~Cezarina Adamescu: „Realităţi româneşti. Vremea protestelor. A treia curbă de sacrificiu de la declanşarea crizei“

Abia a trecut ziua când s-au sărbătorit Persoanele Vârstnice pe plan mondial, şi iată că ne confruntăm cu  o realitate destul de dureroasă, care nu mai e o noutate: stresul permanent, înrăutăţirea vieţii, grija devenită obsedantă a zilei de mâine, poverile şi apăsările de tot felul, lasă urme adânci şi chiar scurtează – şi-aşa puţinele zile rămase – ale vârstnicilor. Problema a devenit generală,  naţională şi s-a acutizat în ultima perioadă, astfel că, pensionarii au ajuns la concluzia cruntă că: nu se mai poate răbda… Timpul „nu mai are răbdare cu oamenii”, parafrazându-l pe marele Marin Preda.

Nu mai e demult o noutate nici că, în zbuciumata perioadă post decembristă, în decurs de douăzeci de ani, protestele de stradă şi de întreprinderi, instituţii, aşezăminte, n-au contenit, s-au înmulţit şi s-au adâncit de la simpla grevă japoneză, la mitinguri, marşuri de protest, marşuri ale tăcerii contestatare, pichetarea sediilor şi alte forme de nemulţumire, care uneori au degenerat în violenţe cât se poate de dramatice, având în vedere că unii cetăţeni, în disperare şi nefericire de cauză, declară greva foamei, se leagă cu lanţuri la mâini şi la picioare ori îşi dau foc în semn de protest, în pieţele publice.

Nemulţumirile cresc, situaţia se înrăutăţeşte, oamenii suferă  şi caută să-şi rezolve în acest fel, conflictual, problemele vitale pentru ei, de vreme ce –  soluţiile paşnice, la masa tratativelor, nu au dat nici un rezultat şi ei şi-au pierdut orice speranţă.

Nu  mai e nici o mirare, de asemenea, că,  în acelaşi timp, conducerea ţării, se plimbă  dintr-o formaţiune politică la cealaltă, se ceartă, se înjură, de bat şi se sărută în public,  concentrându-şi forţele şi atenţia, doar pe menţinerea propriei puteri şi a propriilor interese, actualii lideri politici călătoresc, se distrează, se încing în hore şi participă la festivaluri ale castanei, usturoiului, cepei, brusturului şi păpădiei – organizează zile ale oraşelor, satelor, cătunelor şi străzilor, ca să-şi demonstreze iubirea nesfârşită pentru popor, benchetuind la mese regeşti şi dând cu tifla unui procent de 90 % din populaţia României.

Nu se ia nici o măsură şi nu se ia în considerare factorul social, mai mult decât atât, Guvernul, Parlamentul, celelalte organe de conducere, în frunte cu instituţia prezidenţială – nu se sinchisesc, câtuşi de puţin, de doleanţele celor mulţi, pe umerii cărora, încă, ţara se sprijină…De fapt, cei care au clădit ţara aceasta care acum se duce de râpă…

De ce? Paradoxul vieţii. Veşnica dihotomie. În timp ce unii sunt fericiţi,  ceilalţi au lacrimi care le brăzdează obrazul. Să  ne mulţumim doar cu această  fatalitate?

Pensionarii de la Uniunea Judeţeană a Pensionarilor din Galaţi, (organizaţie apolitică având un caracter umanitar, filantropic, de întrajutorare, apărare şi reprezentare, forum care va împlini în  curând 20 de ani de  la înfiinţare),  nu se mulţumesc cu o tăcere patetică şi complice, cu umilinţa şi încălcarea drepturilor esenţiale de către cei puternici, cu înrăutăţirea şi degradarea vieţii lor  – şi-aşa destul de complicată şi tristă, pe zi ce trece, cu incertitudinea asupra viitorului. „Cui prodest?” – şi, mai ales, cui să-i pese? „Câinii latră, caravana trece” – aşa-şi spun, fără doar şi poate, râzându-şi în bărbiile şi-n guşile generoase, onor conducătorii. Numai că, neţinând seama de aceşti „câini” hămesiţi şi lehămiţiţi de viaţă şi de sistemul politic şi economic care-i defavorizează şi-i marginalizează, s-ar putea ca într-o zi, aceştia să rupă lanţul şi să se repeadă la gâtul, ori la turul pantalonilor celor care acum privesc plictisiţi agitaţiile stradale, şi-şi sorb liniştiţi şi mulţumiţi de ei înşişi, cafeluţele cu frişcă primite din mânuşiţele albe cu unghii aplicate, ale unor duduci nostime care se învârt în jurul lor pe post de secretare, împlinindu-le toate voile. Aferim!

