~Dr. Alex Berca: „Japonia – Ţara soarelui răsare“

„…cea mai mare greşeală a celor care vor să aibă relaţii cu Japonia, nu o fac cei care nu au cunoştiinţe despre această ţară, ci cei care nu vor să-şi însuşească nici una din aceste cunoştiinţe”. (gînditor japonez necunoscut–secolul XIX).

Foarte mulţi ziarişti şi cercetători din diverse domenii de activitate au ajuns la aceeaşi concluzie, şi oricât aşi vrea să mă consider ca fiind original nu pot să nu mă raliez opiniei lor:

A fost un timp, şi asta nu mult în urmă când cea mai mare parte a lumii când vorbea despre Asia, se gândea de fapt la Japonia. Când spunea Japonia de fapt se gândea la ultimile tehnologii sau la industria auto care era dominată de firmele Toyota, Mitzubisi şi Mazda.

Dupăani grei, în care poporul japonez a fost încercat de tot felul de lipsuri de mâncare, imbrăcăminte, şi în special căldură şi tot felul de molime,

Japonia a reuşit să-şi revinăşi să-şi asigure un rol cheie în viaţa economică, mondială.

Tot ceea ce se crea si se producea in Japonia era de cea mai bună calitate, bazate pe o înaltă tehnologie şi cu un aspect miniaturizat deosebit de atrăgător.

Japonia a fost şi continuă să fie încă socotită ca un „miracol mondial”.

Astăzi, când specialiştii vorbesc despre Asia – care în evoluţia fenomenului globalizării reţine din ce în ce mai mult atenţia generală, fiecare

se gândeşte la alţi doi giganţi (în special ca număr al populaţiei), care au apărut la orizont: China şi India.

Chiar dacăJaponia se menţine printre ţările cele mai puternic dezvoltate din punct de vedere economic, strălucirea ei poate intra treptat în eclipsa celor doi noi aştri, în plină ascensiune economică.

Conştienţi de un asemenea pericol şi bazaţi pe o filozofie specifică de viaţă, ce are la bază ideia nevoii de supravieţuire, japonezii caută să menţină relaţii cât mai cordiale cu toţi vecinii şi şi-a intensificat exporturile trimiţând în întreaga lume milioane de produse, în special din domeniul tehnologiei cele mai avansate, la preţuri competitive.

Pentru cei mai mulţi consumatori şi în special pentru generaţiile tinere, Japonia nu înseamnă altceva decât tehnică şi tehnologie de ultimă oră.

Restul nu mai există. Tot ceea ce se numeşte sau este legat de viaţa cotidianăa japonezilor este în cea mai mare parte necunoscut sau neglijat.

*******************

Câteva fapte din istorie

Din tot felul de legende şi documente istorice rezultă că Japonia este o ţară cu o vechime de peste două milenii şi jumătate, cu o anumită filozofie şi psihologie specifică, cu tradiţii şi comportări diferite de multe alte ţări din lume.

Unii istorici preocupaţi de evoluţia în timp a acestui popor au scos la lumină documente prin care dovedesc trecutul îndepârtat al acestei ţări. Cu multe sute de ani înaintea istoriei altor popoare, japonezii îşi făuriseră o cultură şi o civilizaţie proprie.

Din unele documente istorice şi din multiple studii antropologice rezultă că primele forme ale civilizaţiei şi culturii acestei ţări se înscriu în jurul anilor 600 înainte de naşterea lui Hristos.

La timpul respectiv, un împărat cu numele Jimmu Tenno a fondat această ţarăşi a adoptat alfabetul chinez.

De mii de ani japonezii au fost şi continuă să fie fascinaţi de fenomenul natural al apariţiei zilnice a soarelui. Această fascinaţie se regăseşte în mii de poeme şi în cântecele pe care acest popor le-a dedicat zeiţei soarelui Amaterasu.

Chiar numele ţării, Japonia (care în japoneză se citeşte Nippon), în sens literar înseamnă – locul de unde răsare soarele.

Numele ţării este controversat între specialiştii istorici şi lingvişti.

Unii susţin cănumele ţării provine dintr-o scrisoare trimisă în China în secolul 17 de către un prinţ japonez. Pentru a cuceri intereseul chinezilor, prinţul a ales cea mai atractivă formă literară pentru a descrie ţara în care trăia.

Alte opinii se referă la documente ale vechilor navigatori olandezi care au numit această ţară Japonia.

Steagul japonez (cunoscut sub numele de Nisshoki), are pe ele un cerc roşu care simbolizeazăsoarele roşu

Alături de soare, Japonia îşi prezintă cu o deosebită mândrie în artăşi cultură, lanţul muntos Honshu supranumit Alpii japonezi ce au o înălţime de circa 10.000 feet (3,000 m).

Printre toţi munţii, Fuji, care are în creastă un con vulcanic*) perfect, se impune cu o mândrie majestoasă în nenumărate imagini, pe broderii şi pe minunatele costume strălucitoare în multiple culori ale geişelor.

Legendele care însoţescistoria şi cultura niponă, povestesc că această

——————-

*) Ultima oară Fuji a fost activ în 1707, erupând la circa 1.500 m. înălţime.

ţară a fost creată de zei. Aceştia au înfipt în ocean o sabie şi când au scos-o, de pe lama sabiei s-au scurs patru picături, care au devenit cele patru insule principale ale Japoniei (în rest, Japonia este formată din 3900 de insule mici, nesemnificative, şi care formează arhipelagul japonez).

Antropologii şi unii istorici afimă că pe actualul teritoriu al japoniei (a cărei populaţie în prezent este de circa 127 milioane locuitori), au trăit oameni încă din era paleoliticului şi a neoliticului *)

Tot felul de puncte de vedere şi opinii, mai mult sau mai puţin confirmate în exactitatea lor de către unii cercetători afirmă că originile populaţiei japoneze provin din locuitorii ainu, care sunt de origine necunoscută dar se afirmă că ar fi provenit din marea grupare indo-europeană.

Alţii, susţin că ar fi înrudiţi cu aborigienii din Australia. Alţi antropologi consideră că japonezii sunt o combinaţie dintre aborigieni şi malaezi din Sudul insuleleor Pacificului.

