~Viorel Roman: „Fraude financiare inocente“

Criză generată  de sistemul financiar anglo-saxon – protestant, întreprinzător şi aventurier – a pus în dificultate celelalte două mari sisteme şi întreagă lume. China  se bazează pe confucianism, este condusă cu succes de o castă de mandarini roşii şi rezistă presiunilor de a redeveni colonie. Rusia a renunţat la Lagăr, marxism şi s-a lăsat scurt timp cucerită de ideile de tranziţie, a aventurierilor protestanţi, că apoi să încline pentru modelul mic burghez continental european, cu sistem social bine pus la punct. Aşa că Europa nu mai este atacată azi pe două fronturi, de ortodocşi şi protestanţi, că în trecut. Anglo-americanii nu se împăca însă cu situaţia şi atacă din nou Europa la punctul ei slab, la greco-ortodocşii din Balcani.

Aici Goldman & Sacks, campioană mondială la jocul albă-neagră, a ajutat falsificarea datelor finaciare, legal şi inocent, cam cum au fost ele falsificate ele şi la aderarea Greciei la UE. Ţara e falimentară, pentru că  ortodocşi nu fac o legătură între productivitate şi remunerarea muncii, ei vor devălmăşie cu salar şi pensia de la stat. De aceea Euro(pă) este acum sub presiune. Cine va plăti pentru nivelul de trăi nejustificat al greco-ortodocşilor? Germanii refuză. Grecii afirmă că ei au furat aurul şi tezaurul în al doilea război mondial şi trebuie să plătească. Grecia este însă un cal troian prea mic pentru a dezechilibra Europa continentală, cu care Rusia cooperează şi nu intră în conflict.

Tensiunile între greco-ortodocşi  şi Euro-Land continuă şi euro a scăzut faţă de dolar de la 1,51 la 1,35. În acest context s-au întâlnit în Manhattan, după  cum releateaza Wall Street Journal, reprezentanţi ai capitalului anglo-saxon. Cum ar putea fi îngenunchiat, adus euro la nivelul dolarului, adică unu la unu, şi reabilitată reputaţiei financiare anglo-saxonă, în care nu mai crede nimeni. Speculantul Söros, care a devalorizat liră sterlină, crede (sau mai probabil vrea) că euro să se  prăbuşească.

Dar fără euro Europa ar fi din nou în bătaia vânturilor de peste Atlantic. În această situaţie au apărtut idei salvatoare: un guvern economic european, care să-i ajute pe greco-ortodocşi şi pe cei incapabili să facă faţă normelor UE, şi unul mondial, FMI &SUA, care să refacă dominaţia sistemului financiar anglo-saxon în concurenţă cu cel chinez şi Euro-Land. China şi UE rezistă însă cântecului de sirenta al dolarului, dar SUA are cea mai puternică şi bine antrenată armată din lume. Aşa că cele trei blocuri financiare, culturale, religioase? protestanţii, româno-catolicii şi confucianistii – negociază şi nici unul nu va ceda. Greco-ortodocşii sunt numai calul de bătaie a unor interese mult mai mari şi de lungă durată.

__________________

Fraude financiare inocente

Pentru crestini totul pleaca de la Ierusalim si Fiul lui Dumnezeu. Cei care au adus vestea cea buna la Roma trecand prin Egipt si Nordul Africii au imbratisat dimensiunea imperiala a credintei, cei veniti in Europa prin Asia Mica au imbratisat filozofia greaca, asa ca atunci cand s-au reintalnit in Balcani nu numai ca fratii crestini nu sau mai inteles unul cu altul, ci a inceput dihonia, lupta fratricida pana azi. Cruciade, razboaie religioase, razboi rece intre crestini.

Falimentul financiar greco-ortodox i-a trezit la realitate pe occidentalii. Proiectul Euro(pa) nu reface de la sine unitatea crestinilor compromisa grav de la Marea Schisma pana la la Conciliul Vatican II, 1054-1965. O situatie absolut  inacceptabila de 1.000 de ani. Roma a incercat refacerea unitatii cu spada cruciatilor. Imparatul Bizantului si Papa refac unitatea crestina la Conciliul de la Florenta 1439. Ambele initiative esuiaza in final si germanii protesteaza violent, se rupt de Roma cu o noua schisma, cea occidentala.

