~Valeriu Cercel: „Dilemă“

Am fost nedumerit de ce în ţară

E lumea cam de toate sictirită,

De preţuri, de corupţie, de mită…

Guvernul, c-ar vopsi o altă cioară,

*******

Pân’ ce-am ajuns acasă, personal,

După treizeci de ani peste Pacific,

Să aflu-n prima zi şi să edific

Dilema,-n modul cel mai raţional ;

*******

De cum am coborât din avion,

M-a luat un bagajist de geamantan

Şi pân’ s-ajung la viză, un roman

Mi-a înşirat să fiu cu toate-n ton :

*******

De şpagă , de corupţie, de pile,

De gropi ce nu au loc nici pe trotuar…

Iar să fi fost măcar parlamentar,

Cu el toate mergeau ca pe şenile,

*******

Nici pomeneală, criză, faliment (!)

Industria gemea, agricultura,

Şi n-ar fi existat harababura,

Pe cât era ‘mnealui de competent ;

*******

Am luat apoi, de-afar’, un taximetru,

Iară şoferu,-n drum, pe scurtături,

Cât a condus printre înjurături

Mi-a explicat, frumos, metru cu metro :

*******

De legile parşive, idioate,

Şi-tât ce se promite şi se minte…

Cinci ani dacă era el, preşedinte,

Le regula cu mâna lui pe toate ;

*******

Dar la frizer ce chesti’ am aflat (!?)

Modest, doar cu bacşişu-obişnuit,

Făr’ să insist, cât m-a ferchezuit,

O oră mi-a făcut capul pătrat :

*******

Că nu avem guvern pentru popor (!)

Şi el, în două luni, operativ,

Corupţii i-ar fi ras definitiv,

De ar fi fost măcar un senator…

*******

Aşa că după cum fui informat

De indivizi oneşti şi competenţi,

Cuminţi, nici pomeneală violenţi,

Chiar foarte simplu am concluzionat

*******

Că de-aia-i rău, să vezi profesionişti

Ce-n loc a guverna o ţărişoară,

Îşi fac o viaţă dulce şi uşoară…

Ca bărbieri, şoferi sau bagajişti !

VALERIU CERCEL