Unele studii se referă la strămoşii japonezilor care ar fi imigrat din Siberia şi din Polinezia

Mai recent, unii cercetători japonezi au găsit asemănări deosebite între unele caractere ale alfabetului japonez şi cel ebraic, şi au ajuns la concluzia că unul din cele 12 triburi nomade ale evreilor din Orientul Mijlociu, ar fi ajuns cu mii de ani în urmă pe aceste meleaguri, s-au instalat pe aceste insule şi de-alungul vieţii s-au asimilat cu locuitorii acestor insule şi au devenit parte din marea familie japoneză. Aşa se explică şi existenţa unei colonii de evrei japonezi pe aceste insule.

Unele documente istorice confirmă că în secolul unu, Japonia a fost formată dintr-o „colecţie” de 100 de mici regate independente.

În secolul al 4-lea, unul dintre aceste regate şi-a întărit puterea militară şi a decis să le domine prin forţă pe celelelte. Familia care conducea aceste regate a devenit familia imperială, iar actualul împărat al Japoniei, Akihito (75), urcat pe tron în 1989, după moartea tatălui său, împăratul Hirohito, este

un descendent al acestei dinasti ce conduce ţara de peste 2600 de ani.

——————————–

*) Prima epocă din istoria omenirii, cunoscută sub denumirea de epoca pietrei cioplite sau Paleolitic: palaios = vechi şi lithos = piatră (cuvinte greceşti), cuprinde cea mai lungă perioadă de timp (aproximativ între 1.000.000 şi 10.000/8000 î. Chr.).

Neoliticul (Noua Epocă de Piatră) este caracterizat prin adoptarea agriculturii (aşa-numita Revoluţie Neolitică), prin dezvoltarea olăritului şi prin crearea unor aşezări mai mari şi mai complexe, cum ar fi Çatal Hüyük sau Ierihon. Primele culturi Neolitice au apărut în jurul 8000 î.Chr. în Semiluna Fertilă, o regiune istorică în formă de semilună, cuprinzând Levantul, Mesopotamia, şi Egiptul Antic. Agricultura şi cultura din această zonă s-au răspândit mai apoi spre zona mediteraneeană, a Indului, China, şi Asia de Sud-Est.

*******************

Istoria şi influenţa ei asupra dezvoltării economice

Cei mai mulţi oameni considră că Japonia este o ţară mică. Chiar şi japonezi însăşi au această părere. În comparaţie cu vecinii ei şi în special în comparaţie cu imensul teritoriu al Chinei, sau cu Rusia, sau cu alte ţări din Asia, sau America , întradevâr are o suprafaţă mică.

Dimensiunea ei nu este însă un factor atât de important. Pentru oricare american, cea mai bună comparaţie din punctul de vedere al suprafeţei poate fi: New-York, New Jersey, Pensilvania şi tot New England fără statul Main.

Alţi autori au comparat Japonia, din punct de vedere al suprafeţei cu statul California, dar Japonia, are o populaţie de peste 5 ori mai mare.

Populaţia japonezăa crescut la dublu numai în secolul 20, iar standardul ei de viaţă a crescut de câteva ori în aceeaşi perioadă de timp.

În ultimile decade, se remarcă o scădere substanţială a naşterii copiilor, ceea ce a devenit un element de mare îngrijorare pentru conducerea ţării, întrucât populaţia în vârstă a devenit deoseibit de numeroasă în comparaţie cu tineretul şi acest fapt are efecte directe asupra întregii vieţi economice a Japoniei.

Fiind o ţarăcu o populaţie numeroasă şi cu resurse naturale deosebit de limitate, singura preocupare a fost întotdeauna aceea a supravieţuirii prin nevoia de asigurare a hranei şi a diverselor materii prime de care aveau nevoie pentru a asigura producţia diverselor bunuri de consum.

Nevoia de asigurare a hranei a fost în principal asigurată prin dezvoltarea îndeletnicirii pescuitului.

Construcţia a tot felul de ambarcaţiuni folosite pentru pescuit, a dus la o exploatare intensă a pădurilor (dintre puţinele bogăţii de care dispuneau), şi care până la urmă a dus la totala lor epuizare.

Schimburile comerciale au fost deosebit de limitate, întrucât nu aveau ce să ofere pentru schimb şi singura soluţie pentru aşi asigura cele necesare a fost calea războaielor.

*******************

Aventurile militare – soluţie pentru supravieţuire

Cele mai multe dintre aventurile militare desfăşurate cu mii de ani în urmă împotriva unor popoare mai puţin pregătite pentru a face faţă războaielor, s-au soldat cu victorii uşoare, care le-a dat stimulente pentru noi acţiuni militare.

Teritoriile ocupate şi controlul acestora prin forţă militară le-a asigurat deversele bogăţii din care au putut trăi.

Cu peste douăsecole în urmă (1894-95), Japonia a atacat China dela care a cucerit Taivanul.

La începutul sedcolului XX, a pornit război împotriva Rusiei dela care a preluat Coreea şi Manciurea.

În primul râzboi mondial (1914-1918) a participat alături de puterile Antantei şi şi-a extins controlul asupra insuleleor Marshall, Carolina şi Mariane din Oceanul Pacific.

În 1931, ambiţiile militare s-au îndreptat din nou asupra Chinei cu intenţia de a o cucerii complet.

În 1941, sub conducerea generlului Hideki Tojo şi cu aprobarea împăratului Hirohito, a cucerit fosta colonie franceză Indochina (formată din Vietnam, Laos şi Cambodgia), a bombardat Pear Harbor şi după ce a cucerit Indonezia a luat cu forţa petrolul acestei ţări.

Acestor victorii le-au urmat altele în partea de Sud-Est a Asiei: Burma, Tailanda, Malaezia, Filipine şi porţiuni din Noua Guinee.

În 1942, Japonia controla complet Taivanul, Coreea, Manciurea, o mare parte din zona cea mai populată a Chinei şi Hong-Kong.

