~Dan Radovici: „Cauzele crizei actuale“

Subiectul dezbaterilor:

Acest articol propune ca subiect dezbaterea cauzelor actualului fenomen de criză. Cui datoram de fapt deprecierea continua a calităţii vieţii noastre zilnice? Ma refer atat la scaderea nivelului bunastarii materiale, dar mai ales constat faptul ca ne indepartam cu fiecare zi de ceea ce ar trebui sa insemne o demna si adevarata tinuta morala.

Limitam cadrul discutiei la cateva intrebari:

• La ce şanse de continuitate şi integritate mai putem spera, ca neam, în actualul context de criză?
• Lipsa iniţiativei nu ne va costa foarte scump, într-un viitor apropiat?
• Care sunt obligatiile imediate prin care ne vom putea salva? Aici dau si un raspuns: Cu siguranta ca varianta în care vom bate pasul pe loc, ca si până acum, ne va fi fatala, iar consecintele, incalculabile!
• În ce măsură acţiunea conştientă şi organizată ar putea schimba soarta lucrurilor, intr-una pozitivă?

Incerc pentru inceput sa supun atentiei cauzele de ordin spiritual, considerandu-le ca fiind prioritare asupra echilibrului nostru, in raport cu realitatile de ordin material.

Ca prim obiectiv, esential unei redresari, propun: redobândirea demnitatatii, ceea ce presupune din partea tuturor, acceptul de a ne ridica din starea de umilinta in care am cazut. Cum si in ce mod? Spunand si facand numai ceea ce presupune marturisirea adevarului si pornind in a gasi o rezolvare pozitiva a problemelor.

Precizarea catorva evidente negative:

Dupa cum vedem ca se tot aduna norii peste capetele noastre, cu siguranta ca va fi scadenta si va trebui sa platim pretul tuturor greselilor generatiilor de ticalosi si vanzatori prin care s-a ajuns in grea cumpana pentru intreaga suflare romaneasca. Asta este condamnarea cu care ne-am nascut: sa ducem pe umerii nostri toata povara!

Asa cum se poate lesne observa, ne rostogolim cu repeziciune pe o panta al carei final va fi cumplit atunci cand vor fi eliminati si ultimii aparatori ai interesului national. Atunci cand, in totalitate, vom ajunge sa fim condusi exclusiv prin vointa strainilor, care se vor napusti – bazandu-se pe diferite “drepturi” – asupra prazii, adica asupra intregii avutii nationale. Atunci va fi prapadul!

Un alt fenomen social foarte dureros din societatea noastra contemporana este ca, mergand din umilinta in umilinta, ni s-a alterat firea si vointa fata de obligatia majora de a reactiona impotriva minciunii si a tradarii interesului national. Ne-am obisnuit sa fim o generatie de cartite, definita printr-o pasivitate generala, fata de gravele problemele ale societatii. Ce va sa insemne asta? O caracteristica actuala este ca fiecare prefera sa stea cat mai retras si sa priveasca cat mai discret, in asa fel incat, daca se poate, sa nu deranjeze pe nimeni! Din pacate, momentul actual este definitoriu prin aceea ca toate clasele sociale din Romania sunt lovite de cumplita boala a inertiei totale. Nu mai reactioneaza! Calcand numai din groapa in groapa, vom cadea si ne vom scufunda in canalul plin de patimi care duce sigur in fundul iadului!

Faptul ca ne-am nascut aici inseamna ca, prin voia lui Dumnezeu, ne-a fost incredintat spre pastrare intregul patrimoniu genetic, platit cu pretul atator generatii, care au luptat si s-au jertfit (faptele le sunt mentionate in fibrele istoriei nationale); aceasta presupune si din partea noastra o totala angajare, cu orice pret, pentru pastrarea si continuitatea tuturor valorilor nationale, intacte si nealterate. S-a apropiat in mod fatal scadenta examenului de existenta, din care: ori vom supravietui, angajandu-ne în lupta, ori bine nu ne va fi!