Dupa caderea Constantinopolului si razboaiele religioase dintre catolici si protestanti Sfantul Imperiu Roman se degradeaza. Revolutia Franceze ii da lovitura de gratie. 1806 Napoleon il desfiinteaza. Urmeza un secol de materialism, de euforie tehnico-stiintifica, care culmineza cu un Imperiu German II, protestant, nationalist, militarist si sinucigas in primul razboi mondial. Drama Europei fara autoritatea Romei continua cu Imperiul German III, national-socialist, rasist si dezastrul celui de al doilea razboi mondial.

Dupa cinci sute de ani de lupte fratricide catolici si protestanti refac structurile Sfantului Imperiu la Roma in anul 1956: Piata Comuna, Uniunea Europeana. Greco-ortodocsii comunisti se baricadeaza, sub comanda Moscovei, in spatele Cortinei de Fier pana cand accepta falimentul izolarii si revin la normalitate, cooperare cu occidentalii. Asfel ajung in UE ortodocsii greci, bulgari, romani si maine cei sarbi. 10% din populatia UE.

Ceea ce n-au reusit cruciatii, unitii, materialistii, secularizatii, nationalistii, socialistii, comunistii iata ca reuseste azi Roma cu UE, care nu cere altceva decat respectarea codului canonic romano-catolic actualizat si modernizat, acquis communautaire, unitatea crestinilor occidentali si ortodocsi. Insa nu toti greco-ortodocsii, protestantii si israelitii vad cu ochi bun succesul Romei si se unesc in lupta pentru destabilizarea proiectului Euro(pa). Falsifica statistici, ataca moneda unica europeana, care are si menierea de ai ridica pe ortodocsi greci, romani si slavi de sud la nivelul occidentalilor.

1000 de ani de lupta pentru refacerea unitatii crestine a devenit vizibila la frauda financiara si falimentul greco-ortodox din zilele noastre. Un acccident, dar care ne obliga sa vedem ca unitatea crestinilor nu poate fi inlocuita cu nimic, nici macar cu EURO.

www.viorel-roman.ro

_________________

Greco-ortodocsii si occidentalii

Sa privim mai atent falia intre estul greco-ortodox si vestul romano-catolic / protestant:

?       In est domina agricultura, cultura rurala, semi-urbana de subsistenta, in vest tehnologile industriale avansate, cultura urbana;

?       Salariile, productivitatea, participarea politica, mobilitatea profesionala, diferentierea sociala, sunt in est modeste, in vest ele inregistreaza valori ridicate;

?       Organizarea sociala este in est simpla si informala, in vest, sofisticata;

?       Controlul social este in est direct, personal, in apus, indirect, birocratizat;

?       Crestinismul este in orient al statului, in vest, domina secularizarea;

?       Vestul are valori universale, estul particularistice.

Rezultat a o mie de ani de schisma, de evolutie separata a ortodoxiei de catolicism, dihotomia valorilor genereaza societati diferite. Cum ar putea fi depasit inpasul? Pentru ca expansiunea schimbului de marfuri si servicii, stiintei si culturii occidentale, dreptului roman, contractelor si organizatiilor rationale, intr-un cuvînt capitalismul intra periodic in conflict cu normele, valorile, organizatiile, culturile, pe scurt religia din Europa de Est.

Primul strateg al tranzitiei spre civilizatia apuseana, Max Weber vade capitalismul ca un produs al eticii protestante a muncii,  imposibil de a-l inplementa in ortodoxie. Si intru-cît normele si organizatiile greco-ortodoxe s-au consolidat in 2 milenii, e greu de presupus ca vor fi in stare sa se adapteze mobilitatii, productivitatii, rationalitatii cerute implacabil de Capital (Karl Marx). De aceea ortodoxo-comunistii luptau pentru o piata mondiala, inpotriva religiilor, opiu pentru popor, dar in mod sigur redutabile bastioane de rezistenta inpotriva logicii Capitalului fara frontiere, imperialismului si globalizarii.