La 7 Decembrie 1941, în timpul celui de al doilea râzboi mondial, fiind alături de Germania şi Italia (formând aşa numita axă Berlin-Roma-Tokio), a atacat Pear Harbor (în Havai), unde exista o puternică baza militară americană, a distrus cea mai mare parte a flotei şi aviaţiei americane şi a luat peste 1600 de ostateci americani.

În acest fel Japonia îşi asigurase supremaţia strategică în Oceanul Pacific şi controla multe din teritoriile unor ţări cum au fost: Malaezia, Singapor, Filipine, Formosa, Indiile de Est Olandeze, Indochina, Burma, Coreea, Tailanda, Guam şi o mare parte a Chinei.

Japonia devenise un adevărat imperiu.

Ca răspuns împotriva atacului bazei militare dela Pear Harbor, Statele Unite au intrat în război alături de aliaţi şi au declarat război axei beligerante.

Atacul armatei americane a fost deosebitde agresiv. Numai în luna Martie 1945, într-un raid de 3 ore deasupra oraşului Tokio, peste 16 mile pătrate din oraşau fost complet distruse. Peste 1 milion de oameni au rămas fărăcase şi sute de mii de oameni au fost grav răniţi.

Peste 1/5 din capacitatea industrială a oraşului a fost complet distrusă.

În luna Mai 1945, urmând sinuciderea lui Hitler, Germania şi Italia au semnat armistiţiul cu puterile aliate.

Japonia a rămas singură să lupte împotriva Statelor Unite.

La sfârţitul lunii Iulie 1945, puterile alianţei au emis „Declaraţia dela Potsdam”, cerând Japoniei să se predea în mod necondiţionat.

Fiind pusăîn faţa unei situaţii umilitoare de a se preda şi dându-şi seama că astfel îşi pierde toate resursele de materii prime şi tot imperiul japonez se descompune, a refuzat această situaţie şi a preferat să continue singură războiul contra alianţei anglo-americane şi a celorlalte ţări particiapante.

În dimineaţa zilei de 6 August 1945, după circa 4 ore de luptă, Statele Unite au lansat prima bombă atomică (al cărui nume codificat fusese „Little Boy”) asupra oraşului Hiroşima (insula Honshu). Prin aruncarea acestei bombe peste 100,000 de oameni, cei mai mulţi civili, au murit.

După douăzile, la 8 August 1945, armata rusă a declarat război Japoniei şi printr-un atac fulgerător împotriva a 2 milioane de soldaţi japonezi, a ocupat Manciurea.

Cîteva ore mai târziu, în dimineaţa de 9 August 1945, Statele Unite, au aruncat cea de a doua bombă atomică (cu numele codificat „Fat Man”) asupra oraşului Nagasaki (oraş portuar destinat industriei militare japoneze- în insula Kyushu).

În urma exploziei acestei bombe atomice şi-au pierdut viaţa peste 40.000 de oameni,

La o săptămânădupă această avalanşe militară a forţelor aliate, împăratul Hirohito a decis să capituleze şi s-a predat.

La 2 Septembrie 1945 în portul Tokyo Bay, pe vasul militar american „Missouri”,în faţa a sute de reporteri din întreaga lume, ministrul de externe al Japoniei a semnat actul de predare necondiţionată în faţa generalului american Douglas MacArtur (1880-1964),comandantul trupelor aliate din Pacific.

A fost pentru prima oară în istoria japoniei – semnarea necondiţionatăa actului de capitulare şi japonezii au fost realmente şocaţi când au ascultat la radio vocea împăratului Hirohito care anunţa capitularea, pierderea vieţii a peste 2 milioane de oameni şi distrugerea celor mai importante oraşe şi centre economice.

După ce au avut de suferit de pe urma exploziei bombelor atomice şi a umilinţei pierderii necondiţionate a războiului, japonezii au înţeles că sigurul mod de aşi asigura un loc în lume se poate obţine numai printr-o competiţie economică onestă, care este mult mai avantajoasă decât calea războaielor.

*******************

Articolul IX din Constituţie Japoneză

După război, ocupaţia americană formată din peste 60.000 de soldaţi care au rămas în Japonia pentru mai mult de două decade, a impus rescrierea unora dintre articolele Constituţiei.

Rescrierea se referea în special la articolul IX în care se prevedea demobilizarea totală şi faptul că Japonia avea dreptul să aibă o armată numai în scopul autoapărării ţării.

În prezent schimbările din politica externă şi în special în politica de apărare sunt total diferite.

Fosta „Agenţie de Autoapărare” ce a funcţionat până în Ianuarie 2007 s-a transformat într-un minister.

După date oficiale, Japonia cheltuieşte în prezent în scopuri militare peste 40 de miliarde dolari şi susţine una dintre cele mai diversificate şi moderne armate din lume.

Circa 1000 de soldaţi japonezi au fost dislocaţi în Irak şi în zonele din jurul Irakului.

Aşa cum remarca şi Prof. N.Haass, specialist pe probleme de politică internaţionalăşi Preşedinte al Organizaţiei „Concil on Foreign Relations”:

„… în prezent nu mai există o problemă – dacă, ci când , va cere Japonia să se renunţe la articolul IX din Constituţie şi să se revina la un statut normal al armatei aşa cum îl au toate ţările”.

Pentru analiştii politici ce urmăresc fenomenul Japonia, în evoluţia lui actuală şi în perspectivă, nu renaşterea militarismului japonez este în momentul de faţă cel mai mare pericol, ci incapacitatea sau politica de reţinere de a se implica din proprie iniţiativă în diversele probleme cu care se confruntă Asia în momentul de faţă.

Cu toate aceste „reţineri”, la solicitarea ONU şi al altor foruri internaţionale, în ultimile decade, Japonia şi-a adus o contribuţie importantăla menţinerea păcii în multe zone fierbinţi din lume cum au fost în: Cambodgia, Angola, Mozambic şi El Salvador.

De asemeni, a fost implicată în multe din operaţiunile umanitare din India, Pakistan, Indonezia şi din alte ţări.

