~Alex Puşcaşu: „Un crin pentru somnul politicii“

Deocamdată este greu de spus la capătâiul cui se va aşeza noul crin al politicii. Al social-democraţilor sau la acela al liberalilor? Cert este că, prevăzător, Ion Iliescu a încercat o mişcare de polarizare a noului lider al liberalilor. Rămâne de văzut dacă această tactiva va funcţiona.

Declaraţia lui Ion Iliescu, un lider care şi l-ar fi dorit pe Crin Antonescu în partidul său, nu a fost nicidecum gratuită. Căci, dincolo de aparenţa afişată, aceea a disponibilităţii social-democraţilor de a colabora cu PNL-ul de după Tăriceanu, ea indica şi o teamă evidentă. Aceea de a nu vedea primii paşi ai refacerii Alianţei DA. Este motivul pentru care preşedintele de onoare al social-democraţilor a făcut asemenea declaraţii. În fond, terenul este bine pregătit. Şeful statului şi-a văzut visul cu ochii. A scăpat de Călin Popescu Tăriceanu din fruntea PNL-ului, iar de acum înainte vechile scenarii pot fi reluate, reîncălzirea supei portocalii devenind o opţiune cât se poate de viabilă.

În fapt, social-democraţii chiar au de ce să se teamă acum pentru locul lor în cupa puterii. Realegerea lui Tăriceanu le ar fi asigurat continuitatea prin promovarea pe mai departe a antipatiei liberalo-prezidenţiale. Dar lucrurile s-au schimbatr şi, cel puţin teoretic, noul drum al liberalilor depinde de echipa Crin-Orban. Mai mult chiar de felul în care va negocia trubadurul de serviciu.

Pentru moment, însă, social-democraţii se îmbată cu apă rece, încurajându-se singuri, prin mesajele retorice lansate de Adrian Năstase, care este convins că, în contextul actual, liberalii nu se vor grăbi să intre la guvernare. Şi asta pentru că nu ar avea de ce să-şi asume o guvernare de criză. Şi într-adevăr aşa şi este. Numai că nu prezentul îi interesează pe liberali. Sau mai bine spus pe Traian Băsescu.

De altfel, eventuala candidatură a lui Crin Antonescu la prezidenţiale nu ar avea de ce să-l deranjeze pe Traian Băsescu. Chiar dacă jocurile nu sunt făcute, nefiind înfăşurate încă pe ghemul politicii desfăşurat de la Cotroceni, şi presupunând că Antonescu ar fi un contracandidat „pe bune” împotriva lui Traian Băsescu, şeful statului nu ar avea de să-şi facă girji. Pentru că, în fond, liberalii ar ieşi la rampă cu un preşedinte care candidează pentru orgoliul liberalilor, dar care nu este prea interesat de eventuala sa misiune „providenţială” în fruntea ţării, iar Orban şi-ar împlini menirea de trubadur-şef al unei campanii prezidenţiale.

Toate acestea s-au văzut cel mai bine chiar înaintea congresului, când Crin Antonescu dat un mesaj liberalilor, pentru a-i polariza şi pe fanii lui Tăriceanu, despre ceea ce ar fi urmat să reprezinte noua sa politică. L-a etichetat pe Traian Băsescu drept „o codoaşă bătrână care păzeşte bordelul politicii româneşti”. Dar reacţiunea sa a fost de scurtă durată, după finalul fericit al congresului, revenind asupra declaraţiilor sale pentru a-şi cere scuze. Apoi, a mai făcut o eroare, dezvelindu-şi adevărata mentalitate, pornind a priori în logica competiţiei cu probabilitatea mai mare de a pierde decât de a câştiga. O gravă eroare pentru un posibil candidat la prezidenţiale care nu se opreşte aici si, dezvăluie, cu un romantism ingenuu (numai că în politică romantismul este dezastruos), că se teme mai mult de „perspectiva câştigului” decât de aceea a înfrângerii.

Da, probabil că Ion Iliescu şi l-ar fi dorit (acum) pe Crin Antonescu în PSD! Poate pentru faptul că Antonescu este inteligent, decent, „fără apetenţă în îmbogăţirea personală” (adică, o formă mai evoluată a sloganului său „sărac şi cinstit”) sau pentru că îl vede „din punct de vedere al felului său de a fi, mai aproape de social-democraţie”. Problema că şi democrat-liberalii şi-l doresc alături. Şi au mai multe şanse ca visul lor să se împlinească.

ALEX PUŞCAŞU