~Cezar Adonis Mihalache: „Să (nu) mori ucis sub talpa trădătorului de ţară“

Nu mai avem nevoie de bani, dar Traian Băsescu vrea un nou împrumut de la FMI. Un acord „de precauţie” în urma căruia ţara noastră, deşi nu va utiliza în mod expres banii pentru care se angajează să plătească o dobândă semnificativă (împrumut ce va fi semnat „doar” pentru a se asigura o aşa-zisă „centură de siguranţă”), va fi obligată să îşi asume noi şi noi criterii macroeconomice. În fapt, extensii ale măsurilor punitive social-economice dictate deja de FMI.

Traian Băsescu vrea să reaşeze statul pe alte structurii. El singur a spus-o. Să-l „reformeze”, mezându-l pentru execuţia finală feluritelor instituţii şi organisme străine.

Aceasta este reforma lui Traian Băsescu: sechestrarea statului şi transferarea lui sub control străin.

Pe plan economic şi financiar-fiscal, rolul de „executor” ar urma să fie îndeplinit de organismele financiare străine, în frunte cu FMI. Dar, pentru a justifica prezenţa fondului şi aplicarea seriilor de măsuri experimentale şi coercitive, trebuie creionat un motiv. Iar vehicularea „necesităţii” unui nou împrumut, fie el şi „de precauţie”, se constituie într-o marotă ce maschează continuarea acţiunilor înverşunate de destructurare, prin pauperizare şi aducere în imposibilitatea de plată a cumulului de datorii, a Statului Român.

Astfel, prin aplicarea măsurilor impuse de FMI pentru noul acord, Traian Băsescu îşi va putea urma nestingherit vendeta sa cu poporul român. Va putea arunca în somaj noi şi noi bugetari, va sechestra în sărăcie lucie mii şi mii de pensionari, va pune sub control politic portocaliu toate instituţiile, va determina noi şi noi genraţii de tineri absolvenţi să emigreze, lăsând ţara vlăguită de ultimele resurse ale protestului şi reacţiunii publice.

Lucrurile par a scăpa deja de sub control. Pe plan economic şi financiar-fiscal suntem striviţi în posibilităţile noastre de a protesta. Nimeni nu întreabă ţara dacă este de acord cu măsurile aplicate, nimeni nu ascultă de sfaturile unor economişti care avertizează că austeritatea este cea mai nefericită soluţie a aşa-zisului proces de ieşire din criză.

La nivelul Educaţiei, destructurare a intrat în linie dreaptă. Instituţiile naţionale de acreditare sunt dezavuate de Traian Băsescu prin legea pe care a promulgat-o, rolul acestora urmând a fi atribuit, pe bani grei, unor organisme străine. Şi nu este vorba doar de banii ce vor fi luaţi din sărăcia noastră (şi nici de valoarea comisionului pe care îl va încasa factorul politic portocaliu prin asigurarea acestui proces de „reacreditare). Tragic este că străinii vor fi chemaţi să ne spună cum trebuie să funcţioneze învăţământul nostru. Iar acest lucru ar trebui să ne dea fiori.

Într-o impertinenţă pe care poate numai ura sa faţă de ţara care l-a pus în fruntea ei o depăşeste, Traian Băsescu a făcut public şi următorul segment vizat de „reformare”. De destructurare şi compilare în forma dorită de şeful statului. În numele său personal, în numele unor interese străine pe care pare tot mai evident că le serveşte.

Noul său proiect, vizând reorganizarea admminstrativă a ţării, a fost făcut public în cadrul primei şedinţe de guvern de pe acest an. Unde, pentru a transmite ţării voia sa şi pentru a da măsura influenţei sale, Traian Băsescu a lăsat şi presa să tragă cu urechea. Desigur, doar pentru ca aceasta să „prindă” mesajul pe care dorea el să-l lanseze în spaţiul public. Şi nu contează că a şters pe jos cu trei miniştri, nu contează nici măcar că i-a subminat lui Emil Boc rolul de premier, transformându-l într-o umbră docilă aflată la dreapta sa…

Important este că Traian Băsescu a lansat o nouă „provocare”, sub motivaţia reducerii briocraţiei, preşedintele cerând guvernului să identifice posibilităţile de reorganizare administrativă a ţării.

Este exact tema pe care o aşteptau maghiarii. Iar prin această ispravă, Traian Băsescu a dovedit, dacă mai era nevoie, nu doar aplecarea emoţională sa spre sângele iredentist, nu doar plăcerea dezgustării de gulaş ori dedulcirea la covrigi săseşti, ci punerea pe de-a întregul a ţării, folosindu-se de funcţia pe care o ocupă, la picioarele maghiarimii.

Următorul pas este deja previzibil. Dacă guvernul nu va întocmi planul de reorganizare administrativă, cu extensiile administrativ-teritoriale, aşteptat de Traian Băsescu, pentru a da satisfacţie maghiarimii politice şi a-şi asigura sprijinul politic al acesteia, va apela din nou la „specialişti” străini. Pe care îi va solicita, chipurile sub motivaţia lipsei de implicaţii emoţionale, pentru a ne haşura ţara.

Or, deja am lăsat lucrurile să ajungă mult prea departe. Vânzarea economiei ţării, mezarea istoriei şi a valorilor naţionale… Intenţia de reorganizare administrativă a ţării este picătura care ar trebui să reverse paharul. Căci, vitriolul turnat picătură cu picătură de Traian Băsescu şi acoliţii săi, va ajunge, de nu vom cugeta a-l azvârli din paharul despotului ceachâr (dimpreună cu paharnicul său bufon), să se verse peste noi.

Şi nu ne va arde doar prezentul…

 

P.S.

Deşi nu vom folosi suma pusă la dispoziţie prin împrumutul „de precauţie”, va trebui să achităm o dobândă consistentă. O contravaloare a bunăvoinţei de ne fi fost oferită această centură de siguranţă. O sumă şi un mecanism ce dau naştere unor mari semne de întrebare. Căci nimeni nu ştie câţi bani se vor întoarce, de fapt, sub formă de comisioane, spre puşculiţa partidului portocaliu ori spre cea a „jucătorului” care a convins o ţară şi instituţiile acesteia de necesitatea unui nou împrumut.

CEZAR ADONIS MIHALACHE