IMPOTRIVA SATANEI ! Ajutati-i sa traiasca fiindca si ei au suflet

In tara unde , prin agresivitatea greu de imaginat a unui personaj desgustator care a facut sa fie ucisi zeci de mii de caini pentru ca, impreuna cu bandele lui de hoti , sa le ia pieile si sa le vanda in strainatate, abia acum animalele pot fi aparate printr-o lege care , totusi, intarzie din cauza uneltitorului ce asculta de Satana . Aparati vietatile fara grai si ale nimanui . Nu le lasati prada indracitilor cu spume la gura si iresponsabilitatii dezlantuite : ajutati-le sa traiasca fiindca si ele au un suflet.

Pentru a salva viata cainilor si a pisicilor avem nevoie de o lege care
sa ii protejeze. Pentru ca aceasta lege sa intre in vigoare avem nevoie de sprijinul dumneavoastra. Puteti ajuta la promulgarea acestei legi semnand o petitie pe site-ul http://www.vreausatraiesc.ro/ Aceasta petitie va ajunge in fata parlamentului Romaniei. Avem nevoie de cat mai multe petitii semnate pe acest site pentru a fi luati in seama. Fiecare persoana care completeaza aceasta petitie, creste sansele pentru
aceasta lege. Va rugam accesati site-ul http://www.vreausatraiesc.ro/ si completati formularul din acea pagina. Pentru a spori sansele pentru aceasta lege, va rugam trimiteti acest mesaj mai departe prin toate modalitatile pe care le aveti la dispozitie. Va multumim pentru ca , in ciuda vremurilor grele, ati ramas crestini .

Excelent acest articol al lui Ion Maldarescu („Pagini cenzurate, pagini ocultate”)! Ar fi trebuit sa figureze pe prima pagina a tuturor ziarelor din Romania.Ca romanii sa -si aduca aminte sau pentru ca cei tineri , multi dintre ei imbecilizati de political correctness si de alte asemenea ideologii subversive, sa priceapa de ce am ajuns in situatia de acum, de tara fara capatai, de tara pusa la mezat de catre banditi, tradatori si alte asemenea ipochimene.Cu argumentele evocate si aici, istoricii si presedintele Ion Iliescu ar fi trebuit sa i se opuna evreului roman Elie Wiesel si celorlalti conationali ai sai care au acuzat Romania de holocaust. Sa se dovedeasca lumii intregi, americanilor, celor doi senatori care s-au opus reabilitarii maresalului Antonescu ca acesta a fost unicul aparator al evreimii in Europa bantuita de ciuma hitlerista, reusind cu demnitatea sa care i-a impus si dementului Hitler sa nu aplice solutia finala.Imi pare rau ca cei ce au incercat reabilitarea juridica a lui Antonescu nu s-au adresat si Tribunalului de la Haga.Merita aceasta experienta cu toate ca solutia data de acesta este lesne de ghicit.Am scris la randu-mi, ca nu inteleg de ce statul roman , prin reprezentantii sai nevrednici, fie ei de dreapta sau de stanga sau de cacao, nu au facut demersuri pentru ca evreimea si maghiarimea , respectiv statele lor, sa-si cera scuze pentru holocaustul facut romanilor in Ardealul de Nord si in Basarabia si Bucovina de Nord.De ce suntem umili? >>>>

„Istoria neamului românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit într-un uragan şi am crescut între vifore. Popor de frontieră, luptam şi muream pentru toţi” (Mircea Eliade)

“Vreme trece… vreme vine!” Omenirea evoluează… Spre bine, spre rău? Dar asta-i altă poveste. În zilele noastre nu se derulează numai o transformare firească a structurilor si a institutiilor ci şi crearea unei noi caste, stăpână atotputernică a destinului celorlalţi şi al controlării istoriei, conştientă fiind de sensul şi de absurditatea ambelor, dar ignorându-le deopotrivă.

“Ne-am născut într-o lume controlată de forţe nevăzute care au invadat şi care manipulează omenirea de mii de ani. Nu, acesta nu este un scenariu de la Hollywood, este chiar ceea ce trăim în prezent. Dacă privim în jur, am putea crede că ceea ce vedem este “real”. De fapt trăim în iluzie, o iluzie proiectată să ne menţină într-o închisoare mentală, emoţională şi spirituală.” (David Icke, COPIII MATRICEI, Bucureşti, Ed. DAKSHA, 2008)

Au trecut anii… Numeroase documente, sau aspecte ale celei mai mari conflagraţii din istoria omenirii au fost fie uitate, fie mistificate de către “fabricanţii” de istorie, fie ocultate de cei interesaţi, însă ştergerea memoriei este definitivă numai dacă raţiunea umanităţii dă semne de oboseală. Din când în când, memoria trebuie reînprospătată. >>>>