Conditia continuitatii neamului

Continuitatea neamului, in intalegerea de pastarea lui in actuala configuratie (si, mai degraba, revenirea la ceea ce a fost in vremurile de marire), a devenit de neconceput fara o lupta activa dusă pe toate planurile unde s-a pierdut teren pana acum. Daca nutrim vremuri mai bune, aceasta presupune o implicare totala si fara urma de prejudecati! Ne-am lasat descoperiţi si dusi de nas, din minciuna in minciuna, iar destinele ni le-am lasat la indemana seriilor consecutive de conducatori ticalosi, selectati dintre cei mai corupti si mai imorali politicieni, care s-au vandut atat pe ei, cat si tara cu avutiile ei, dusmanilor acestui neam. Acestea le suportam, prin voia lui Dumnezeu, fiindca am lasat treburile cetăţii, absolut la voia întâmplării! Inca nu ne-am trezit si de aceea privim nauci cum de a fost posibil?! S-a întâmplat ca şi cu un crestin, care inceteaza complet sa se mai roage: ii acapareaza dracii vointa cu fel de fel de amagiri si, incet, incet, il muta cat mai la fundul iadului!

Aste fiind spuse, putem noi sa mai afirmam faptul ca pana acum am trait ca niste oameni responsabili care s-au achitat constient de raspunderi?

Cu rusine, trebuie sa recunoastem ca, in marea noastra majoritate, am vegetat intr-un mod nescuzabil!

Adevarata cauza a acestei grave crize este de fapt dovada lipsei de credinta, prin care s-a murdarit locul de sub noi, prin parasirea totala a celor doua fronturi vitale si indispensabile supravietuirii neamului:

1) -absenta de la obligatia angajarii in slujba apararii intereselor vitale ale acestuia si

2) -absenta de la marturisirea credintei, ca unitate organica, ca adevarati fii ai Bisericii !

Acestea le consider a fi realele cauze care ne-au condus pana la acest moment fatal! Daca nu vom cadea de acord ca trebuie sa ne angajam in lupta constienti – intai cu patimile din noi, pentru ca, biruindu-le, sa putem lupta mai departe si cu cele din ceilalti – atunci pe buna dreptate vom disparea ca neam, si vom fi responsabili de tot dezastrul, ce ne va atarna de gat, ca piatra de mormant!

Fratilor, pierdem un timp preţios, de care istoria nu ne va ierta că l-am irosit, alegând varianta unei aşteptări lungi de cel putin douazeci de ani!Sa nu imbatranim intru neputinta!

Cele mai grele cauze:cele de ordin personal!

De unde pornesc adevaratele cauze? Mai concret, de la cine?

Vreau sa ma refer intai la faptul ca: la noi e de fapt, marea problemă! – fiindcă in noi s-a acumulat si sedimentat acea densitate de pacate care au si instaurat aceasta neputinta si opacitatea sufleteasca generalizata, ce a devenit acum insuportabila la nivelul constiintei colective! Cu greu ne mai suportam om cu om in conjuncture asta! Suntem prinsi si imobilizati in capcana propriilor patimi, care au tot crescut asa de mari ca au ajuns sa ne tina umbra,asa, ca buruienile peste rasadurile bune !

Indelunga acceptare a atator compromisuri, servite discret, au dus la indeplinirea lor, prin valabilitatea sanctiunilor, cu forta de indeplinire a unui contract, pe care, daca l-ai semnat constient, nu îl mai poti ocoli, dupa bunul tau plac! Tot asa, fiindu-ne induse discret, am semnat cu totii contractele cu “dia volos”(gr. cel ce separa), care acum, pe buna dreptate, ne intreaba: “Unde  ai vrea sa pleci, prietene, doar ai subscris de buna voie la oferta mea; si… vrei acum sa ma parasesti?!?”.