La solicitarea Statelor Unite şi a Angliei, în 2002, Japonia a participat cu forţele sale maritime de autoapărare la acţiunile din Oceanul Indian. Brigăzi cu peste 650 de soldaţi şi-au adus contribuţia la operaţiunile Naţiunilor Unite de menţinere a păcii în Est-Timor.

Din asemenea exemple se poate desprinde concluzia că politica externă a Japoniei este o politică – cel puţin în prezent, deosebit de pacifistă.

Japonia nu acţioneazădin proprie iniţiativă, ci numai la solicitarea unor organisme internaţionale. Acest lucru i-a îndreptăţit în ultima vreme pe mulţi politologi să reconsidere rolul japoniei în lume şi să discute despre dreptul acestei ţări de a deveni membră cu drepturi depline a Consiliului de Securitate

Dintr-o mulţime de analize realizate de diferiţi economişti şi analişti politici, se confirmă că nu toate ţările din apropierea Japoniei agrează ideia de dezvoltare economică şi în special tendinţa de extindere a puterii militare a acestei ţări.

Chiar dacădin punctul de vedere al manifestării unei democraţii şi al dezvoltării economice, Japonia poate fi un exemplu demn de urmat de foarte multe ţări din lume şi din Asia în special, există tot felul de semne de întrebare referitoare la evoluţia viitoare a Japoniei şi a rolului ei în lume.

Marea majoritate a ţărilor vecine îşi reamintesc cu o oarecare teamă de agresivitatea şi cruzimea cu care au acţionat japonezii în timpul celui de al doilea război mondial şi de puternica lor concepţie ultra naţionalistă ce se manifestă încă la multe din nivelele economice, politice şi sociale ale ţării.

Secolul 21, dupăopinia politologilor şi a sociologilor din diverse ţări, este aceea că acest secol, nu este „un secol al Japoniei”, aşa cum le place şi multor japonezi să audă din partea altora, dar Japonia va juca un rol important în dialogurile dintre Est şi Vest, în special pe principalele proble cu care se va confrunta omenirea în următoarele decade.

*******************

Dela mitologie la realitate

La fel ca în legenda cu pasărea Phoenix, care a reînviat din propria-i cenuşe,

Japonia s-a refăcut dupărăzboi şi a ajuns să fie o puternică competitoare a multor ţări dezvoltate din punct de vedere economic.

În 1950, Japonia încă era sub ruinele provocate de bombardamentele aliaţilor.

Numai în 15 ani, cu suportul Statelor Unite, economia japoneză ajunsese săse susţină singură, ne mai având nevoie de nici un suport tehnic sau fianciar.

Evoluţia media a economiei japoneze între 1955 1995

1955-1965	10%
1965-1975	8,30%
1975-1985	4,20%
1985-1995	3.3%

În ultimii 30 de ani economia japoneză a cunoscut o mare schimbare a structurii sectoarelor economice.

Dacă la începutul anului 1960 sectorul primar deţinea circa 30% din numărul muncitorilor, în 1990 acest sector ocupa numai 6%. În acelaş timp, în sectorul serviciilor forţa de muncă a crescut dela circa 42% la peste 60%.

(în %)

ANUL	Sectorul primar	Sectorul secundar	Sectorul terţiar
1960	30.2	28.0	41.8
1970	.17.4	35.2	47.4
1980	.10.4	34.9	54.7
1990	6.0	33.9	60.1

Sectorul primar (Agricultura, Silvicultura, Vânatul şi Pescuitul)

Sectorul secundar (Industria şi Construcţiile)

Sectorul terţiar (Serviciile)

Aceastărestructurare s-a reflectat în evoluţia Produsului Intern Brut (PIB)

(în %)

ANUL	Sectorul primar	Sectorul secundar	Sectorul terţiar
1960	.12.6	39.0	48.4
1970	.5.9	43.1	51.0
1980	.3.5	38.6	57.9
1990	.2.8	38.4	58.5

După cum se vede în timp ce PIB creat în sectorul primar a scăzut dela 12.6% în 1960 la 2.8% în 1990, în sectorul serviciilor acesta a crescut dela 48.4% la 58.5%.

Aceasta confirmăteza după care ţările cu un grad ridicat de dezvoltare economică au o pondere mai ridicată a populaţiei active din sectorul terţiar şi o pondere mai scăzută a populaţiei active din sectorul primar.

În ultimile decade economia japoneză a cunoscut o restructurare importantă în sensul că sistemul unional al forţei de muncă din cadrul industriei a fost încurajat şi în acelaş timp s-a asigurat o reformă a terenurilor arabile.

Ceea ce este de reţinut ca un factor deosebit de important, este faptul că economia japoneză s-a adaptat „în marş” nevoilor de consum solicitate de piaţa internaţională şi cea domestică.

Succesul Japoniei în afaceri se bazează pe câţi va factiori:

Creşterea continuă a numărului celor cu educaţie superioară

Seriozitatea şi responsabilitatea în muncă

Disciplina şi planificarea riguroasă a activităţii zilnice şi în

special a celei pe termen lung

Dorinţa de a experimenta şi crea produse noi

Manifestarea spiritului de echipă

Dorinţa de a dovedii întregii lumi că Japonia este o ţară de

succes, în tot ceea ce face.

Asemenea caracteristici i-au asigurat un loc de frunte în cele mai multe tranzacţii de cooperare internaţională.

Conducerea şi organizarea economică se bazează pe câteva elemente esenţiale:

Folosirea de noi tehnologii şi a unor metode noi de desfăşurare a

producţiei,

Cooperare între toţi salariaţii întreprinderilor

Cooperarea între marile companii şi micile întreprinderi particulare

Cooperare între guvern şi întreprinderile economice

Politica economicăa guvernului japonez şi a diferitelor companii s-a manifestat într-un mod deosebit prin extinderea şi diversificarea produselor industriale trimise spre export în schimbul asigurării de materii prime.

Pe aceastăcale Japonia şi-a asigurat pe de o parte o continuă activitate economică iar pe de altă parte şi-a asigurat o balanţă comercială cu un surplus financiar enorm.

O asemenea concepţie economică i-a asigurat continua dezvoltare economică şi creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieţii locuitorilor.

