~Cezar Adonis Mihalache: „Dreptate pentru îngerii noştri!“

Nimeni nu-i poate aduce înapoi pe îngerii smulşi din lumea noastră de flăcările care au mistuit salonul de la maternitatea Giuleşti. Flăcările nepăsării şi ale incompetenţei…

Nimeni nu poate alina într-un fel suferinţa pe care o îndură cei salvaţi dintre flăcări. Şi nimeni nu poate alunga spaima care a cuprins zeci de mame. Este adevărat, răul a fost făcut, iar lucrurile nu mai pot fi îndreptate. Poate doar acolo, în ceruri, îngerii să capete ceea ce nu au primit aici, în scurtul lor drum.

Cu toate acestea, nu mai putem trece atât de uşor peste fapte. Nu putem merge mai departe aruncând pur şi simplu vina pe nefericita soartă.

Nu şi de data aceasta! Acum cineva trebuie să răspundă. Vinovaţii trebuie aduşi în faţa Justiţiei. Este singurul mod în care îi vom mai putea privi în ochi pe părinţii loviţi atât de năprasnic. Pentru că nici măcar un ocean de lacrimi vărsat o viaţă de acum înainte de fiecare dintre noi nu le va mai putea alina durerea.

Nu vrem răzbunare. Vrem însă dreptate. Pentru că nu mai aşa vom mai avea curajul de a spera că asemenea fapte nu se vor mai petrece. Pentru că prea mulţi copii mor în această ţară. Tragedia de la maternitatea Giuleşti a aruncat poate în umbră cutremurătoarea dramă petrecută cu numai o zi înainte. Când un copil a murit în urma unei banale fracturi. Şi celelate nenumărate tragedii petrecute într-o cadenţă înspăimântătoare în ultimii ani. Când lăstari după lăstari număram firele de viaţă retezate de o nefericită soartă. O soartă în care pare că eroarea umană este mai presus de minunea vieţii.

Acum, fel şi fel de specialişti se înghesuie să deplângă soarta copiilor arşi, aruncând-o tragedia în spatele „sistemului”. Iar de acolo, în cârca nedreptei conjuncturi economice a momentului.

Şi poate că, în parte, au dreptate. Dar, primele indicii relevă exact factorul de care ne era cel mai frică: eroarea umană. Împletită ori nu, este prea devreme pentru a spune, cu dezinteresul. Acestea par a fi mai presus decât însăşi vinovăţia morbidă a unui sistem sanitar dezastruos..

Şi nu trebuie să ne ascundem după degete. Mai ales dacă vom constata că nu doar „sistemul” a stat la baza cumplitei tragedii. Căci marota sistemului defectuos s-ar putea să nu mai acopere indiferenţa şi incompetenţa.

De aceea, trebuie să se facă Dreptate. Pentru ei, îngerii de care ne desparte acum o mare de neputinţă… Dar şi pentru părinţii care suferă ori chiar şi pentru noi, toţi ceilalţi, simpli spectatori ai acestei tragedii. Căci este cutremurător. Înainte de a fi apucat să le aştearnă numele pe certificatele de naştere, părinţii trebuie să le scrie numele pe crucile unui nedrept destin.

Un preţ uriaş plătit de câţiva îngeri pentru scurta lor trecere prin această lume.

CEZAR ADONIS MIHALACHE