~Virgil Răzeşu: „Maeştrii marilor ratări“

- Dar cu ruşinea ce mi-a făcut, cum rămâne, Măria-ta?

Cu ruşinea, iacă aşa rămâne, moş Ion Roată, zise Cuza-vodă,

sărutându-l pe un obraz şi pe altul … Du-te şi spune sătenilor

dumitale că pe unde te-a scuipat boierul,

te-a sărutat domnitorul ţării şi ţi-a şters ruşinea.

Mi s-a aprins sufletul de bucurie la izbucnirea de revoltă a moldovenilor şi de speranţa revenirii Basarabiei la patria-mumă. Bravo pentru tineretul curajos care şi-a desfăcut pieptul în faţa forţei brute, gata să-şi dea sângele pentru libertate şi împlinirea idealurilor naţionale. Din nefericire, lipsiţi de sprijin şi putere, revoluţia din Moldova a sucombat. Nu este greu, pentru orice minte limpede, să-şi închipuie ce va urma, sub regimul restaurat al comuniştilor moldoveni.

Dar nou, românilor de dincoace de Prut, cine ne va spăla ruşinea ? Noi, cei care ar fi trebuit să sprijinim, măcar cu vorba şi îndemnul, tineretul pe bună dreptate răsculat al Basarabiei, ce-am făcut ? Mai nimic din ce aveam datoria să facem. I-am lăsat singuri pe fraţii noştri de sânge, ne-am întrecut în a transmite pe toate canalele posibile, secvenţele arestării nu ştiu cărui cioban bezmetic şi ne-am complăcut într-o ruşinoasă pasivitate. Am scos de la naftalină stindardul lui Iliescu şi Severin, al „neamestecului” păgubitor şi al „respectului” pentru suveranitatea unui stat artificial creat. Am trădat idealurile naţionale şi am ratat, ca şi în ’89, reîntregirea teritoriilor româneşti. Era momentul să-i spunem tăios şi limpede tătucului Voronin că în zadar aruncă vina pe spinarea noastră. Nu România i-a instigat la revoltă pe supuşii săi, conform obiceiului tuturor despoţilor care căută în „agenturile străine” motorul revoltelor şi nemulţumirilor populare. Ce i-a scos pe moldoveni în stradă este privarea de libertăţi elementare şi starea de înapoiere şi mizerie în care populaţia continuă să trăiască, la 20 de ani de când toate ţările din Estul Europei au condamnat pentru totdeauna comunismul mincinos şi amăgitor, ca pe o doctrină depăşită a istoriei. Cuţitul ajuns la osul moldovenilor i-a înarmat cu curajul de a înfrunta forţele brute ale apărătorilor regimului. Arborarea drapelului românesc şi apelul la reunificare nu sunt instigaţiile românilor de dincoace de Prut ci afirmarea idealurilor comune ale celor două popoare, pe care noi le susţinem şi le dorim împlinite.

Istoria ne va judeca aspru şi iremediabil pentru marea ratare a reunificării teritoriilor româneşti de după revoluţia din decembrie, aşa cum n-au făcut-o nemţii, abandonând, dureros de uşor şi nepăsător, sprijinul pentru alipirea Basarabiei la România, idealul sfânt al tuturor românilor. Nu ne-ar fi uşor, nu le-a fost nici nemţilor, dar este mai bine să împărţim nevoile şi sărăcia decât să asistăm neputincioşi şi pasivi la suferinţele fraţilor noştri.

Pe cine să se sprijine tineretul şi revoluţionarii Moldovei ? Pe străinii de idealurile lor ? Care emit declaraţii ipocrite, din vârful limbii, doar ca să nu supere partenerul rus care a lucrat cu dibăcie şi interes la neznaţionalizarea Basarabiei.

Ce-au făcut Parlamentul şi Senatul ? Ce-a făcut preşedinţia ? Ce-au făcut şefii de partide şi guvernul ? Unde este societatea civilă, gălăgioasă când e vorba de lucruri mărunte şi fără viitor ? Toate oficialităţile, s-au complăcut în a asista neputincioase la expulzarea diplomaţilor români, la închiderea graniţelor pentru noi şi la declaraţiile evident ostile la adresa României, uitând să-i amintească, pe şleau şi de la obraz, geamănului lui Fidel Castro de la Chişinău, cu rubaşca albastră, care foloseşte încă limba rusă în propria ţară, ca pe vremuri, că fecioraşul Domniei-Sale, unul dintre cei mai prosperi oameni de afaceri din Moldova, are afaceri foarte profitabile cu România hulită de conducătorul partidului comuniştilor. Nu i-am bătut obrazul amintindu-i de ce a făcut şi face România pentru tineretul studios al Moldovei şi de datoriile neplătite faţă de noi.

Ne amăgim cu declaraţii de oameni „cuminţi”, care nu aplaudă escaladarea violenţelor de orice fel. Îşi poate imagina cineva ce va urma cu urmărirea dizidenţilor şi a protestatarilor, odată de regimul comunist aflat pe muchie de cuţit va fi restaurat ? Ce a fost la noi a fost nimic faţă de ce va urma. Şi vom cere la CEDO şi la alte organizaţii neputincioase să facă ce n-am făcut noi la momentul potrivit. Ba vom mai declara, cu neobrăzată insolenţă, că revoluţia de la Chişinău nu se aseamănă cu revoluţia noastră. Nu seamănă prin morţii noştri nevinovaţi. Dar timpul nu este trecut, pentru că tătucul nu va întârzia să şteargă această lipsă de asemănare. Nu seamănă pentru că moldovenii nu au mineri pe care să-i trimită împotriva tinerilor şi a oamenilor doritori de mai bine, dar nu mă îndoiesc că se vor găsi niscai „patrioţi” transnistreni gata să mânuiască lopeţi sau vine de bou, dacă nu tancuri şi gloanţe.

Păcat că am irosit şi această a doua ocaziei a reîntregirii fireşti şi dorite de toţi românii. Cine ştie când şi dacă se va mai ivi o altă ocazie la fel de oportună. Aplaudăm, cu făţărnicie, mişcările de eliberare ale unor state cu care nu prea avem ceva în mânecă, dar când e vorba de ai noştri, de sânge din trupul şi fiinţa naţională, uităm de „Hai să dăm, mână cu mână„ şi de „Deşteaptă-te, române”, ca să punem de-un şeptic jalnic şi să aprobăm participarea din puşcărie la alegerile de eurodeputaţi, unui propus al măscăriciului naţional. Fiţi sigur că o prostime inconştientă îl va trimite acolo pe cel care se va exprima cu pantoful scos din piciorul soios de transpiraţie.

Avem toate motivele să ne ruşinăm că am ratat şi această a doua şansă uriaşă de a reface România Mare.

VIRGIL RĂZEŞU