Partenerul Commercial	Volumul Exporturilor (în %)	Volumul Importurilor (în %)
Hong Kong	6.5	0.8
Coreea de Sud	6.2	4.9
Taivan	6.0	3.9
Singapor	5.0	1.7
China	4.5	10.0
Tailanda	3.7	3.0
Malaezia	3.1	3.0
Indonezia	1.9	4.7
Filipine	1.5	1.0
India	0.5	1.0
Vietnam	0.1	0.5
Alte ţări	0.8	10.6

Sursa: Raport Japan’s Export/Imports for Asia 1995

Alături de o calitate deosebită a produselor fabricate, preţul scăzut al forţei de muncă plătit muncitorilor din diferite ţări unde se produc multe dintre produsele industriale fabricate, i-a permis asigurarea unei competiţii faţă de alte ţări din lume.

În afara schimburilor comerciale cu diverse produse manufacturate, Japonia şi-a diversificat în mod deosebit activitatea economică, desfăşurînd în prezent o largă activitate în domeniul serviciilor, printre care: transporturi maritime, la nivel global, turism internaţional, investiţii în diverse domenii de activitate şi în diverse ţări, cercetare şi dezvoltare de noi produse, ş.a.

*******************

10 criterii ale „Miracolului japonez”

Pentru a înţelege mai bine ce a stat la baza succesului şi a întregului „miracol japonez”, să revedem care au fost cele 10 criterii ale acestuia.

Refacerea, extinderea şi modernizarea infrastructurii, ceea ce a uşurat şi a redus la maximum eforturile de transport.

Extinderea cooperării şi obţinerea suportului financiar din parteaunora dintre ţările dezvoltate din punct de vedere economic şi a diferitelor organizaţii financiare internaţionale.
Exemplele cele mai concludente au fost oferite de compania SONY, care a început şi s-a dezvoltat cu ajutorul Agenţiei pentru Dezvoltarea Internaţională (USAID)¹.
Corporaţia MAZDA, şi-a început activitatea producând JEEP-uri pentru

armata americană în timpul războiului din Coreea.

Industria japoneză a primit o mulţime de avantaje şi un importantsuport financiar din partea guvernului japonez. Un rol important l-au avut salatiaţii care au fost aleşi din rândurile celor mai buni absolvenţi din universităţile şi colegiurile japoneze.

Companiile japoneze şi-au orientat strategia de export a diverselor produselor fabricate, pentru a obţine profiturile scontate.

Rolul şi efectul activităţii uniunilor muncitoreşti a fost redus la câtevadomenii de activitate printre care învăţământ, calificarea salariaţilor, şi suportul muncitorilor în obţinerea beneficiilor şi stabilirea salariilor.

Conducerea întreprinderilor s-a preocupat de creerea şi dezvoltarea spiritului de muncă al salariaţilor prin formula „salariat pe viaţă” şi asigurarea calităţii muncii de către fiecare salariat în parte fără a fi nevoie de un supra control.

Asigurarea de către întreprinderi a grijii pentru familia salariatului în timp ce acesta este la lucru. Acest lucru a avut o contribuţie majoră în spiritul de loialitate reciprocă între salariat şi companie. Pe această cales-a redus decalajul existent între conducere şi salariaţi.

Guvernul şi-a limitat la maximum cheltuielile militare şi cea mai mare parte din aceste sume şi cele din taxe au fost destinate dezvoltării economice.

Preocuparea pentru creerea unei societăţi şi a unei familii cât mai stabile cu un minim de cazuri de divorţuri şi cu un suport financiar pentru familiile cu copii.

Alocarea an de an a unor sume deosebit de mari pentru educaţie şi calificare profesională.

Dacă vre-o ţară ar intenţiona să preia asemenea criterii şi să le aplice, ar fi important să analizeze în prealabil dacă există aceleaşi condiţii social –economice şi care sunt cele specifice ţării respective.

*******************

Japonia şi comunitatea globală

Evoluţia relaţiilor economice între Japonia şi alte ţări din Europa sau din Asia în general şi cu Statele Unite în mod special, trebuie analizate prin prizma diferitelor evenimente istorice care au avut loc pe plan mondial în ultimile câteva decade.

După opinia unor analişti socio-economici şi a unor politologi, trei factori au avut o influenţă deosebită:

în primul rând, terminarea războiului rece dintre SUA şi sistemul socialistîn frunte cu Uniunea Sovietică,

în al doilea rând, înlăturarea barierelor naţionale şi creerea unei concepţii de globalizare politico-economică,

– în al treilea rând, schimbările petrecute în sistemul de organizare al

diferitelor ţări, căderea comunismului şi eliberarea de canoanele

autarhice şi deschiderea spre liberalism şi cooperare economică internaţională.

Multe dintre ţările Asiei şi Japonia în special au fost şi continuă să fie influenţate de aceste mari schimbări.

Suportul financiar acordat de către Statele Unite unor ţări din Asia în vederea dezvoltării lor, deschiderea şi extinderea cooperării economice şi asigurarea unei securităţi în zonă, au determinat schimbări profunde politice, economice şi sociale în viaţa popoarelor acestor ţări.

După o perioadăde timp în care Japonia a fost deosebit de circumspectă în relaţiile economice cu ţările vecine, care se mai găseau încă sub infleunţa ideologiei comuniste, ea a înţeles care este mersul istoriei şi tendinţa de dezvoltare a acestor ţări şi a început să le ajute în dezvoltarea lor economică.

Printr-o continuăcolaborare, ea şi-a creat relaţii deosebit de puternice cu China, Rusia, Vietnam, Coreea, ş.a.

Influenţa Japoniei în Asia prin mari investiţii a avut şi continuă să aibă un rol catalizator al multor ţări din zonă.

Politica economicăa Japoniei, desfăşurată în ultimii 50 de ani urmăreşte aceleaşi elemente fundamentale:

obţinerea de resurse,

găsirea de noi pieţe de desfacere pentru produsele manufacturate,

obţinerea unor profituri cât mai mari printr-un comerţ deosebit de onest,

cu produse de cea mai bunăcalitate şi la preţuri competitive,

căştigarea unei influenţe economice în diversele locuri din lume.

