~Petre Bucinschi: „Secolul vitezei“

Secolul XXI, denumit ca „secol al vitezei”, într-un mileniu plin de evenimente care au condus la schimbarea raportului dintre om şi univers, „secol al vitezei”, o faimoasă titulatură, înclin să cred că este o creaţie colectivă.

Cert rămâne faptul că denumirea acoperă integral o realitate, o realitate de care poate adesea nici nu ne dăm seama. Am toate motivele să cred că vom trăi şi în acest al XXI-lea veac într-un ritm ameţitor, ne aflăm însă prea înăuntrul lucrurilor, ca să mai observăm viteza vieţii cotidiene, totul se consumă repede, ne deplasăm repede, muncim în ritm rapid, mâncăm repede, privim repede.

Totul este sau pare urgent, căci societatea informaţională nu are timp să aştepte, distanţele s-au scurtat, ceea ce nu înseamnă că timpul se află la îndemâna noastră. Devenim nervoşi, privim ceasul, am pierdut răbdarea, goana este singurul model care ne convine, cine mai are bucuria de a privi un peisaj, după propria nevoie sufletească, mai există asemenea predispoziţie; oameni grăbiţi, din ce în ce mai grăbiţi, furaţi de ritmul electronic.

Facilităţile considerabile ale epocii contemporane, ceea ce părea inimaginabil în urmă cu doar o sută de ani, nu au adus mai multă linişte. Confortul material nu s-a transformat în confort sufletesc, omul de azi preferă imaginea care durează o secundă în locul răbdătoarei pagini de care nu mai are timp, e de neînţeles, dar a pierdut dorinţa de a avea timp.

Visez după acele clipe lungi de timp, fertile gândului, vis demodat probabil.

Tehnologia devine o stare lucidă ce nu poate eluda realul, ci îl percepe doar în mod aparent. Galeria tehnologiilor este extrem de bogată şi diversă, zvârlindu-l brutal pe om în realitatea fără iluzii, prin distincţie şi inteligenţă.

Azi, omul a devenit un încrâncenat care nu caută răspunsuri în propriile trăiri aducând ca noutate confruntarea cu timpul. Talazurile învolburate ale vieţii de fiecare zi, nespulberate de îndiguirile vulnerabilităţilor omeneşti, se subliniază emblematic în cotidian, un cotidian care prevalează, sfidând cronologia, spaţialitatea şi realul contingent.

Pentru o clipă simt gustul amar în sumedenii de oboseli, atunci se închid într-o imagine pe Internet, închiderea aceasta cere impedios deschiderea, descifrarea, într-un joc infinit al aprofundării, joc ale cărui reguli se află pentru oricine în viaţa cotidiană şi puterea cunoaşterii, chiar dacă trăim într-un „secol al vitezei”, cu atât mai mult.

PETRE BUCINSCHI