~Dan Brudaşcu: „Cocalarii şi impostorii vieţii publice româneşti post decembriste“

Între „împlinirile” perioadei post-decembriste putem considera şi apariţia în spaţiul public româ-nesc, la fel ca în viaţa cultural-ştiinţifică sau politică, a tot felul de scursuri şi de nechemaţi, de veleitari agre-sivi şi periculosi, dornici, deşi fără nici un merit real, să escaladeze rapid, peste noapte (şi ca să nu-i vadă ni-meni, desigur) culmile gloriei şi ale recunoaşterii publice. Cum astfel de indivizi, de obicei, nu au nici o cali-tate, adesea neavând nici măcar studii minime, fiind tipi fără operă sau autori de maculatură, scoasă pe ban-dă rulantă de editori preocupaţi exclusiv de câştigul lor material sau din milă, ei au declanşat şi întreţin, în spaţiul public, o atmosferă extrem de tensionată, a urii şi demolării josnice, practicând, adesea, linşajul unor indivizi care au făcut greşeala de a fi repudiat pe cocalari şi impostori, exclusiv din raţiuni igienico-sanitare, din spaţiul vieţii cultural-sociale al ţării sau al diverselor centre urbane.

Ce e de remarcat este că unii din aceşti cocalari şi impostori sunt, la origine, foşti miliţieni, secu-rişti sau colaboratori ai Securităţii şi ai organelor de represiune ale vechiului regim. Cu toate astea, reuşind, destul de frecvent, din păcate, să-i păcălească pe unii oameni de afaceri, fără orizont cultural, interesaţi, în general şi exclusiv să-şi facă reclamă lor şi partidelor politice aflate în spatele lor, aceşti cocalari şi impostori reuşesc să ajungă în fruntea unor efemere posturi de radio sau televiziune, precum şi al unor publicaţii pe care le folosesc nu în scopuri gazetăreşti, potrivit deontologiei acestei profesii nobile şi grele, în care ei sunt nişte intruşi şi nechemaţi, pentru demolarea celor pe care li s-a „pus lor pata”.

Din nefericire, de asemenea cocalari şi impostori – şi nu puţini la număr – avem parte şi la Cluj-Napoca, oraş cultural, academic şi universitar de recunoscut prestigiu pe plan european şi internaţional. Şi pentru că nu au resurse şi calităţi intelectuale certe, adecvate, pentru a se afirma demn, convingător, prin munca sau operele lor, asemenea ipochimeni recurg la invective de tot felul, precum şi la atacuri injurioase, jignitoare şi calomnioase, otrăvind şi urâţind atmosfera. De obicei asemenea frustraţi şi, de foarte multe ori, chiar rataţi intelectuali, clachează, sunt demişi de patronii lor. În loc să îşi facă examene de conştiinţă şi să-şi admită şi asume propria impotenţă, ipochimenii respectivi devin violenţi, de fapt tot mai agresivi, ca atitudine şi limbaj, şi se consideră, ei, foştii miliţieni, securişti sau turnători, deveniţi, peste noapte şi absolut fără nici un merit real, ditamai ziariştii sau „avocaţii adevărului”. Al cărui adevăr? vă puteţi întreba. Al celui perceput de creierele lor bolnave, minuscule şi obsedate. Al frustraţilor, rataţilor şi impotenţilor, al celor care, în orice societate bazată pe merite reale şi valoare indiscutabilă, nu ar depăşi, decât în situaţii excep-ţionale şi rare, condiţia de gunoieri sau portari. Ei, însă, într-o societate extrem de permisivă, care nu şi-a regăsit deplin şi definitiv calea spre normalitate, deşi au în spatele lor un trecut ruşinos şi un prezent al non-performanţei, se simt îndreptăţiţi să dea indicaţii, să exprime opinii otrăvite, să se considere nedrep-tăţiţi pentru că nu li se cunosc sau recunosc meritele. (Care merite? Care performanţe?) La proferarea de acuze şi injurii, la stropirea cu noroi a altora etc., desigur.

În mod normal astfel de infractori mărunţi, găinari literari sau teleaşti, nu ar trebui băgaţi în seamă. Ei, oricum, vor dispare, curând şi inevitabil, din spaţiul public, fără a fi vreodată amintiţi sau regretaţi de cineva, fără să lase în urma lor altceva decât ură, invidie, răutate şi o infinită mizerie morală, dovezi ale fru-strării lor. Destinaţia lor este certă – groapa de gunoi a istoriei. Este regretabil că astfel de rebuturi umane şi intelectuale găsesc înţelegere la unii intelectuali, care-i folosesc, pe post de killer-i morali, împotriva adver-sarilor lor. Este, de asemenea, la fel de regretabil, că mai sunt şi oameni de afaceri care confundă agre-sivitatea lor verbală cu talentul, valoarea sau capacitatea profesională. Astfel de inşi nu sunt în stare decât de scandaluri şi acuzaţii. Cu astfel de retardaţi intelectual afacerile lor au toate şansele să eşueze lamentabil, mai devreme sau mai târziu.

De aceea, îmi permit să fac un apel, sincer şi dezinteresat, la comunitatea intelectuală şi de afaceri din Cluj-Napoca, din judeţ, ca şi la cea din întreaga ţară, să nu îi mai încurajeze pe cocalarii şi impostorii din viaţa publică. Mâine, cei pe care azi unii intelectuali îi manipulează în scopuri meschine, nedemne de ţinuta unui intelectual autentic, vor ajunge să sară şi la gâtul patronilor lor spirituali de acum. Vor ajunge să încerce să-i împroaşte şi pe ei cu noroi, să le conteste meritele, să îi acuze de plagiat sau de cine ştie ce alte păcate. Pentru că în mintea acestor eunuci, totul e al lor. Ei au inventat apa caldă şi au pus coadă la prună. Au obrăznicia să susţină, cu nonşalanţă, dar şi cu inconştienţă, că singurele lucruri valoroase sunt doar cele pe care le-ar fi făcut ei.

Ca să îi recunoaşteţi mai uşor, vă sugerez ca, la vernisaje, lansări de carte sau la orice alte eveni-mente cultural-artistice însoţite de momente de protocol, să îi urmăriţi cu atenţie pe cei care nu se mişcă de acolo până nu e băut, de ei, se înţelege, ultimul strop de vin, vodcă, coniac etc. şi nu este consumat ultimul sandviş. Ăsta e comportamentul şi nivelul lor de înţelegere, precum şi comportamentul de flămânzi mes-chini. Ulterior, veţi afla, cu uluire sau stupoare, că evenimentul la care ei s-au ghiftuit ca nişte ghiorlani ce sunt, a fost o mizerie, un rahat, o chestie specifică altor vremuri. Sau că reuşita acestuia li se datorează exclusiv. Că toţi, în afară de el sau ei, se înţelege, sunt nişte nimeni, nişte incompetenţi, în cel mai bun caz. Deci, dragi români, atenţie mare la cocalarii şi impostorii tranziţiei, la „ziariştii” agresivi şi inculţi, cu trecut de miliţian, securist sau de turnător!