Aşa se-nvârte roata, acesta-i mersul, ar spune cineva. „Cine poate, oase roade, cine nu, nici carne macră”. Numai că, românul,  truditorul român, blajin şi supus, răbdând o viaţă fără să murmure, are în firea sa şi o dârzenie nemaipomenită şi o imperioasă nevoie de dreptate.

Bătrânii de azi care ies în stradă să-şi ceară  drepturile, au trudit în condiţii grele, sub un regim exterminator, o viaţă. Şi-au pierdut sănătatea, speranţele, visele, gândind că poate vor apuca o zi când va fi şi pentru ei bine. Au rezistat pe baricade. Cei puţini rămaşi, vor să se bucure, măcar acum, în amurg, de puţinele drepturi pe care şi le-au dobândit cu sudoare şi lacrimi. Au văzut multe în viaţă. Au schimbat regimuri politice şi mai ales, ei sunt acei seniori care au schimbat faţa României. Lor li se datorează principalele construcţii, unde şi-au lăsat tinereţea, ideile, forţa, sănătatea şi, uneori, câte o bucată bună din trup. Ce-au realizat? Pensii de ruşine, o viaţă sub limita supravieţuirii, umilinţe, cozi la farmacii şi la cabinetele medicale şi aproape toate drepturile dobândite cu greu în viaţă, le sunt acum,  date la o parte.

E adevărat că, tot protestând, tot protestând, şi-au mai dobândit niscaiva drepturi. Acest lucru s-a realizat şi datorită Uniunii Judeţene a Pensionarilor, afiliată din 1990 la Federaţia Naţională a Sindicatelor Pensionarilor din România, care e afiliată, la rândul ei, la Federaţia Europeană a Pensionarilor şi a Persoanelor Vârstnice (FERPA) şi la CNSLR-FRĂŢIA. Încă de la început, Uniunea Judeţeană a Pensionarilor din Galaţi şi-a  asumat ca principale atribuţii, reprezentarea intereselor şi apărarea drepturilor pensionarilor la nivel naţional şi local, realizarea de acţiuni umanitar-filantropice pentru sprijinirea membrilor ei aflaţi în situaţii materiale precare, crearea mediului pentru evitarea însingurării, frustrării şi marginalizării sociale, precum şi alte scopuri culturale şi de divertisment. În etapa actuală, Uniunea a obţinut unele rezultate notabile în apărarea intereselor şi drepturilor pensionarilor. Ea a ajuns la un număr de peste 7.500 de membri activi şi peste 11.000 de membri  susţinători, structuraţi în 40 de organizaţii de cartier şi comune, cu statut de filiale, precum şi 21 de nuclee care vizează înfiinţarea a tot atâtea filiale în mediul rural. O forţă care nu mai poate fi neglijată şi de care trebuie să se ţină cont, prin reprezentanţii ei, în luarea hotărârilor care-i privesc direct, într-un fel sau altul.

Aşadar,  joi, 8 octombrie curent, Uniunea Judeţeană  a Pensionarilor a organizat un miting de protest pe platoul din faţa Prefecturii Galaţi, pichetând acest spaţiu şi, prin reprezentanţii ei, respectiv, prin preşedintele Costică Chihaia şi-au spus doleanţele şi revendicările în faţa mulţimii, urmând ca acestea să fie înaintate într-o scrisoare oficială Prefectului Judeţului şi apoi Guvernului României.

Principala revendicare este: renunţarea de către specialiştii guvernamentali la intenţia de a modifica actuala metodologie de calcul a majorării pensiilor, stabilită prin Legea nr. 19/2000, în sensul decuplării pensiei de salariul mediu brut şi majorarea numai în baza ratei inflaţiei; reaşezarea pensiilor pe principii de echitate pentru pensionarii defavorizaţi în urma recalculării pensiilor. Precizăm că, alinierea punctului de pensie cu salariul mediu brut pe economie, ar duce, inevitabil, la  îngheţarea pensiilor pe următorii ani, adâncirea decalajelor şi sărăciei.