La aceasta drama s-a ajuns numai prin consimtamantul nostru, prin acea acceptare “cuminte” a fiecarui compromis in parte, la care am participat tacit, in calitate de cetateni care intaleg ca trebuie sa taca  la orice propunere! Asa s-a facut, ca totul sa ni se para comestibil! Acestea sunt de fapt consecintele naturale, urmare a starii noastre de ignoranta!E digestia naturala la meniul servit!

“Lasa ca merge si asa!” Ei, uite ca nu mai merge! Asa cum am stiut sa acceptam, prin consimtamant tacit, intrarea tuturor patimilor in societate, tot asa va trebui sa ne dam liber acelasi consimtamant prin care sa ne legam de data asta, sa ne unim vointa cu vointa, om cu om, caramida cu caramida si sa formam un dig, o unitate de parere, care sa aibă temelie o formula noua de lupta din care sa iasa si un om nou. Numai prin consimtamantul liber dat, cu toata incordarea si luciditatea pe care o presupune acest lucru, vom putea stavili cu succes toate patimile care circula acum liber si vacant de orice responsabilitate, acelea care ne-au murdarit constiintele in asemenea masura!

Sa indraznim intai sa cerem mila lui Dumnezeu prin căderea in genunchi, cu pocainta, pentru a cere  sprijinul si mai multe lamuriri – in ce conditii se poate infaptui asa ceva, cum si de catre cine – într-o asemenea lucrare?Trebuie sa infiintam o instanta colectiva vie, curata,morala si activa, prin care sa izolam si sa starpim aceste patimi!

Incercand o explicatie mai pretentioasa, spunem ca, tot asa cum prin Adam – omul cel vechi si neascultator de Dumnezeu si inselat de diavol, a intrat pacatul si minciuna in lume, si prin pacat moartea, trecand mai apoi la toti oamenii – tot asa, prin Hristos – omul cel nou, Cel smerit si ascultator de Dumnezeu – fiecare om  ascultător, poate beneficia de toate garantiile si promisiunile divine! Căci El ne-a aratat, cu pretul vietii, din dragoste pentru lume, ca l-a biruit prin cruce, prin moarte si prin Inviere pe diavol, cel ce avea stapanirea mortii. Lumea, intr-adevar, poate fi rezidita si restaurata, pe o noua temelie sufleteasca trainica, numai prin acest Ahetip Hristos, trimis omenirii ca model de urmat, de esenta divina, Cel ce este Calea Adevarul si Viata!

Fiindca, daca nu putem iubi: nu putem crea! E un adevar coborat direct de la Hristos! Cine nu iubeste si nu respecta legile vietii, coboara sub limitele existentei pe care le garanteaza aceste legi, iar daca afectul nu mai functioneaza, totul se va usca, stiind ca: din iubire a facut Dumnezeu lumea aceasta! Deci, spunem ca: fara iubire, ajungem sa fim cumva pe dos scopului vietii,adica ne deturnam spre o moarte ,intai a spiritului ,apoi a materiei; ca diavolii!

Intalegand ca dragostea de aproape inseamna: sa incepi sa inveti sa-l rabzi pe cel de langa tine, cu bune si cu rele, sa pleci urechea la nevoile si grijile lui, să preiei povara greutatilor,sa-l ajuti daca asculta, dupa permanentul exemplu divin in raport cu oamenii!

In primul rand sa nu indraznim sa acuzam pe nimeni altcineva de starea de dezastru general al momentului actual inainte de a ne acuza pe noi!

Pana si dracii asculta de o disciplina si au o ierarhie.  Numai pe noi, crestinii, vedem ca astazi ne opresc, depunand eforturi disperate, toti dracii  numai ca sa nu ne constituim intr-o unitate.Din pacate  din ce in ce mai rar  gasim astazi doi crestini sa se intaleaga! O noua unitate – ca si un om nou – nu se poate restaura decat in si prin Hristos ,Cel ce a biruit lumea si iadul prin smerenie!

