli Romania (s.n.)”.

…Vă daţi seama, oameni buni, ce imensă, ce planetară mârşăvie se pune la cale, pentru popoarele sărăcite, NU SĂRACE?! PROSTITE, NU PROASTE!!! “In cazul in care cantitatea alocata este mai mare decat cea produsa in decurs de un an, surplusul poate fi vandut companiilor care-si depasesc drepturile de emisie” … – dar cine, care derbedei îşi permit să stea la “robinetul cu aer” al Lui Dumnezeu, precupeţind aerul Planetei Albastre şi stabilind “cotele de toxicitate a aerului”?! Păi, cine alţii decât derbedeii din organismele internaţionale, controlate de Francmasoneria care, acum, în sfârşit, a ajuns să mancurtizeze omenirea, încât să nu-şi mai dea seama că, dacă tot ar fi ceva adevărat cu Drepturile alea ale Omului, păi primul drept ar fi CEL LA VIAŢĂ, DECI LA AER!!! Nu are nimeni căderea, autoritatea etc. (afară de Atoatecreatorul!), nici individ/”Bailey”, nici organizaţie trans-supra-naţională ONU (care face caz şi operează cu nişte elemente ale unei birocraţii obraznice, BA CHIAR DEMENTE, asupra vieţii umanităţii terestre, cum sunt peticele de hârtie de la Kyoto-Montreal…)  de a-şi aroga dreptul asupra VĂZDUHULUI LUI DUMNEZEU (cum nici asupra munţilor, apelor etc., că tot veni vorba…), SĂ NI-L SMULGĂ DIN PIEPTURI!!!

Căci, în definitiv, aceste secături şi pramatii internaţionale, cu un tupeu infinit, creează crize din nimic (Satana=Marele Iluzionist!!!), pentru a-şi lărgi, demenţial-agresiv, dreptul la vânzare-cumpărare-profit, ajungând să vândă ce nu-i aparţine nimănui şi să-şi umfle buzunarele cu horcăiturile noastre de sufocare!!! OZONUL ŞI HORCĂITURILE DE MOARTE PRIN SUFOCARE AU DEVENIT, PRIN ACEŞTI POTENŢIALI “MUSAFIRI DE BALAMUCURI” – MARFĂ!!! “Fenomenul de sera, politicile agresive de marketing care au invatat oamenii sa vanda pana si nisip in desert si fobia tot mai gene-ralizata ca aerul curat ar putea sa dispara. Melanjul astfel obtinut se trece prin cateva tratate internationale de mediu si se obtine o piata la scara unei planete, in care ozonul a devenit o marfa in jurul careia se invart afaceri de ordinul miliardelor de dolari.”

Da, profitând de torpoarea noastră spirituală vremelnică, ne înşeală şi ne fură văzduhul din piept! Căci tratatul şi “trasul în piept”, cu privire la “cota de aer” la care bandiţii şi demenţii lumii ne fixează viaţa – reprezintă, de fapt, expresia grabei Marii Finanţe Mondiale (acum , din Norvegia, apoi, din Olanda, Franţa etc. ), de a-şi muta fabricile şi uzinele propriilor lor corporaţii (atât de clar identificate de regizorul american genial, Michael Moore, drept “satanele lumii moderne”!), pe teritoriul unei Românii în care, prin cozi de topor demne de procese pentru cea mai înaltă trădare de Neam (Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu, Emil Boc…), ne-au fost eliminate, cu o duritate unică în istorie, absolut toate obiectivele noastre industriale…INDUSTRIE ROMÂNEASCĂ – ZERO! – DECI POTENŢIAL STRĂIN DE OTRĂVIRE, NELIMITAT!!! Dacă poluam şi ne sufocam fără trădare, apoi măcar aveam noi în mâna noastră posibilitatea de a ne regla puritatea “văzduhului” din tării şi din plămâni…dar aşa, cu văzduhul aflat, “în efigie”, pe “hârţoagele” de la Kyoto-Montreal şi încheiate cu Norvegia, Olanda etc., nu vom mai fi stăpâni nici măcar pe văzduhul din plâmânii noştri…Magia Neagră a Satanei se va dezlănţui, cataclismic!!! Ne vom sufoca, PENTRU CĂ VOR, BESTIAL,  ALŢII, străini complet de neamul nostru, să se îmbogăţească peste/prin cadavrele noastre…!!!

