~Cezar Adonis Mihalache: „Impozitul pe vulnerabilitate“

Acuzaţiile sunt grave. Mai ales în condiţiile în care România este membră Nato şi UE şi ar trebui, teoretic, să avem garantat un nivel de securitate similar ţărilor occidentale. Dar, se pare că am fost din nou daţi la o parte, fiind mai vulnerabili astăzi decât eram înainte de aderarea noastră la aceste structuri. Suntem expuşi oricând unui posibil atac informatic, care ar putea viza atât sectorul economic, cât şi pe cel al apărării, gradul de vulnerabilitate fiind cu mult mai mare decât în cazul altor ţări europene (chiar şi din rândul acelor aflate în zona “de convergenţă”).

Declaraţiile fostului ministru al Apărării, Teodor Meleşcanu, ar fi trebuit să pună pe jar întreaga societate. Ele au trecut însă neobservate, bine căptuşite de senzaţionalul şi facilul presei de mahala, o presă aservită majoritar şi dirijată politic spre orbirea şi asurzirea opiniei publice. Mişcările politice, jocurile la cacealma, în care singurul tras pe sfoară se dovedeşte a fi cetăţeanul, tot acest amestec al imposturii coroborate cu aservirea politică şi economică a unei părţi a presei (şi neputinţa celeilate de a rosti adevăruri) a făcut ca vorbele fostului ministru să treacă neauzite.

Şi totuşi, este vorba de acuzaţii extrem de grave… Dacă nu am fi fost membri ai unei structuri militare euroatlantice şi a unei configuraţii social-politice şi economice europene, poate că aceste ameninţări nu ne-ar fi şocat într-atât. Pentru că, într-un asemnea scenariu am fi avut cel puţin bine definită o strategie naţională de apărare. Dar, în clipa în care am devenit membri Nato (şi am fost integraţi întâi structurii militare „euro-atlantice” pentru a ni se scădea până la anulare nivelul de vigilenţă al sistemului de apărare împotriva spionajului economic, transformarea unei ţări într-o piaţă exclusiv de desfacere fiind parte a spionajului economic), a trebuit să lăsăm garda jos. Ne-am demilitarizat şi am scăzut nivelul de vigilenţă al serviciilor speciale, inclusiv a acelora din domeniul contraspionajului eonomic.

De fapt, acum aflăm că suntem singuri… Teodor Meleşcanu ne avertizează că asupra României planează ameninţări reale, de la izbucnirea unor conflicte la graniţele ţării, la afectarea voită a independenţei noastre energetice, de la spionajul clasic la acutizarea lipsei de securitate a spaţiului aerian. Astfel, principalul pericol „îl constituie sărăcia şi problemele care apar din cauza crizei economice”, un al doilea pericol ar fi „lipsa unei apărări a spaţiului aerian, deoarece România se află într-o zonă foarte apropiată de Orientul Mijlociu, unde sunt puteri nucleare în creştere, iar sistemul românesc antirachetă va expira din 2014”, un alt important factor de ameninţare fiind un posibil „atac cibernetic, care ar putea apărea în contextul crizei internaţionale”. Iar faptul că o spune un fost ministru al apărării este relevant. În plus, confirmarea spuselor acestuia de către un consilier prezidenţial (care merge chiar mai departe subliniind riscul unei posibile incursiuni militare „a cuiva, prin surprindere” la frontierele României, poate şi pentru faptul că, în contextul geopolitic actual, România a devenit o ţointă facilă şi atractivă cel puţin „din punctul de vedere al unor entitati neoccidentale”) reprezintă cu adevărat un fapt cutremurător.

Poate că declaraţiile fostului ministru trebuie într-adevăr legate de noul context, în care România şi-a anunţat retragerea trupelor din Irak. Plecând de la premiza că „pe cât plăteşti, pe atât primeşti”, este posibil ca nivelul de interes al marii Europe, în cazul unor atacuri îndreptate împotriva altor membre UE, să fie „armonizat” în măsură contribuţiei (iar când ne vom retrage şi din restul teatrelor de lupte vom deveni probabil şi mai vulnerabili). Şi totuşi, am cheltuit enorm pentru a ne „demilitariza”. Am plătit şi plătim taxe uriaşe pentru favorul de a ne număra printre membri Nato şi UE, ne-am trimis copii la moarte pentru cauze străine poporului nostru, ne-am tranformat în jalnici mercenari-cerşetori, şi constatăm acum că nu suntem de fapte parte a sistemului infailibil de securitate europeană. Noi plătim pentru siguranţa cetăţenilor europeni, dar, în cazul unui eveniment major, se pare că vom fi aceeaşi cetăţeni mâna a doua, gata de sacrificat.

De unde vin însă acveste riscuri? Este suficient să ne uităm în jurul nostru… Rusia şi Ucraina ne consideră ca fiind principalii lor duşmani, Austria îşi retrage banii din România, vulnerabilizând sistemul bancar, iar separatiştii vor să proclame independenţa Transilvaniei, anunţata autonomie culturală a ţinutului Secuiesc, după model catalan sau tirolez, transformându-se treptat într-un discurs de susţinere a independenţei Transilvaniei (după modelul transnistrean).

Şi totuşi, clasa politică închide ochii, minimalizând până la epuizare argumente evidente. Totul doar pentru satisfacerea intereselor individuale, trădarea, fie prin nepăsare ori ignoranţă, fiind omniprezentă la nivelul decidenţilor.

CEZAR ADONIS MIHALACHE