Cum s-ar porni acest fenomen ?

Trebuie stabilita, dintru inceput, acea atmosfera de armonie, bazata pe incredere reciproca, intemeiata si statornicita numai in Hristos!

“Unde sunt doi sau mai multi in numele Meu, sunt si Eu intre ei!!!” .

Trebuie sa inviem si noi, intai duhovniceste, numai prin ascultare si pocainta din moartea pacatului, la o viata noua in Hristos, cu rabdare, lucrand de la om la om! Altfel nimic nu va fi posibil! Fara aceasta inviere, moartea si pacatul nu pot fi biruite! Aceasta inviere sufleteasca, a omului din moartea pacatului, este mai mare ca invierea din morti si se face numai prin practicarea acestor fapte bune! Aceasta nu se va putea realiza daca vom continua să fim duplicitari, prin intretinerea oricarui fel de dezbinari!

Relatiile intre noi trebuie sa fie la fel de calde si de sincere ca relatiile din mijlocul familiei, unde, daca apar neintelegeri, si se amana  spre a fi rezolvate, se creeaza o tensiune care, la un moment dat, nu mai ofera nici o perspectiva de mers mai departe, iar viata in familie devine de neconceput fara impacare, fara iertare si fara restabilirea armoniei – căci şi relatiile din familie nu pot avea continuitate decat tot in duhul si numai prin garantia legilor lui Hristos!

Asadar, toate eforturile trebuie depuse intai pentru demontarea din start a oricarei tentative de justificare a vreunei urme de interes personal- ,care este cauza de intretinere a dezbinarii.Apoi,acelasi efort trebuie depus pentru intarirea unitatii,pentru instalarea a atat de necesarei armonii!  Mai exact :iei de la tine si pui pentru toti, pana ce te vei  curata de orice urma de interes personal! Aceasta armonie va trebui sa o inscaunam si sa o declaram unanim ca: suverana!

Din pacate insa,trebuie sa fim constienti ca suntem bombardati permanent cu tehnici elaborate de distribuire stiintifica a pacatelor prin atatea forme incat  suntem astazi prea sleiti , motiv pentru care nici nu mai avem vigoarea si discernamantul ca sa ne mai putem apăra interesele, asa cum au fost capabili sa o faca inaintasii nostri. Momentul de acum, care vine cu atatea atentionari in intampinarea noastra, se implineste cumva, la un termen, ca o incununare a celor ce au practicat si au generalizat scoala lui Iuda: scoala minciunii si a tradarii!

Sa-I multumim lui Dumnezeu ca, o data cu acest moment, a venit – in sfarsit si in mod fatal – timpul acestui greu examen, prin care vom fi incercati, si de unde vom scapa numai facand dovada masurii implinirii poruncilor divine!

Indraznesc sa intreb: De ce nu mai au astazi putere crestinii?

Lui Hristos stim ca I s-a dat toata puterea in Cer si pe Pamant, asupra vietii si a mortii! Sa cautam si sa vedem unde, sau pe cine mai gasim printre noi, cei din lume, vrednici sa mai primeasca increderea si garantiile darurilor divine, ca grup? Acesta si este unul dintre scopurile majore ale dusmanilor: să rămânem cât mai zăpăciţi şi mai dezbinaţi sub impactul bombardamentelor mediatice, susţinute la foc continuu, ca si pana acum, prin toate metodele! Suntem din ce in ce mai mult sub incidenţa formulei de conducere demonice divide et impera, prin care se creează o stare de vid de voinţă, din care rezulta panica şi deznădejdea asupra maselor intregi de indivizi.

Redobandirea echilibrului prin ortodoxie.