Daca defunctul Lagar ortodoxo-comunist moscovit, Cortina de Fier institutionaliza incompatibilitatea dintre est si vest, dintre ortodoxie si capitalism, in tranzitia de dupa ´89 se trece usoe cu vederea ca doua societatii nu pot face o casa comuna europeana fara o strategie de armonizare a normelor si valorilor divergente. Si pentru ca ortodocsii in colectiv nu (re)cunosc Acquis-ul, forma laica a codului canonic romano-catolic, ei se tem de necunoscut si aspira la aderarea la UE mai mult instinctiv decat rational. Dorinta de integrare e fara indoiala sincera. In schimb prezentarea normelor occidentale abstract, in afara sistemului de drept romano-catolic, ca si efortul ortodox de a eluda fondul religios al integrarii, de a inlocui dialogul cu Roma cu paleative culturale e contrapoductiv.

Cum poate fi depasit barajul de comunicare, cooperare si coordonare a activitatiilor greco-orodoxo–occidentale? Religia este cheia, fundamentul comportamentului social-economic, asa ca unificarea Europei numai pe baza unui acquis tehnocratic si abstract, fara reunificarea normelor si valorilor crestinismului rupt in doua de o mie de ani e inca iluzorie. Sa ne reamintim ca interdependenta religie-societate a fost o jumatate de secol tabuizata in Lagarul comunisto-ortodox si denuntata ca misticism retrograd si reactionar. Asa ca nu-i de mirare ca ortodocsii ocolesc inca cu teama aceasta problema.

De la Weber, Marx exista o continuitate in abordarea barierelor de comunicare si a conflictelor generate de culturile religioase. Samuel P. Huntington in Civilizatii in conflict prevede conflictul cu islamul din Afganistan si Irak. Niall Ferguson de la New York University vede si azi in stagnarea economica din Germania un rezultat al diminuarii eticii protestante. Barro si McCleary, specialisti de la National Bureau of Economic Research al USA, au colectat date si au analizat relatia dintre credinta in Dumnezeu, rai si iad, frecventarea lacaselor de cult si dezvoltarea economica in 59 de state.

Universitatea din Michigan face o clasificare periodica a culturilor, in spatele carora e intoadeuna o religie dominanta, pe baza a patru valori; rational-seculare; traditionale; de supravietuire; de autoexprimare.

?       Europa catolica. Gradul de libertate, de autoexprimare este mare, iar intre valorile rationale, secularizate si cele traditionale exista un echilibru. Stabilitatea sociala, sistemul de asigurari sociale a tot cuprinzator face ca valorile de supravietuire individuala sa fie slab dezvoltate.

?       Europa protestanta. Aici atit gradul de libertate personala, de autoexprimare, cît si cel al valorilor rationale, secularizare sunt cele mai ridicate din lume. La fel ca in Europa romano-catolica si din aceleasi considerente, valorile de supravietuire individuala sunt slab dezvoltate.

?       Europa ortodoxa. Fara un sistem social functionabil, capacitatea de supravietuire a rusilor si românilor este cu totul remarcabila, a moldovenilor e, in strinsa concurenta cu a rusilor, poate cea mai ridicata din lume. In România normele traditionale sunt mult mai pregnante decit cele rationale, secularizate. Ca urmare capacitatea, vointa de autoexprimare are valorile cele mai scazute din lume.

?       Tarile anglofone. Gradul de libertate, de autoexprimare este similar, la nivelul tarilor protestante euro-atlantice, dar nivelul valorilor rationale, secularizate este mult mai redus. Mai ales in S.U.A. domina valorile traditionale.

?       America de Sud. Catolicismul lationo-american este o inbinare a valorilor traditionale cu cele de libertate si autoexprimare, dar ponderea celor traditionale este clar dominanta, in asa fel ca se deosebeste marcant atit de America de Nord cit si de Europa, de unde au venit colonistii spanioli si portigheji.

?       Tarile confucianiste. Religia asiatica este in cautarea unui echilibru, armonie in relatiile umane, dupa modelul astrala sau cel din natura. Asa ca gradul de valori seculare, rationale este foarte ridicat, la nivelul tarilor nordice europene. In plus exista un echilibru intre valorile de supravietuire si cele de autoexprimare.