Numai în cinci ani, între 1984 şi 1989, Japonia a investit peste 16 bilioane dolari în unele ţări cum ar fi: Hong Kong, Taivan, şi Coreea de Sud.

În ultimii ani, guvernul japonez şi unele companii particulare, au investit peste 600 milioane dolari în Taivan, unde au deschis ramuri ale industriei de automobile. Peste 5 bilioane dolari au fost investite în industria oţelului şi a prelucrării metalelor, în China, şi peste 5 bilioane dolari în producţia de trenuri electrice, în Malaezia, peste 600 milioane dolari în construcţia unui tunel în Australia, în portul Sidnei.

Majoritatea investiţiilor făcute de Japonia în ţările de peste ocean au fost realizate de marile companii: MITSUBISHI şi MATSUSHITA.

Aproximativ 70% au fost dirijate spre Statele Unite şi Europa.

Creind ramuri ale unor companii japoneze în SUA sau Europa, japonezii produc bunurile solicitate în aceste ţări sau în ţări apropiate şi ca atare nu trebuie să le mai exporte peste ocean. Pe această cale se reduc substanţial cheltuielile de transport precum şi taxele aferente, ceea ce permite obţinerea unor profituri substanţiale.

În acelaş timp, Japonia şi-a deschis 21 de mari proiecte în Vietnam, 80 de proiecte în Honk Kong şi 40 de proiecte în Taivan.

Din analiza unor sondaje de opinie, efectuate de instituţii specializate în domeniul economic, rezultă că majoritatea ţărilor asiatice unde se găsec investiţii japoneze, preferă aceste investiţii în locul celor europene.

În multe ţări asiatice se consideră că investiţiile europene nu îşi au rostul în Asia şi se emit chiar tot felul de sloganuri cu caracter naţionalist:

„Asia trebuie să fie şi să rămână a asiaticilor”.

Multe ţări asiatice impresionate de evoluţia economică a Japoniei sunt dispuse să copieze modelul economic al Japoniei şi sunt oricând gata să colaboreze cu japonezii.

Aceastăinfluenţă japoneză şi ideia dezvoltării Asiei într-un ritm alert are toate şansele să confirme punctul de vedere privind un viitor al „Secolului Pacificului”, aşa cum imediat după cel de al doilea război mondial se vorbea despre „Secolul Atlanticului” sau al Americii.

O opinie similară a fost confirmată şi de către Dr. Egra Vogel – socilog dela Harvard University, în lucrarea: „Japan as Number One – Lessons for America”, în care se referă la dinamismul noilor economii industrializate sau a celor în curs de industrializare din Asia.

A fost un timp, cînd în special europenii au traversat Atlanticul pentru a găsii oportunităţi în „Lumea nouă”, s-ar putea ca în viitor copii sau nepoţii noştri să caute asemnea oportunităţi, traversând Pacificul.

Chiar dacăîn evoluţia lor economică, multe ţări cum ar fi Taivan, Hong Kong, Coreea de Sud şi altele au mari avantaje din cooperarea cu Japonia, există şi anumite reţineri atunci când se discută despre volumul mare al investiţiilor japoneze şi despre pericolul unei dominaţii economice japoneze.

De fapt, nici guvernul actual al japoniei nu este într-o poziţie prea confortabilă atunci când se fac referiri la rolul pe care ar putea să-l aibă Japonia ca leader al lumii asiatice.

Nu cu mult timp în urmă unele plângeri referitoare la modul în care populaţiile acestor ţări au fost tratate de câtre armata japoneză, în timpul celui de al doilea război mondial, a obligat guvernul japonez să acorde în mod simbolic despăgubiri de peste 1 bilion de dolari.

În prezent, situaţia resurselor de materii prime de care are nevoie Japonia este la fel de grea sau poate şi mai dificilă decât a fost în urmă cu 50 de ani, datorită gradului ridicat al consumului destinat industriei manufacturiere. Această necesitate continuă de resurse, îi determină pe japonezi să ducă o politică intensă de colaborare cu diversele ţări care le asigura materiile prime.

Lemnul este importat din Malaezia, produsele alimentare din Noua Zelandă şi Australia iar petrolul din Indonezia şi Brunei.

Nevoia de a depăşii dificultăţile create de sistemele protecţioniste şi nevoia de a beneficia de reducerea tarifelor vamale i-a determinat pe japonezi să-şi deschidă companii în toate ţările vecine.

Pentru aşi uşura colaborarea , ei au dezvoltat în ţările cu care coopereazăo largă reţea a infrastructurii (căi ferate, şosele, aeroporturi).

În condiţiile recesiei globale, politica de protejare a forţei de muncă autohtone, este realizată prin închiderea unor întreprinderi din ţări străine şi eliminarea forţei de muncă din ţările respective, în timp ce muncitorii japonezi din întreprinderile din Japonia şi-au păstrat pe cât a fost posibil locurile de muncă.

Politica de outsourcing se manifestă şi în Japonia ca şi în alte ţări dezvoltate.

China, prin avantajul forţei de muncă deosebit de ieftină, este pentru Japonia ca şipentrui SUA sau Europa, atelierul manufacturier cel mai convenabil.

Pentru a coopera şi a obţine produsele necesare fabricate în China, japonezii au făcut investiţii ce depăşesc 50 de bilioane dolari.

Pentru a se intensifica cooperarea economică, în ultimii ani au avut loc o serie de schimburi de vizite, chino-japoneze, la cel mai înalt nivel.

Ceea ce se intenţionează – cel puţin în faţa întregii lumi – este o revizuire totala a relaţiilor dintre aceste ţări şi o asigurare a participării lor la soluţionarea unora dintre problemele vitale pentru întreaga lume, printre care: programele nucleare şi de înarmare ale Coreei de Nord şi lupta împotriva terorismului mondial.