Prin faptul ca ne-am născut ortodocşi, consider că suntem datori să aprofundam, nu asa ca pana acum,ci cu acea intensitate ceruta noua imperativ si prin care ne sunt garantate toate promisiunile facute crestinilor marturisitori. Daca nu  vom face dovada acelui fel de dragoste, indispensabila unitatii,  nici nu vom fi vrednici sa dobandim promisiunea pogorarii acelui Duh necesar unitatii “Carele pe toate le plineste!”.Da!chiar pe toate!

Acesta este dealtfel miezul si scopul acestui articol!

Singura solutie nu este alta decat aceea de a porni impreuna, exclusiv prin aducerea la indeplinire a poruncilor evanghelice, stabilind o ierarhie si o disciplina! Precizez aici clar ca dusmanii crestinismului, ai civilizatiei si ai omenirii, vor sa slabeasca, in mod intenţionat resorturile sufletesti crestine, prin spargerea din fasa a oricarei unitatii de parere, propunand “discret” sau impunand,cum lesne se poate observa, cu totul alte practici , cat mai indepartate de cele crestine , fapt ce duce, de altfel la alterarea si disparitia constiintei collective.

Cine şi cum ar trebui responsabilizat?

Doresc sa adresez tuturor celor care simt dorinta de a se implica, celor care simt ca inca mai dispun de acea “inima buna”, o chemare la unitate! Ma adresez: studenţilor, elevilor, profesorilor, intelectualilor, tuturor acelora cu simtaminte curat romanesti. Toti avem obligaţia, la modul imperativ, de a ne implica, de a pune umărul pentru a găsi, nu numai o rezolvare, cat o recuperare a ceea ce mai e bun printre noi! Fiecare trebuie să participe cu soluţii în jurul acestei probleme dupa puterea, talentul si capacitatea sa de dragoste.Nu vom gasi pe nimeni altcineva să o facă, dacă nu vom fi noi, cei insarcinati cu soluţionarea acestor probleme?

Nu avem pretenţia că unul singur le-ar putea face pe toate, însă fiecare dintre noi ar putea face câte ceva în acest sens!

Rezolvarea nu poate veni decât dintr-o iniţiativă si hotarare comuna interioară, reparand şi corectând actualele defecţiuni, a celor luminati prin forta credintei de Duhul lui Dumnezeu!

Prioritati imediate:

- Se impun reparatii imediate in restabilirea adevarului istoric, prin precizarea caracterului crestin al tuturor jertfelor martirilor acestui neam, consemnata ca un fir definitoriu si constant, deoarece ceea ce s-a scris pana acum in mod oficial a fost in mare parte murdarie de propaganda comunista, care a inlaturat si a vitregit tinerii de la alimentarea cu realul adevar, urmărind schimonosirea şi contaminarea romanilor prin tot soiul de minciuni stiintifice.

- Se impun reparatii urgente in domeniul spiritual,  in cel al educatiei, prin indrumarea tinerilor catre adevaratele izvoare spirituale si formarea lor în această direcţie, facuta in duhul traditiei si obiceiurilor curat romanesti, in vederea aparitiei unei adevarate elite, indispensabila acestor vremuri!

- Se impune demarearea unor complexe proiecte economice, in vederea recuperarii tuturor redutelor pierdute prin tradarea guvernarilor care s-au succedat la putere in ultimii 20 de ani, care au risipit si risipesc patrimoniul national.

Acest ABC-duhovnicesc, nu va fi uşor de realizat, dar zicem ca nu e nici imposibil! Printr-o implicare responsabilă,din această baltă a societatii romanesti actuale, vom reuşi să o transformăm, în scurt timp si prin multă bunăvoinţă, intr-o cât de mică grădină a noastră, curată şi îngrijită.Trebuie sa muncim la consolidarea fiecarei relatii in parte, implicandu-ne cu acea daruire crestina! Fructele faptelor bune nu vor intazia sa apara! Rămâne să aratam măsura credintei noastre!

Nadajduiesc ca prezentul material problematizează  suficient pentru a primi si un raspuns din partea cititorului pe adresa: dan_radovici@yahoo.com

DAN RADOVICI