Preşedintele Uniunii Judeţene a Pensionarilor a subliniat în cuvântul său că, atunci când s-a întocmit Legea Pensiilor, nu a fost consultat factorul social şi alţi parteneri. A mai scos în evidenţă faptul că  pensia medie lunară este în momentul actual de 714 lei.

Faptul că în cei cinci ani de mandat, preşedintele ţării nu a avut, măcar o dată  timp să întâlnească  aceste organizaţii şi să le asculte doleanţele, este destul de edificator pentru grija de care se bucură  acest segment de populaţie din partea conducerii. A mai amintit că aceasta este a treia curbă de sacrificiu de la declanşarea crizei, la care sunt supuse persoanele vârstnice. Prima a fost neaplicarea Legii 250/2007 privind creşterea valorii punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut; cea de a doua curbă de sacrificiu privea deblocarea şi punerea în aplicare a Legii nr. 218/2008 privind grupele a I-a şi a II-a de muncă. A treia, cea actuală este împotriva îngheţării pensiilor. Problematica la zi a pensionarilor a fost rezumată într-o scrisoare oficială adresată Prefectului Judeţului. Uniunii Judeţene a Pensionarilor din Galaţi i s-a alăturat la această manifestare stradală, Asociaţia Pensionarilor din Transporturile Feroviare Galaţi.

Pensionarii sunt foarte revoltaţi pentru că sunt nevoiţi să suporte consecinţele crizei, care se răsfrâng asupra lor, în mod cât se poate de dramatic.

Nu e, de asemenea, o noutate faptul că  pensionarii sunt marginalizaţi din toate punctele de vedere şi că, atunci când e vorba de drepturile lor, dobândite în zeci de ani de muncă, ţara şi guvernul nu găsesc resurse minime şi se termină brusc banii.

Un val de oameni nemulţumiţi şi trişti şi-au manifestat revolta şi protestul, prin glasul celor care au luat cuvântul: Dl. Constantin Ciucă, Dl. Toader Cristea şi Doamna Elena Lăcătuş – reprezentanta Federaţiei Naţionale a Pensionarilor din România care au subliniat în scurtele alocuţiuni, aceleaşi cereri. S-a dat şi un exemplu grăitor, cel al unei femei cu un cupon de pensie de 143 de lei, bolnavă, operată, care se afla printre manifestanţi şi întrebarea era, dacă se poate supravieţui cu un asemenea venit în condiţiile scumpirii la maximum a vieţii.

Deşi s-au făcut apeluri în presă  privind protestul pensionarilor şi pichetarea pieţii Prefecturii gălăţene împotriva corelării punctului de pensie cu salariul mediu brut pe economie, principala revendicare şi, în general, reaşezarea pensiilor pe principii de echitate pentru pensionarii defavorizaţi în urma recalculării pensiilor, – mass media nu s-a grăbit să vadă despre ce e vorba, ci am zărit abia, un fotoreporter care a luat câteva imagini şi un ziarist de la Viaţa Liberă.

Urmează  ca o delegaţie de 6 persoane să  meargă în următoarele zile la Bucureşti şi să înainteze Guvernului României aceste revendicări.

Avem nevoie de susţinere, materială, morală  şi spirituală, nu numai din partea  pensionarilor, dar şi a celor mai tineri, care au părinţi, bunici şi alte rude, în această situaţie dramatică şi vor ajunge şi ei în următorii ani la o situaţie similară, de  nu cumva mai gravă, dacă nu susţin acum drepturile vârstnicilor. Se ştie, puterea fragilităţii lor e notorie. Dar vai de „slăbiciunea” celor mulţi şi încercaţi, vai de vremea când vânătorii vor fi seceraţi de alicele victimelor!

Să  arătăm că ne pasă. Omeneşte şi creştineşte.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

CEZARINA ADAMESCU, redactor NEWAGERO

şi purtător de cuvânt al UJPG

Galaţi, 9 octombrie 2009