~Al. Leitner-Moruzzi: Din „Inventarul monopolurilor“

Nu stiu cum este prin SUA dar, pe aici, sunt tot felul de chestii menite sa sporeasca profiturile bancilor. De exemplu, o firma, cat de mica, este obligata sa-si deruleze operatiunile financiare printr-o banca, contractata conditionat inainte de infiintare. Daca firma lucreaza cu cash, nu are voie sa tina sume mari in cassa, fiind obligata sa depuna sumele adunate peste zi in banca. Asta inseamna comisioane obligatorii, atat la depunere cat si la retragere. Tot aici, s-a dat o lege prin care esti obligat sa-ti depui o parte din asigurarile sociale intr-o banca privata, statul garantand numai sumele depuse, in caz de faliment al bancii. Sumele depuse sunt fabuloase (asigurari sociale pe zeci de ani), banca dispunand discretionar de ele pana la data pensionarii. Inca n-a beneficiat nimeni de o pensie privata ca sa vedem cum se vor achita bancile (care or mai exista atunci) de obligatii. Tot aici, s-au “aranjat” intelegeri intre casele de pensii si banci, pentru livrarea pensiilor pe carduri. Cunosc bine cazul unde, printre bancile “agreate”, din trei banci la “alegere”, doua sunt campioane la devalizare cu carduri falsificate. Astfel, una din bancile cele mai serioase (dar care nu stie sa unga), ING nu a fost agreata (poate pentru ca da dobanda de peste 8% la depuneri), preferandu-se BRD (cu probleme la securitatea depunerilor) sau BCR (campioana la comisioane), ambele cu dobanda 0% la depuneri. Asa ca nu trebuie sa mire pe nimeni ca suntem extrem de pesimisti …

AL. LEITNER-MORUZZI