?       Asia. In tarile in care s-a raspindit religia abrahamica, a unui Dumnezeu unic si abstract, domina atit valorile de supravietuire cît si cele traditionale. Asa ca valorile si normele libertatii individuale, de autoexpresie si cele legate de secularism si rationalism sunt inca subdezvoltate.

?       Africa. In tarile in mod traditional animiste sau convertite in perioada coloniala la crestinism sau mahomedanism domina valorile traditionaliste si de supravietuire. Cele de libertate, de autoexprimare si cele rationale, secularizate sunt cele mai subdezvolate din lume.

In completarea modului nordamerican de a percepe si clasifica normele si valorile dominante in culturile religioase, sa trecem in revista si cinci principii ale scolii sociologice de la Frankfurt.

?       Principiul reciprocitatii. In fiecare societate umana exista un cod de comunicare, reguli clare dupa care se fac cadouri, se saluta, se accepta, se exclud, se fac complimente, se jignesc etc. Asa ajung oamenii în final sa-si coordoneze activitatiile si sa coopereze pozitiv, adica sa faca casatorii, afaceri, organizatii stabile, sau sa coopereze negativ, sa divorteze, sa intre in conflict, razboi etc.

?       Principiul preferintei. In fiecare societate se face in permanenta judecatii de valoare, o departajare intre bun si rau, intre tolerabil si intolerabil, se moralizeaza permanent si de regula invinge ceea ce a fost din totdeauna, sfînta traditia. In relatiile noastre preferam sau respingem. De aceea s-a institutionalizat toleranta pentru celalalt, care merge pina la a crede ca si in stiintele sociale este posibila lipsa de prejudecati.

?       Principiul identitatii colective. Societatiile umane au granite – unii sunt acceptati, altii sunt exclusi. In numele individualismului, cosmopolismului, globalizarii putem desigur protesta, dar fara mare succes.

?       Principiul camuflarii si al comunicarii subtile, indirecte, sau al tabuului. Toate societatiile umane au un cod de comunicare in care este implicit, totusi foarte clar definit, ceea ce se poate spune si ceea ce este dupa perdea, interzis, tabu. Chiar si cei care lupta inpotriva tabuurile, de regula le reformuleaza, modernizeaza pe cele vechi sau creaza unele noi, cum a fost cazul iluministilor, sau mai recent, al comunistilor, al globalistilor.

?       Principiul consecintelor fatale. Fiecare actiune, intreprindere umana are ca urmare o consecinta mai mult sau mai putin dorita, care la rindul ei genereaza altele la fel de putin controlabile s.a.m.d. In trecut acest lant al slabiciunilor era definit ca ceea ce ti-e scris, soarta sau destin. In zilele noastre, in era individualismului, acest principiu oarecum fatalist este controversat pentru ca omul modern crede ca totul depinde de el.

Fundamentul cultural al normelor si valoriilor, al organizatiilor este codul religios al societatii, dupa cum se poate oberva folosind modelul americana si principiile germane. Adevar implacabil cu care s-au luptat imperialistii din sec. 19, comunistii din sec. 20 si se confrunta in zilele noastre teoreticienii si practicienii globalizarii, ai integrarii in UE. Pentru ca fara o armonizare a valorilor ortodoxiei cu cele ale occidentului integrarea social-economica, a organizatiilor din est si vest este iluzorie. Greco-ortodocsii ori se reorienteze si reorganizeaza dupa achizitiile comunitare occidentale, ori ramin la periferie Europei. Chestiune veche si bine cunoscuta, din pacate azi politic incorecta.

De un mileniu se pune problema refacerii unitatii crestine si numai apoi a celei politico-administrative în Europa. In prezent se procedeaza exact pe dos. Se implementeaza acquis-ul UE, forma laica a codului canonic romano-catolic si apoi, sau în cel mai bun caz concomitent, va avea loc cindva si armonizarea valorilor. In tranzitia culturii organizatiilor greco-ortodoxe spre modelul UE se introduc de peste un deceniu legi, institutii occidentale in speranta ca forma va genara fondul, dar pentru ca se ocoleste inca dihotomia valorilor, normelor, pe scurt dimensiunea religiosa a integrarii in Europa, rezultatele sunt sub asteptari, sau periculoase ca deraparea financiara a greco-ortodocsilor.

VIOREL ROMAN