~Alex Cetăţeanu: „Mai sunt locuri de trăit pe planetă…“

Am revenit la Montreal ieri noapte. Am facut un mic “tur de forta” la volan - Montreal, Toronto, Fort Wayne/IN, Chicago/IL si de acolo, soarta m-a dus in micuta localitate Longlac, situata in nordul provinciei Ontario. De la Chicago am plecat la ora 8 dimineata si am ajuns la Manitouwadge la ora 8 seara, unde am avut surpriza sa constatam (am fost cu un colaborator de la compania mea) ca soseaua, pana acolo – ireprosabila, intra in padure si nu mai avea asfalt, asa cum suntem bine obisnuiti. Am fost nevoiti sa ramanem acolo, la Manitouwadge. Intuneric bezna. Am “orbecait” pe strazile pustii care se terminau brusc in padure, pana am gasit deschisa o statie de benzina “Petro Canada”. A fost pentru noi ca o oaza in desert. Un barbat intre doua varste,deosebit de amabil si o fata frumoasa cu niste sani mai mult decat provocatori, nu s-au lasat cu telefoanele pana nu au gasit un “bed and brekfast”  si sa ne conduca cativa kilometri pana la o casa mica, inconjurata de padure. Cu toate indicatiile, ar fi fost greu de gasit, daca cei doi nu erau atat de amabili. O curatenie desavarsita –  intr-un loc fermecator si in plus – internet de mare viteza. Dar cine mai putea sa reziste la computer dupa asa drum lung ?

Am adormit “bustean” si ne-am trezit tot pe intuneric, la ora 6 dimineata. Gazda noastra (o femeie frumoasa) ne astepta cu cafeaua gata facuta, cu paine prajita, cereale, lapte si gemuri diferite. Cel de afine (blueberry ?) a fost cel mai bun.

Am aflat ca singura cale la Longlac este pe drumul semi-privat, pietruit, dar periculos – prin padure, peste doua ore de mers cu masina. Bine ca nu l-am circulat pe intuneric ! Pericolul cel mai mare, semnalizat la fiecare cativa kilometri pe soselele publice nu ara altul decat intalnirea neasteptata cu animalele care abunda prin acele locuri de vis. Pe primul loc in accidentele mortale si afla ciocnirile cu aceste magnifice creaturi numite in engleza moos si in franceza orignal (cred ca elan pe romaneste). In drumul spre Montreal, am vazut o reclama a unui  dealer de masini, care anunta cu litere mari: Avem masini noi, masini uzate si masini accidentate de moosi…

Ce locuri magnifice! Am ajuns cu bine la Longlac (unde am avut treaba)  si de acolo, dupa alte 15 ore de condus, la Montreal. Cand privesc pe harta – am parcurs numai un coltisor de America si cata imensitate !  Si cata liniste ! Au fost zone in care nu am intalnit o masina pe sute de kilometri. Mai sunt locuri de trait pe planeta…
ALEX CETATEANU (Canada)