~Dan Brudaşcu: „Competitori mioritici pentru Bruxelles“

Actuala campanie electorală pentru alegerile euro-parlamentare, aflată aproape de final, a scos în evidenţă faptul că partidele politice nu înţeleg, nici în al 12-lea ceas, semnificaţiile acestui eveniment important şi nu reuşesc să-şi depăşească condiţia de competitori mioritici pentru ciolanul autohton.

Din ceea ce a prezentat mass-media de la fastuoasele şi excesiv costisitoarele „lansări” de candidaţi, dar şi din „mesajele” candidaţilor, rezultă, în mod cert, că partidele politice româneşti nu au maturitatea politică necesară pentru a decela între obiectivele social-politice şi economice interne şi priorităţile ce vor trebui urmărite de euro-parlamentari în viitorul lor mandat pentru ca România să-şi poată îndeplini obligaţia de a contribui la noua arhitectură a Europei în perioada 2009-2013.

De aceea, fapt cu totul regretabil în opinia mea, cel puţin până în prezent, campania electorală este pigmentată cu dispute, minore şi nesemnificative din perspectivă europeană, ce s-ar justifica, mai degrabă, în cazul alegerilor locale sau parlamentare interne, candidaţii nepărând a fi conştienţi că ei trebuie să răspundă altor comandamente, că ar fi trebuit să vină în faţa electoratului cu proiecte viabile, posibil de înfăptuit, care să susţină eforturile şi obiectivele naţionale.

Lipsesc, cel puţin până la acest moment, atât în cazul discursului candidaţilor, cât şi al liderilor principalelor partide, temele cu adevărat europene care să ne convingă că încredinţăm conducerea morală a României unor persoane avizate, conştiente şi decise să acţioneze pentru şi în numele acestei ţări, renunţând la postura de membru al unui partid politic oarecare şi asumându-şi calitatea de autentic ambasador al intereselor româneşti în structurile Parlamentului European.

Constatăm, în acelaşi timp, că nici partidele nu şi-au formulat încă, în mod coerent şi clar, programele politico-economice în acest sens, care să devină, în fapt, mandate încredinţate celor ce vor obţine sufragiul electoratului român.

O altă observaţie pe care o facem este cea legată de impresia existenţei unui neo-limbaj de lemn, care recurge la formule şi expresii goale, dar pşmpoase şi populiste, şi subliniază sărăcia de idei a celor înscrişi în cursa electorală.

Nu e lipsit de interes, credem, să semnalăm şi faptul că, pe listele partidelor competitore, se află, cu mici excepţii, o serie de anonimi, care nu spun nimic electoratului şi nici nu au capacitatea de a se face credibili şi a înclina balanţa votului în favoarea partidelor lor. Nu lipsesc din liste nici o serie de perdanţi ai recentelor alegeri parlamentare, pe care, însă, partidele lor îi propun, că, de, nu e posibil ca aceştia să rămână fără „coledzi” să reprezinte România în Parlamentul European.

Iată de ce cred că este de bun-simţ întrebarea: „Dacă prin votul poporului, ei au fost eliminaţi din viaţa politică internă, ce credibilitate ar putea ei avea în viitoare confruntare la nivel european? Oare să nu fie conştiente partidele respective că fac o gravă eroare „livrând” la export o serie de rebuturi din viaţa politică internă?”

O teribilă dovadă a faptului că, în realitate, partidele politice nu sunt pregătite pentru o astfel de campanie, că, dată fiind situaţia catastrofală din viaţa economico-socială a ţării, lor le lipsesc ideile, măsurile şi programele coerente, este şi tentativa disperată de a distrage atenţia electoratului de la problemele ce vizează interesele ţării pe plan european în viitorii patru ani prin suprapunerea campaniei pentru alegerile europarlamentare cu cea pentru viitorul preşedinte al României¹.

Analizele, întreprinse de o serie de observatori şi specialişti, au scos în evidenţă rezultate mai mult decât mediocre obţinute în primul lor mandat de către euro-parlamentarii români². Credem, însă, că în noile condiţii, agravate şi de defecţiunile crase ale selecţiei celor înscrişi pe liste, nu ne putem aştepta la o schimbare substanţială în noua garnitură ce va reprezenta România în viitorul legislativ european.

Lipsa de seriozitate dovedită de partidele politice în ceea ce priveşte selecţiile de candidaţi, fapt care este ilustrat de lipsa de experienţă şi competenţă a majorităţii zdrobitoare a celor propuşi, se va răsfrânge, în viitorul apropiat, negativ asupra ţării. Să nu mire pe nimeni faptul că, cu asemenea euro-parlamentari, nu vom avea cine să intervină rapid şi competent pentru promovarea şi apărarea intereselor naţionale.

Este regretabil faptul că partidele politice nu au înţeles, până în prezent, faptul că selecţia pentru un fotoliu de euro-parlamentar nu este un cadou făcut celor care au dovedit generozitate în susţinerea materială a campaniei electorale, ci, că această demnitate ar fi trebuit acordată, în primul rând, persoanelor competente, preocupate de soluţionarea problemelor de interes naţional, stabilirea unor relaţii favorabile promovării unor proiecte şi programe în consens cu nevoile şi interesele româneşti.

Avem certitudinea că şi noua serie de euro-parlamentari, indiferent de componenţa efectivă a acesteia, reprezintă un grav rateu pentru România şi este, în realitate, pierderea unei şanse imense de a avea oameni competenţi, cu experienţă în relaţiile internaţionale, buni cunoscători ai obiectivelor socio-economice şi politice ale ţării, dar şi ale Europei în viitorii patru ani, capabili de a negocia inteligent, abil şi agresiv, dacă va fi nevoie, în interesul electoratului român, al reducerii decalajelor ce despart România de o serie de ţări vest-europene dezvoltate.

Fără un mandat clar, dezbătut, deopotrivă, de partidele politice şi societatea civilă, alegerile pentru Parlamentul European riscă, în România, ca, sub pulpana unor partide, să trimitem la Bruxelles 33 de turişti politici, preocupaţi de interese partinici, dispuşi să continue şi acolo nesfârşitele răfuieli şi certuri de care avem parte în ţară în ultimii cinci ani.

DAN BRUDAŞCU