…Şi, precum am (şi s-a) arătat mai sus, România a devenit, pentru motive care ţin de spiritualitatea ei zalmoxian-creştin-ortodoxă şi ţin de frica Satanei de Forţa de Duh Infinită a acestor realităţi ale fibrei ontologice româneşti, mai mult decât oricare alt stat/neam, ţintă de batjocorire, înşelare, şantaj construit cu speranţa aneantizării (câtă demenţă! câtă orbire le dă Satan, robilor săi!…”clienţi” la pierzanie sigură…) Dumnezeului Creştin, prin aneantizarea celui mai drept creştin dintre neamurile Terrei: “Afacerile care, de aceasta data, nu vor mai ocoli Romania” – se va dovedi, cât de curând, că aceste “afaceri” ţin mai curând de o strategie metafizică criminală şi de sacralitatea Neamului Românesc, ţin de invidia şi de exasperarea Satanei, în faţa sfinţeniei abisale, imerse, a acestui neam, atât de contradictoriu,  ciudat şi tainic…

…Până una-alta, însă, acest Neam Sacru trebuie să-şi apere sacralitatea Duhului Respiraţiei Sale Dumnezeieşti!

APĂRAŢI-VĂ SUFLAREA, APĂRAŢI-VĂ DUMNEZEUL VIEŢII VOASTRE CURATE! Neam al Românilor, români ai Neamului, nu vă ţineţi răsuflarea, în faţa poruncilor exasperate ale Satanei, ci, cu expirarea voastră de uragan, spulberaţi-ii cât colo pe agenţii Satanei, pe Bailey-ii Planetei Albastre…şi, prin spulberarea lor, veţi apropia şi vremea spulberării definitive a stăpânului lor din Iaduri!!!

NU VĂ TEMEŢI! DAR, ÎN PRIMUL RÂND, VEGHEAŢI ŞI ACŢIONAŢI, ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU – CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA!!!

RECUPERAŢI, PRIN BUNUL-SIMŢ, VĂZDUHUL LUI DUMNEZEU!!! NU VĂ VINDEŢI DREPTUL LA RĂSUFLARE!!!

…În finalul romanului lui Beleaev, un om extrem de simplu, dar cu suflet mare, iakutul Nicola, care a luptat, cu toată curăţia naivă a sufletului său de pescar din moşi-strămoşi (veghetori, de veacuri, asupra coloanei dublu-divine a zilei a doua a Creaţiei: apă şi aer…), văzând sinuciderea “explozivă” a lui “mister Bailey” (care, dibuit fiind de reprezentanţii umanităţii “tefere la cap”, înghiţise, benevol, nişte “bile” cu aer extrem de concentrat…), constată, liniştit, aproape flegmatic, în limba lui peltică: “A clăpat negustolul”…

…Dacă vom şti să veghem (mai bine decât asupra Roşiei Montane!) asupra a ceea ce Dumnezeu ne-a dat spre folos şi sfântă păstrare, şi noi vom putea zice, la fel ca iakutul Nikola, când vom constata eşecul, firesc din punct de vedere metafizic, al Satanelor Lumii: “Da, a crăpat un drac mare: MARELE ILUZIONIST-NEGUSTORUL VIEŢILOR NOASTRE, ÎNTRU VĂZDUHUL LUI DUMNEZEU…! Slavă Lui Hristos-Viaţa prin Respirarea Văzduhului de Lumină al Învierii!!!”

prof. ADRIAN BOTEZ

---

[1] – Aleksandr R. Beleaev (1884-1942) – scriitor rus. S-a născut pe 4 martie 1884, la Smolensk, în familia preotului Roman Beleaev – s-a stins din viaţă la 6 ianuarie 1942 (de foame…), în Ţarskoe Selo (de lângă Petersburg), ocupat, în acel an, de trupele germane. Nicio piatră funerară nu indică locul înmormântării sale. A studiat Seminarul Teologic (1895-1901). Din 19001, studiază Dreptul şi Conservatorul – devenind, în 1906, avocat, apoi, poliţist, administrator de revistă (Smolenskij vestnik) – 1915, educator la casa de copii, consultant juridic etc. Debut: 1915, în revista Protalinka: piesa-basm Tuşa Maria.

În 1915 e lovit de tuberculoza oaselor: 6 ani la pat, dintre care 3 în ghips. În această situaţie, studiază limbi străine, medicina, istoria, biologia, tehnica… – se interesează de absolut toate realizările noi ale ştiinţei.

Din 1922 revine la viaţa activă. Din 1923, stabilit fiind la Moscova, publică primele sale povestiri de ficţiune, în reviste: Războiul lumilor, Cercetaşul mondial etc. Primul succes de răsunet – 1925: Capul profesorului Dowell. Apoi: Omul care nu doarme, Oaspetele din dulapul cu cărţi, Poşta modernă peste hotare, Nici viaţă, nici moarte, Sălbaticul alb, Ideofonul, Insula corăbiilor naufragiate, Omul amfibie, Lupta în eter, Muntele de foc, Omul care şi-a pierdut faţa, Hoiti-Toiti, Plugarii subacvatici, Ultimul om din Atlantida etc. Stabilit la Petersburg din 1931, scrie: Cetăţeanul Insulei Eter, Săritura de nicăieri, Nava aeriană, Oaspetele din cer, Steaua Keţ, Ariel etc. În 1935, Ochiul magic. A scris peste 50 de lucrări ştiinţifice, dar şi 17 romane, zeci de povestiri şi articole, sute de eseuri.