~Cezar Adonis Mihalache: Pensia „patrimonială“

Da!, pensia este un drept patrimonial… Şi nu poate fi redusă printr-o decizie retroactivă momentului de calculare. Până aici lucrurile sunt evidente. Atât de evidente încât pare greu de crezut că Executivul nu a avut habar de acest principiu de drept. În fapt, suntem din nou în mijlocul unei manipulări. Pentru că un singur tip de pensie intră în sfera dreptului de proprietate constituit în anii de cotizare şi nu poate fi atins de asemenea reduceri. Iar guvernanţii ştiu bine acest lucru.

Momeala nu a fost aruncată întâmplător. Puşi în faţa protestelor pensionarilor, guvernanţi au trebuit să se mişte rapid, intuind că aceştia vor reprezenta cel mai vocal segment al societăţii în cazul măsurilor de austeritate. Ei vor fi, graţie lipsei organizării „sindicale”, care, în multe cazuri a devenit o formă de control a maselor în favoarea puterii, dar mai ales în lipsa acelui angajator care i-ar putea admonesta în cazul iniţierii unei anumite forme de exprimare, cei mai revoltaţi cetăţeni ai ţării. Ei, şi nu salariaţii bugetari, care sunt fie timoraţi, fie de-a dreptul ţinuţi în lesă. Unii din cauza presiunii angajatorilor care le impun liste ilegale de semnături prin care să-şi asume participarea la grevă, alţii în urma manipulărilor la care se dedau anumiţi lideri de sindicat care, în spatele reprezentării aparente a dreptului de manifestare al membrilor, încheie de fapt socotelile în favoarea guvernanţilor. Or, ideea pensiei „patrimoniale” a fost momeala care trebuia să producă revelaţia presupusei măsuri strâmbe care a scăpat guvernanţilor. Şi care putea fi atacată ulterior la Curtea Constituţională de primul pensionar revoltat.

Dezbaterea a fost provocată chiar de către premier, care, aducând ca argument al adoptării măsurilor de austeritate articolul 53 al Constituţiei, articol ce face referire la îngrădirea unor drepturi cetăţeneşti în anumite situaţii, a lăsat intenţionat deschisă o portiţă. Iar de la ideea iniţială, lansată de anumiţi analişti care erau convinşi că executivul se teme de mişcări de stradă şi vrea să le stârpească din faşă prin acest articol, de la dezbaterea felului în care pensionarii pot constitui o ameninţare pentru stabilitatea unei societăţii într-o asemenea măsură încât să se justifice reclamarea articolului 53, până la „revelaţia” că, de fapt, guvernul şi-a croit un argument pentru a face inutile sesizările ulterioare la Curtea Constituţională privind neconstituţionalitatea reducerii pensiilor, a fost doar un pas.

Descoperirea dreptului patrimonial al pensiei a fost astfel revelaţia care avea să liniştească multe spirite, concluzia care a fost livrată de analişti şi media fiind aceea că măcar o măsură de austeritate, în speţă reducerea „otova” a pensiilor, va putea fi atacată şi desfiinţată juridic.

Ceea ce este în mare parte adevărat: măsura reducerii pensiilor poate fi atacată cu şanse de câştig la Curtea Constituţională. Din păcate, numai în cazul unui anumit tip de pensie, cea calculată după nivelul de contribuţie. Doar aceasta poate fi asociată dreptului patrimonial pentru că vine dintr-un nivel de cotizare ce reprezintă un depozit asupra căruia dreptul de proprietate nu poate fi pus sub semnul întrebării. Iar guvernanţii ştiu bine acest lucru, ideea fiind exact în spiritul regulii pe care Emil Boc vrea să-o aşeze la baza întregului sistem de pensii. Contributivitatea.

În schimb, pensiile speciale, adică exact acelea pe care executivul le vrea eliminate, nu intră în sfera dreptului patrimonial. Nefiind calculate în funcţie de contribuţie, ci în baza altor algoritmi, care au asigurat o creştere exponenţială veniturilor, ele pot fi reduse fără ca guvernanţii să se teamă ca vor avea probleme în cazul unor procese. Pentru că în această situaţie, drepul patrimonial, generat doar de nivelul contribuţiei, nu mai poate fi invocat decât pentru o parte a pensiei. Aceea care rămâne după eliminarea legiilor speciale.

CEZAR ADONIS MIHALACHE