~Cezar Adonis Mihalache: „Parteneriatul anti-românesc“

Pentru liderii maghiari, lăcomia se va sfârşi doar când nu vor mai fi bucăţi de rupt din trupul românismului. Abia atunci se vor declara îndestulaţi. Abia atunci se vor aşeza deoparte, privind cu satisfacţie felul în care ne vom linge rănile produse de cozile de topor ale guvernării româneşti.

Au câştigat enorm din “parteneriatul” cu PDL. Au primit cât nu au visat. Dar nu le ajunge. Pentru că mai sunt multe hălci de smuls din trupul ţării. Din brazdele udate de sângele strămoşilor, din resursele puse de o parte cu sudoare de generaţiile sacrificate, din truda pe care alţii au împlinit-o pentru bunăstarea urmaşilor, nu pentru huzurul veneticilor.

Guvernul Boc achită pe seama ţării o factură uriaşă pentru şansa de a fi rămas la guvernare. O guvernare pusă, nu în slujba ţării, ci a locatarului de la Palatul Cotroceni care şi-a văzut şi el visul împlinit pentru a doua oară. Iar în acest nou mandat, pofta de putere a lui Traian Băsescu pare a se fi înzecit. Cei ce trag însă cele mai mari foloase de pe urma acestei guvernări sunt liderii maghiarimii. Ei au cerut, ca un soi de tribut dat de PDL pentru posibilitatea de a avea frâiele ţării, funcţii din care să poată extermina practic fiinţa românismului. Mai întâi au solicitat opt posturi de secretari de stat, primind “doar” şapte. Au lătrat apoi pentru şefiile unor agenţii din subordinea statului, fiind răsplătiţi cu instituţii precum Garda Financiară, Garda de Mediu ori Administraţia Naţională “Apele Române”.

Nu s-au oprit însă aici… UDMR a vrut să conducă şi unul dintre aeroporturile aflate în subordinea statului. Pesemne, pentru a pune la, dispoziţia iredentiştilor de la Budapesta o poartă de intrare în România. Pretenţia le-a fost aparent refuzată, nu au primit directoratul nici unui aeroport, în schimb sunt pe cale să preia funcţia de director general al Companiei naţionale “Tarom”. Aşa cum sunt pe cale să obţină şi conducerea Radio-Difuziunii Române, pe care, evident, o vor transforma într-o portavoce a antiromânismului promovat nu doar prin emisiuni în limba maghiară, ci prin canale dedicate.

La nivel local, maghiari şi-au impus prefecţii în Covasna, Harghita, Hunedoara, Sălaj şi Vaslui, după care au preluat şi zece posturi de subprefecţi în Arad, Bistriţa-Năsăud, Bihor, Braşov, Maramureş, Mureş, Satu Mare, Timiş, Argeş şi Teleorman. Practic, minoritarii au colorat în verde aproape un sfert din ţară, fiind prezenţi în funcţii cheie în 15 judeţe. Iar dacă ţinem cont că, din poziţia de vicepremier, Marko Bela coordonează Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, putem spune că maghiarii au pus mâna pe toate acele pârghii prin care românii de rând pot fi aduşi în pragul disperării sub presiunea unor taxe şi tarife copleşitoare.

Dar mai sunt încă multe de obţinut… Cum ar fi legiferarea Statutului minorităţilor naţionale, proiect blocat de trei ani în parlament, dar pentru care premierul Emil Boc a promis o rezolvare rapidă. Iar ceea ce liderii maghiarimii nu vor obţine de la guvernanţi, vor căuta să-şi apropie pe alte căi, profitând de luptele dintre partidele româneşti.

Cum s-a ajuns aici? Foamea de putere, obligaţiile politicienilor faţă de grupurile economice, multe dintre ele oficine ale lobby-ului anti-românesc, ocârmuirea cu orice preţ prin realizarea de înţelegeri umilitoare la care partidele s-au dedat crezând că îşi pot asigura o felie din cozonacul puterii, toate acestea s-au constituit în mecanisme şantajabile pe care liderii maghiarimii le-au speculat din plin. Un “plin” al acelora care, din gonaci de umplutură la cercul puterii, s-au transformat în adevăraţii păpuşari de la capetele frâielor guvernării.

CEZAR ADONIS MIHALACHE