In jurul Spitalului de Urgenta Floreasca este asezata o tabara de laieti , probabil parte a unei satre.
Acest grup tiganesc este temeinic organizat.
La vremea noptii ,separat barbatii de femei,ei dorm sub cerul liber sau,la vreme de ploaie,sub colonadele cladirii din apropiere,o fosta posta.
Cum spuneam , acolo dorm si vietuiesc.Dimineata pot fi vazuti sfatuind si band cafele.Traiesc din doua florarii ,la capatul dinspre strada “Stefan cel Mare” al Caii Floreasca si din controlul parcarilor la spital.
Femeile si cei tineri fac “lucrul” iar barbatii maturi se ocupa de furnizare si paza,control al eventualilor “recalcitranti”.Domina lumea interlopa din jur prin numar si organizare.Fara indoiala ca politia locala li se supune,voit(coruptie) sau nevoit(intimidare).
In jurul taberei tiganesti roiesc cersetori de “mana a doua”,care fara indoiala sunt taxati de catre laieti,curve,copii fara capatai,care se prostitueaza sau cersesc.Supunerea acestor “auxiliari” este neconditionata. >>>>

În ultimii ani, unele publicaţii de orientare promonarhistă, dar în special ziarul Ziua, au tipărit tot mai multe materiale de propagandă pro-monarhică. Între timp, ziarul Ziua devenise un ziar patriotic, dar nu ştiu ce virus ocult (de tip SIDA) l-a determinat să capete acest tropism monarhic. S-ar părea că, de vreme ce avem politicaştri care se împăunează, fără să-i doară, cu titulatura imposibilă logico-politic de „liberal-monarhist“ (sic) – precum numiţii Crin Antonescu (era să scriu Crin Halaicu!), Adrian Iorgulescu-Decerebratu’ ş.a. -, nu ne mai miră şi contradicţia de fond dintre orientarea generală, patriotică, românească, a ziarului Ziua, şi „erupţia“ antiromânească şi pro-monarhistă care-i maculează, sporadic, paginile, în special prima pagină. >>>>

(sport da, violenţă nu!) – efectul fotbalului asupra valsului vienez -

„Expect emotions” a fost mottoul de care ne-am izbit – la propriu şi la figurat – la tot pasul, cinci săptămâni de-a rândul. La propriu pentru că era afişat pe toate gardurile. La figurat pentru că ne-a preocupat minţile, accentul căzând pe prima parte, cea cu aşteptarea. Am zăbovit aşadar în expectativă, tot sperând să se dezlănţuie spiritele. Nu zic că nu s-ar fi dezlănţuit ele până la urmă. Atâta doar că le-a luat ceva timp. Au venit „chibzuit şi pritocit”, cumva mai „pe europeneşte”. Nici urmă de dănţuiri frenetice de-ale fanilor pe străzi, nici vorbă de hore încropite spontan la margine de cartier. Nexam polemici aprinse prin ziare sau la radio. Sau mai bine zis, hai să nu minţim, polemicile au fost, dar nu neapărat pe teme fotbalistice. >>>>

Incheierea vietii pamantesti a lui Iosif Constantin Dragan , petrecuta recent la o varsta de patriarh ,ingaduie un bilant care ar fi fost mai bine oranduit astazi daca s-ar fi schitat anterior in forme preliminare sau daca, asa cum ar fi fost firesc , s-ar fi pregatit pana acum macar in sistematizarea izvoarelor documentare care sunt in cantitate impresionanta .Aceasta amanare inexplicabila presupunand , poate , o prea ridicata incredere in judecata mai dreapta a posteritatii sau , mai degraba , o lipsa de intelegere a vremurilor pe care le traim , a dat ocazia unui sir de evocari facute in registru senzationalist unde cantitatea de concluzii prefabricate -vehiculand perspectiva negativa -sufoca aproape orice efort in a crea un portret mai adevarat si , in orice caz, util. Si aici, ca si in nenumarate alte situatii cand omul harnic lasa dupa el opera, efecte si materie bogata ce se impune analizei laborioase , rauvoitorii isi dau mana spre a aseza peste toate acestea nu o piatra de mormant -unde pomenirea trebuie facuta dupa datina – ci o placa uriasa de plumb simbolic ce ar trebui sa aduca manie , sa trezeasca repulsie si sa provoace triumful versiunii istoriografice simplificate in rau . Rand pe rand , tot felul de neispraviti a caror unica indemanare consta in a se increde in opinia comuna si a o impune cu o salbaticie iresponsabila s-au repezit asupra unei biografii care va fi studiata cu timpul abia -si daca va exista buna-credinta -insa nicidecum astazi ,in aceasta epoca de triumf al ideologismului vulgar cand insasi nazuinta de a intelege elementar pare sa lipseasca de tot . Obiectul acestor stereotipuri cu un caracter lichidatorist izbitor nu merita examinat acum fiindca a corecta pe mistificatorul marunt si obraznic (chiar daca influent) nu-i nici recomandabil si nici folositor in a se obtine o perspectiva echilibrata . Mai importanta este insa tema”mostenirii lui Dragan ” despre care multi tinatori de condei din categoria “jurnalistilor cu foamea in gat” au gasit in aceste zile ocazia nimerita sa se exprime aiuritor . Pentru acestia , esential ar fi a se cauta in maniera detectivistica sursa averilor oricum cu greu de evaluat in scurte insemnari de gazeta si , ca atare , a se face socoteli in materie de>>>>>>