*******************

Religia şi Economia

Un întreg amalgam de tot felul de concepţii şi curente religioase, chiar dacă aparent nu îşi asumă responsabilităţi şi influenţe directe în viaţa economică, au totuşi un rol deosebit în educaţia şi spiritul populaţiei. Ele se manifestă din umbră şi nu pot fi considerate ca fiind un factor de strângere a legăturilor dintre diversele ţări, ci determină uneori anumite decizii negative ale conducătorilor de companii.

În partea de Vest a Asiei, influenţa Musulmană se confruntă cu cea Islamicădin Sudul şi Sud-Estul Asiei precum şi cu Confucianismul din Nord, ce îşi găseşte o mulţime de suporteri în China şi cu ultra-Confucianismul din Coreea precum şi cu Catolicismul din Filipine.

Budismul –cu un trecut puternic în India, s-a răspândit şi în această parte a lumii şi se confruntă cu Hinduismul care se manifestă în Tailanda, Burma şi Sri Lanka.

Asemenea concepţii alături de tristele amintiri ale războaielor purtate dealungul a zeci de ani, determină anumite reţineri şi în relaţiile acestor ţări cu restul lumii şi în special cu SUA şi Europa.

Colaborarea dintre aceste ţări asiatice, cu SUA şi cu ţările europene, care oferăun puternic suport tehnic şi o piaţă largă de desfacere a produselor fabricate, este încurajată dar cu anumite limite.

Vor trebuii sătreacă destui ani de acuma înainte, în care noii conducători

s-ar putea să considere ca pe nişte fapte istorice cele petrecute cu peste jumătate de secol în urmă şi să fie mai puţin infuenţaţi de asemenea filozofii şi să vadă cooperarea internaţională ca pe un fapt pozitiv, cărora nu li se pot opune la infinit.

*******************

Unele aspecte din viaţa japonezilor

În general viaţa japonezilor este foarte bine încadrată în planuri zilnice dar

în special pe termene mai lungi.

Guvernul, companiile mici sau mari preferă să aibă imaginea activităţii lor

pe care să o poatăcontrola prin planuri pe perioade mai lungi de timp, şi pe care le adaptează periodic în funcţie de diferite evenimente speciale, sau anumite acţiuni inopinate.

Muncitorii din întreprinderile manufacturiere testează şi retesteazăfiecare produs fabricat pentru a prevenii situaţia de a nemulţumii un cumpărator din cauza defecţiunii unui produs.

Vânzătorii din magazine, verifică în faţa clienţilor produsele pe care aceştia vor să le cumpere, pentru a prevenii vânzarea unor produse necorespunzătoare care ar putea distruge reputaţia magazinului repectiv.

Grija pentru prevenirea oricăror riscuri merge până la cele mai mici amânunte.

La staţiile de tren sunt puse tot felul instrucţiuni şi placarde care atrag atenţia riscului celor care rămân în timpul transportului pe platforme şi nu au locuri unde să stea.

Asociaţia de colaborare între Părinţi şi Profesori, trimite grupuri de mame în diferite cartiere pentru a vedea care străzi sunt mai sigure pentru copii când se duc sau vin dela şcoală.

Pe străzi sunt tot felul de indicatoare pentru drumurile pe care trebuie să meargă copiii şi instrucţiuni pentru copii ca să ştie ce drumuri să folosească, chiar dacă sunt mai lungi.

Japonezii consideră că este mult mai bine să evite un accident decât să aibă un grup de urgenţă care să intervinăcând un copil este accidentat.

Vechea butadă americană „dacă un lucru nu este stricat, nu-l repara” are un revers japonez care spune: „dece trebuie să aştepţi ca ceva să fie stricat ca să fie reparat. Ia toate măsurile din timp ca să previi stricarea”.

Poate ar merita ca adepţii concepţiei americane să înveţe ceva din filozofia japoneză de viaţă.

La un moment dat unul din ziarele centrale ale Japoniei, Asahi Evening News, informa că în Japonia nu mai există o problemă a drogurilor şi aprecia că acest succes trebuie menţinut de acuma înainte la cel mai înalt nivel.

Articolul arăta că în 1954, Japonia se confruntase cu un val foarte serios de probleme în privinţa drogurilor. Autorităţile au ajuns la concluzia necesităţii unei acţiuni de şoc imediate.

Guvernula votat o serie de legi care interziceau producţia, comercializarea şi utilizarea drogurilor. Poliţia a primit aprobarea totală pentru arestarea celor care violau legile anti-droguri ale guvernului. Peste 53.000 de persoane au fost arestate şi vânzătorii de droguri au rămas fără clienţi şi au fost astfel obligaţi să iasă din această afacere.

Astăzi Japonia este printre puţinele ţări dezvoltate din punct de vedere economic în care această problemă nu mai constituie un pericol alarmant.

Rezultatul prezentat de ziarul Asahi Evening , a fost confirmat în timp.

Japonezi se miră cum şi alte ţări dezvoltate printre care şi SUA nu pot rezolva o asemenea problemă extrem de importantă.

Acest lucru nu înseamnă că această ţară este „pură” şi lipsită de probleme sociale.

Tineretul atras de libertatea care i se oferă şi de multiplele exemple la care are acces prin toate mijloacele moderne de informare, îşi pierde treptat dar sigur una din valorile de bază ale unei societăţi –morala.

Înşcoli se manifestă din ce în ce mai serios tot felul de probleme care afectează disciplina. O mulţime de ganguri de tineri se pretează la tot felul de acte antisociale ajungînd pânăla crimă, pentru a se distra. Acest lucru afectează aspectele vieţii cotidiena ale marilor oraşe japoneze.

Ceea ce este în mod special de apreciat este sistemul japonez de comunicaţii. Ariile metropolitane sunt deservite de superbe conecţii ale liniilor de transport cu trenuri electrice de mare viteză numite „bullet trains”.

Oraşe cum ar fi Tokio şi Osaka au o reţea excelentă de metrouri şi autostrăzi pe cîteva nivele, ce permit circulaţia cu mari viteze.

O mulţime de tuneluri şi poduri perfect întreţinute, permit realizarea unor conecţii rapide între diferitele oraşe şi zonele suburbane.

*******************

Viitorul Japoniei

O lungă perioadă Japonia s-a remarcat printr-un succes continuu al dezvoltării economice.

La 13 Octombrie 2006, un comunicat oficial de presă al Guvernului confirma recordul ritmului de expansiune economică, atins după 1945.

57 de luni de creştere economică consecutivă.

Evenimentul confirmat oficial a atras un număr sporit de investitori naţionali şi internaţionali.

Totul se desfăşura într-un mod „prestabilit”, fără probleme deosebite, până în momentul în care pe plan mondial se oficializase manifestarea recesiei economice gloable.

Acest fenomen lua proporţii dela o zi la alta iar bursa stocurilor, ca un barometru ultra sensibil al situaţiei economice confirma degringolada în care se îmbinau o multitudine de factori naţionali şi internaţionali şi cu efecte globale.

Japonia nu a fost nici ea ocolită de această „tulburare” mondială. O mulţime de contracte au fost reduse la minimum, iar altele au fost complet anulate.

În Ianuarie 2009, exporturile Japoniei au înregistrat cel mai mare declin din ultimii 15 ani.

Exporturile auto au scăzut cu peste 66% iar a componentelor electronice cu peste 53%.

Explicaţia prezentată de către BBC, care transmitea această informaţie, se referea la criza financiară globală, menţionând opinia lui Michito Yamagami-purtătorul de cuvânt al Ministerului japonez de finanţe, care spunea:

„ … ne-am aşteptat la un deficit de cont curent din cauza

exporturilor care au ajuns la un nivel foarte scăzut. Din cauza

mediului economic global, care se deterioreazătot mai mult,

exporturile în regiunile cheie precum SUA, Europa şi Asia au

foarte mult de suferit”.

Referindu-se la situaţia forţei de muncă naţională, un purtător de cuvânt al guvernului japonez aprecia că peste 125.000 de muncitori ce lucrează pe sistem de contracte şi-au pierdut locurile de muncă în luna Martie 2009.

Pe fondul ştirilor negative, indicele Nikkei, al bursei japoneze se închisese la 1 Aprilie 2009 cu o scădere de 1.26%, cea mai mare scădere din ultimii 26 de ani.

Preocupaţi de situaţia actuală a economiei japoneze, economiştii Băncii Centrale şi-au revizuit previziunile economice pentru perioada 2009-2010 considerând că o reală prognoză pentru actuala recesie este de -2 % faţă de o previziune anterioară ce prevedea creşterea PIB cu 0.6%.

Recesia actuală – a spus Gleen Maguire, şeful economist al Societăţii Generale în Hong Kong, va fi cea mai lungă şi cea mai profundă, cunoscută după al II-lea război mondial.

Manifestarea crizelor economice în Japonia, din ultimile două decenii confirmă că japonezii au fost încercaţi de multe ori de asemenea şocuri şi acest lucru i-a călit şi au învăţat de fiecare dată cum să reacţioneze la asemenea situaţii speciale.

Uneori, pentru a se reface de pe urma unei crize economice i-au trebuit câţiva ani, alteori i-au trebuit câteva decade.

Ceea ce au învâţat japonezii de pe urma efectelor crizelor economice şi a distrugerilor pricinuite de calamităţile naturale, este să fie calmi şi să găsească soluţiile optime cele mai acceptabile pentru a trece peste asmenea dificultăţi.

Esenţial pentru ei este să-şi asigure economiile care să-i poată ajuta să supravieţuiască în perioadele de mari dificultăţi economice şi sociale.

În perioadele în care se manifestă un boom economic şi salariile lor sunt în creştere, ei urmăresc să-şi asigure sau să-şi refacă rezervele financiare pentru un viitor care nu este nici odată sigur.

Viitorul Japoniei este direct legat de factorul uman.

Pe baza calculelor şi a analizei evoluţiei demografice, populaţia japoneză este într-o continuă descreştere.

O asemenea situaţie a determinat o revizuire totală a prognozelor demografice şi decizia guvernului de reorientare a politicii sale faţă de de imigraţie.

După primele estimări pentru a se asigura un număr corespunzător de oameni corelat cu necesităţile economice, Japonia va trebui să accepte o imigraţie de circa 17 milioane de străini, până în anul 2050, adică intrarea anuală a circa 400.000 de imigranţi.

În momentul în care s-a luat în calcul şi indicatorul necesităţii asigurărilor sociale, s-a ajuns la cu totul alte concluzii.

Specialiştii din domeniul asigurărilor sociale au arătat că în 1995, pentru asigurarea suportului unei persoane în vârstă ajunsă la momentul pensionării, lucrau 4.8 persoane. În anul 2050 acest raport se va reduce ajungând numai la 1.7 persoane.

Concluzia este aceea că pentru a menţine un nivel similar cu cel al anului 1995, Japonia va trebui să accepte circa 55 milioane de emigranţi până în anul 2050, ceea ce înseamnă acceptarea aproximativă a 1.1 milioane de imigranţi anual.

Desigur cifrele de mai sus sunt discutabile şi ele pot suferii modificări, dar singura şi principala întrebare referitoare la supravieţuirea economică a populaţiei şi a economiei japoneze în general, este dacă Japonia, prin modul ei de organizare, concepţia de viaţă, psihologia individuală şi colectivă faţă de străini, poate fi o societate care să reprezinte un punct de atracţie pentru imigraţie?.

Guvernul japonez prin intermediul Federaţiei Japoneze de Afaceri, va trebui să-şi stabilească o politică şi o legislaţie care să elimine orice manifestare cu caracter rasial şi să acorde muncitorilor străini un statut şi un tratament similar cu cel al autohtonilor.

În alte condiţii, cei mai mulţi dintre imigranţi vor decide să părăseascărapid Japonia sau pentru a supravieţui ei însăşi, vor fi obligaţi să intre în conflict cu autohtonii, se vor putea preta la tot felul de acte antisociale, crime ş.a.m.d.

Numai o schimbare fundamentală a concepţiei şi înţelegerea necesităţii suportului de care au nevoie cu forţa de muncă din exterior vor putea

să-şi asigure un viitor corespunzător economic şi social.

Dr. ALEX BERCA

Massachusetts